Salt la conţinut

Salt la cuprins

Îl urmezi pe Cristos în mod deplin?

Îl urmezi pe Cristos în mod deplin?

Îl urmezi pe Cristos în mod deplin?

„Aşa cum, de fapt, şi umblaţi . . . , să continuaţi să faceţi lucrul acesta într-o măsură şi mai mare.“ (1 TES. 4:1)

1, 2. a) La ce evenimente au avut privilegiul să asiste mulţi oameni din zilele lui Isus? b) De ce timpurile în care trăim sunt speciale?

TE-AI GÂNDIT vreodată cât de minunat ar fi fost dacă ai fi trăit pe vremea lui Isus? De exemplu, dacă ai fi suferit de o boală chinuitoare, Isus te-ar fi vindecat. Sau ai fi avut bucuria să-l vezi şi să-l auzi pe Isus, să înveţi chiar de la el sau să asişti la unele miracole făcute de el (Mar. 4:1, 2; Luca 5:3–9; 9:11). Ce privilegiu extraordinar ar fi fost să vezi toate acele lucrări ale lui Isus! (Luca 19:37) De atunci încoace, nicio generaţie n-a mai fost martoră la astfel de evenimente. Ceea ce a realizat Isus „prin jertfirea lui însuşi“ rămâne ceva unic (Evr. 9:26; Ioan 14:19).

2 Dar şi timpurile în care trăim noi sunt speciale. Biblia le numeşte „timpul sfârşitului“, sau „zilele din urmă“ (Dan. 12:1–4, 9; 2 Tim. 3:1). În această perioadă, Satan a fost alungat din ceruri. În curând, el va fi legat şi aruncat „în abis“ (Rev. 12:7–9, 12; 20:1–3). În prezent avem marele privilegiu să participăm la o lucrare mondială care nu se va mai repeta niciodată: proclamarea ‘veştii bune despre regat’. Astfel, le împărtăşim oamenilor speranţa că în curând va fi instaurat un Paradis (Mat. 24:14).

3. a) Ce le-a spus Isus continuatorilor săi chiar înainte de urcarea sa la cer? b) Ce avea să implice lucrarea încredinţată de Cristos?

3 Chiar înainte de a urca la cer, Isus le-a spus continuatorilor săi: „Şi-mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului“ (Fap. 1:8). Acea lucrare urma să implice o activitate mondială de predare. Scopul ei era facerea de discipoli, adică mai mulţi continuatori ai lui Cristos, înainte să vină sfârşitul (Mat. 28:19, 20). Ce trebuie să facem pentru a îndeplini cu succes această misiune pe care ne-a încredinţat-o Cristos?

4. a) Ce necesitate este scoasă în evidenţă în 2 Petru 3:11, 12? b) Cu privire la ce anume trebuie să avem grijă?

4 Petru ne-a îndemnat să avem grijă ‘ce fel de persoane suntem în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă, în timp ce aşteptăm şi păstrăm viu în minte prezenţa zilei lui Iehova’ (2 Pet. 3:11, 12). Cuvintele lui Petru arată cât este de important să veghem în aceste zile din urmă, ca să fim siguri că viaţa noastră se axează pe fapte de devoţiune sfântă. Printre acestea se numără predicarea veştii bune. Simţim o mare bucurie când vedem zelul cu care fraţii noştri din întreaga lume îndeplinesc misiunea de a predica! Totodată, înţelegem că nu trebuie să ne slăbească zelul în serviciul lui Iehova din cauza presiunilor zilnice ale lumii lui Satan şi a tendinţelor păcătoase pe care le-am moştenit. În continuare vom vedea cum ne putem asigura că îl urmăm neîncetat pe Cristos.

Continuă să te achiţi de responsabilităţile încredinţate de Dumnezeu

5, 6. a) Pentru ce i-a lăudat Pavel pe creştinii din Ierusalim, şi cu privire la ce i-a avertizat? b) De ce trebuie să ne achităm cu seriozitate de responsabilităţile date de Dumnezeu?

5 În scrisoarea adresată creştinilor din Ierusalim, apostolul Pavel i-a lăudat pe colaboratorii săi în închinare pentru perseverenţa şi fidelitatea pe care o manifestaseră chiar şi în timp de persecuţii. Iată ce le-a spus el: „Amintiţi-vă mereu de zilele de odinioară, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă în suferinţe“. Într-adevăr, Iehova nu a uitat conduita lor fidelă (Evr. 6:10; 10:32–34). Fără îndoială, creştinii evrei au fost foarte încurajaţi de acele cuvinte pline de căldură prin care i-a lăudat Pavel. Totuşi, în aceeaşi scrisoare, el i-a avertizat împotriva unei tendinţe care, dacă nu era ţinută sub control, putea să ducă la slăbirea zelului faţă de serviciul sacru. Pavel i-a îndemnat pe creştini să nu caute scuze pentru a ‘respinge’ poruncile lui Dumnezeu (Evr. 12:25).

6 Şi creştinii de azi trebuie să dea ascultare acestui avertisment. Nu trebuie ‘să respingem’ responsabilităţile încredinţate de Dumnezeu, căutând scuze pentru a nu ne achita de ele. Înţelegem deci că trebuie să fim hotărâţi să ne îndeplinim cu seriozitate responsabilităţile creştine şi să nu permitem ca zelul nostru în serviciul divin să scadă (Evr. 10:39). La urma urmei, înfăptuirea serviciului sacru este o chestiune de viaţă şi de moarte (1 Tim. 4:16).

7, 8. a) Ce ne va ajuta să ne păstrăm zelul în serviciul lui Iehova? b) Dacă nu mai suntem la fel de zeloşi ca înainte, ce ar trebui să nu uităm despre Iehova şi Isus?

7 Ce ne va ajuta să nu ne sustragem de la îndeplinirea obligaţiilor faţă de Iehova? O modalitate importantă de a lupta împotriva acestei tendinţe este meditarea cu regularitate la semnificaţia dedicării noastre. Noi i-am promis lui Iehova că vom pune pe primul loc în viaţă îndeplinirea voinţei sale. Cu toţii vrem să respectăm această promisiune, nu-i aşa? (Citeşte Matei 16:24.) Prin urmare, ar trebui să ne întrebăm din când în când: „Sunt la fel de hotărât să trăiesc la înălţimea dedicării mele ca atunci când m-am botezat? Am acelaşi zel ca la început?“.

8 Dacă în urma unei examinări sincere ajungi la concluzia că eşti mai puţin activ în serviciul lui Iehova, este bine să-ţi aminteşti cuvintele înviorătoare ale profetului Ţefania: „Să nu-ţi slăbească mâinile! Iehova, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău. Fiindcă este Puternic, el va salva. Va exulta pentru tine, va fi plin de bucurie“ (Ţef. 3:16, 17). La început, aceste cuvinte încurajatoare li s-au aplicat israeliţilor întorşi în Ierusalim din captivitatea babiloniană. Totuşi, ele se aplică şi în cazul poporului de azi al lui Dumnezeu. Întrucât lucrarea pe care o înfăptuim este a lui Iehova, ar trebui să nu uităm că atât El, cât şi Fiul său ne susţin şi ne întăresc ca să ne putem îndeplini responsabilităţile încredinţate (Mat. 28:20; Filip. 4:13). Dacă ne străduim mereu să înfăptuim cu zel lucrarea lui Iehova, el ne va binecuvânta şi ne va ajuta să progresăm spiritualiceşte.

„Să căutăm mai întâi regatul“ plini de zel

9, 10. a) Ce idee transmite parabola lui Isus despre ospăţ? b) Ce lecţie putem învăţa din această parabolă?

9 În timp ce mânca în casa unui conducător al fariseilor, Isus a făcut o ilustrare despre un ospăţ. El a vorbit despre posibilitatea pe care o aveau diferite persoane de a moşteni Regatul cerurilor. De asemenea, a arătat ce înseamnă a căuta scuze. (Citeşte Luca 14:16–21.) Invitaţii la ospăţ din ilustrarea lui Isus au căutat tot felul de scuze ca să nu vină. Unul dintre ei a spus că trebuie să vadă un ogor cumpărat de puţin timp. Altul a spus că voia să examineze nişte vite pe care tocmai le cumpărase. Iar un altul a spus: ‘Nu pot veni. Tocmai mi-am luat soţie’. Toate acestea erau scuze ieftine. În mod normal, o persoană care vrea să cumpere un ogor sau nişte vite le verifică mai întâi. După ce le-a cumpărat, nu este necesară o examinare urgentă. De asemenea, un om care s-a căsătorit de curând nu are niciun motiv să refuze o invitaţie atât de importantă. Nu este de mirare că gazda din ilustrare s-a mâniat.

10 Ce lecţie importantă putem învăţa din parabola lui Isus? Să nu permitem niciodată chestiunilor personale, cum sunt cele menţionate de Isus, să devină atât de importante pentru noi, încât să ia locul serviciului divin. Dacă un creştin nu păstrează aceste chestiuni personale la locul potrivit, zelul său pentru lucrare va scădea treptat. (Citeşte Luca 8:14.) Ca să nu ajungem în această situaţie, trebuie să trăim în armonie cu îndemnul lui Isus: „Continuaţi să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa“ (Mat. 6:33). Cât de încurajator este să vedem cum slujitorii lui Dumnezeu, tineri şi vârstnici deopotrivă, aplică acest sfat vital! De fapt, mulţi au luat măsuri ca să-şi simplifice viaţa şi să petreacă mai mult timp în lucrare. Ei au învăţat din proprie experienţă că faptul de a căuta mai întâi regatul plini de zel aduce adevărata fericire şi mari satisfacţii.

11. Ce relatare biblică arată cât este de important să-i slujim lui Iehova din toată inima şi cu zel?

11 Pentru a înţelege de ce este foarte important să fim zeloşi în serviciul divin, să analizăm un eveniment din viaţa regelui Ioas. Îngrijorat că Israelul ar fi putut cădea în mâinile Siriei, Ioas s-a dus la Elisei şi a început să plângă. Profetul i-a spus să tragă de la fereastră o săgeată spre Siria. Acest lucru a indicat că Israelul avea să învingă acea naţiune cu ajutorul lui Iehova. În mod sigur, regele a prins mult curaj. Apoi Elisei i-a spus lui Ioas să ia săgeţile şi să tragă cu ele în pământ. Ioas a tras doar de trei ori. Elisei s-a mâniat pe el pentru că, dacă ar fi tras de cinci sau de şase ori, ‘ar fi bătut Siria până ar fi distrus-o’. Dar acum, Ioas urma să obţină doar trei victorii, care nu aveau să fie decisive. Întrucât n-a dat dovadă de zel, Ioas a avut succes doar într-o anumită măsură (2 Regi 13:14–19). Ce putem învăţa din această relatare? Iehova ne va binecuvânta din plin dacă vom îndeplini lucrarea sa din toată inima şi cu zel.

12. a) Ce ne ajută să ne păstrăm zelul în serviciul divin în timp ce ne confruntăm cu problemele vieţii? b) Ce foloase ai personal pentru că te păstrezi ocupat în lucrare?

12 Problemele vieţii ne pun la încercare zelul şi devoţiunea pentru serviciul divin. Mulţi fraţi şi multe surori se confruntă cu probleme economice. Alţii sunt descurajaţi deoarece, din cauza unei boli grave, nu pot face prea mult în serviciul lui Iehova. Cu toate acestea, fiecare dintre noi poate lua măsuri pentru a-şi păstra zelul şi a-l urma în mod deplin pe Cristos. Chenarul „Ce te poate ajuta să-l urmezi neîncetat pe Cristos?“ oferă câteva sugestii şi versete utile în acest sens. Analizează modul în care poţi să le aplici cât mai bine. Procedând astfel, vei avea foloase reale. Faptul de a ne păstra ocupaţi în lucrare are un efect stabilizator asupra noastră, ne îmbogăţeşte viaţa şi ne aduce multă pace şi fericire (1 Cor. 15:58). De asemenea, dacă participăm din toată inima la serviciul divin, ‘vom păstra viu în minte prezenţa zilei lui Iehova’ (2 Pet. 3:12).

Fă-ţi o autoanaliză sinceră

13. Cum poţi stabili ce înseamnă pentru tine a-i sluji lui Iehova din toată inima?

13 Este bine să nu uităm că faptul de a participa din toată inima în predicare nu se referă la cât timp petrecem în lucrare. Fiecare dintre noi are o situaţie diferită. De exemplu, o persoană care petrece lunar numai o oră sau două în predicare poate fi foarte plăcută în ochii lui Iehova dacă, din cauza problemelor de sănătate, reuşeşte să facă doar atât. (Compară cu Marcu 12:41–44.) Aşadar, fiecare trebuie să-şi facă o autoanaliză sinceră a propriilor capacităţi şi a propriei situaţii, pentru a vedea dacă îi slujeşte lui Dumnezeu din toată inima. Întrucât suntem continuatori ai lui Cristos, vrem să avem acelaşi punct de vedere ca el. (Citeşte Romani 15:5.) (1 Cor. 2:16) Ce a pus Isus pe primul plan în viaţă? El le-a zis mulţimilor din Capernaum: „Trebuie să anunţ şi altor oraşe vestea bună despre regatul lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta am fost trimis“ (Luca 4:43; Ioan 18:37). Având în minte zelul lui Isus în predicare, să ne analizăm situaţia, pentru a vedea dacă am putea participa mai mult în predicare (1 Cor. 11:1).

14. Cum putem participa mai mult în lucrare?

14 În urma unei examinări atente a situaţiei personale, am putea ajunge la concluzia că avem posibilitatea să participăm mai mult în predicare (Mat. 9:37, 38). De exemplu, mii de tineri care au terminat de curând şcoala şi-au sporit participarea în lucrare şi simt bucuria pe care le-o aduce pionieratul. Nu ai vrea să simţi şi tu această bucurie? După ce şi-au analizat situaţia, unii fraţi şi unele surori s-au mutat într-o zonă din ţara lor sau chiar într-o altă ţară, unde este nevoie mai mare de vestitori ai Regatului. Alţii au învăţat o limbă străină pentru a-i ajuta pe cei care o vorbesc. E adevărat, nu este uşor să participăm mai mult în lucrare. Totuşi, eforturile noastre vor fi bogat binecuvântate. În plus, îi putem ajuta pe mulţi oameni „să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“ (1 Tim. 2:3, 4; 2 Cor. 9:6).

Exemple biblice

15, 16. Ce exemple de continuatori zeloşi ai lui Cristos putem imita?

15 Cum au răspuns la chemarea lui Cristos de a fi continuatori ai săi unii dintre cei care au devenit apostoli? Relatarea biblică spune despre Matei: „Lăsând totul în urmă, el s-a ridicat şi l-a urmat“ (Luca 5:27, 28). Despre Petru şi Andrei, care pescuiau, citim: „Ei au lăsat imediat plasele de pescuit şi l-au urmat“. Apoi Isus i-a văzut pe Iacov şi pe Ioan, care îşi reparau plasele de pescuit împreună cu tatăl lor. Cum au răspuns ei la invitaţia lui Isus? „Au lăsat imediat barca şi pe tatăl lor şi l-au urmat.“ (Mat. 4:18–22)

16 Un alt exemplu excelent este Saul, cel care a devenit apostolul Pavel. Deşi fusese un persecutor înverşunat al creştinilor, el s-a schimbat şi a devenit un ‘vas ales’ pentru a purta numele lui Cristos. „A început imediat să-l predice în sinagogi pe Isus, anunţând că El este Fiul lui Dumnezeu.“ (Fap. 9:3–22) Pavel a trebuit să sufere şi să îndure multe persecuţii. Însă el nu şi-a pierdut niciodată zelul (2 Cor. 11:23–29; 12:15).

17. a) Care este hotărârea ta în ce priveşte faptul de a-l urma pe Cristos? b) Care sunt binecuvântările de care ne bucurăm deoarece înfăptuim voinţa lui Iehova cu toată inima şi cu toată forţa?

17 În mod sigur, cu toţii vrem să imităm exemplul excelent al acelor discipoli şi să răspundem cu promptitudine şi fără rezerve la invitaţia de a fi continuatori ai lui Cristos (Evr. 6:11, 12). Ce binecuvântări avem în timp ce ne străduim mereu să-l urmăm pe Cristos cu zel şi în mod deplin? Găsim bucurie în înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu şi simţim satisfacţia care provine din acceptarea unor responsabilităţi suplimentare în congregaţie (Ps. 40:8). (Citeşte 1 Tesaloniceni 4:1.) Într-adevăr, pe măsură ce ne străduim din răsputeri să-l urmăm pe Cristos, avem parte de binecuvântări durabile: pacea minţii, fericire, aprobarea lui Dumnezeu şi perspectiva vieţii veşnice (1 Tim. 4:10).

Vă amintiţi?

• Ce lucrare importantă ni s-a încredinţat, şi cum ar trebui s-o privim?

• Împotriva cărei tendinţe trebuie să luptăm, şi de ce?

• Ce autoanaliză sinceră ar trebui să ne facem fiecare?

• Ce ne va ajuta să-l urmăm neîncetat pe Cristos?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 27]

Ce te poate ajuta să-l urmezi neîncetat pe Cristos?

▪ Citeşte din Biblie în fiecare zi şi meditează asupra celor citite (Ps. 1:1–3; 1 Tim. 4:15).

▪ Roagă-te cât mai des pentru sprijinul şi îndrumarea spiritului sfânt (Zah. 4:6; Luca 11:9, 13).

▪ Asociază-te cu cei care sunt zeloşi în lucrare (Prov. 13:20; Evr. 10:24, 25).

▪ Fii conştient de urgenţa timpurilor în care trăim (Ef. 5:15, 16).

▪ Nu uita care sunt consecinţele faptului de a căuta scuze (Luca 9:59–62).

▪ Meditează cu regularitate la dedicarea ta şi la bogatele binecuvântări pe care le ai slujindu-l pe Iehova şi urmându-l pe Cristos din toată inima (Ps. 116:12–14; 133:3; Prov. 10:22).