„O inimă frântă şi zdrobită“ imploră iertare
Apropiaţi-vă de Dumnezeu
„O inimă frântă şi zdrobită“ imploră iertare
TOŢI păcătuim de multe ori. Oricât am regreta cele făcute, tot ne-am putea întreba: Ascultă Dumnezeu rugăciunile prin care îmi exprim sincer căinţa? Mă va ierta? Biblia ne dezvăluie un adevăr mângâietor: Chiar dacă Iehova nu aprobă păcatul, el este gata să-l ierte pe păcătosul care se căieşte. Lucrul acesta a fost evident în cazul lui David, regele anticului Israel, aşa cum aflăm din 2 Samuel, capitolul 12.
David se făcea vinovat de păcate grave. El comisese adulter cu Bat-Şeba şi, pentru că eforturile sale de a-şi ascunde păcatul eşuaseră, a pus la cale uciderea soţului ei. După aceea, David a trecut totul sub tăcere şi, timp de câteva luni, s-a purtat ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Însă Iehova a văzut totul. El a văzut păcatele lui David, dar a văzut şi că inima lui se putea căi (Proverbele 17:3). Aşadar, ce avea să facă Iehova?
El l-a trimis pe profetul Natan la David (versetul 1). Îndrumat de spiritul sfânt, Natan i-a vorbit regelui cu tact, fiind conştient că trebuia să-şi aleagă cuvintele cu grijă. Cum putea să dea la o parte vălul care îl împiedica pe David să vadă că se autoamăgea şi să-l facă să înţeleagă cât de grave erau păcatele sale?
Pentru ca David să nu încerce să se justifice, Natan i-a spus o poveste care în mod sigur avea să atingă inima fostului păstor. El a vorbit despre doi oameni, unul bogat şi unul sărac. Cel bogat avea „foarte multe oi şi vite“, dar cel sărac n-avea „decât o mieluşea“. La omul bogat a venit un oaspete. El a vrut să-i pregătească ceva de mâncare, însă, în loc să ia una dintre oile sale, a luat singura mieluşea a săracului. Crezând, probabil, că povestea era adevărată, David s-a aprins de mânie şi a strigat: „Omul care a făcut aceasta merită să moară!“ De ce? Deoarece „n-a avut milă“, a spus David în continuare (versetele 2–6). *
Parabola lui Natan şi-a atins scopul. De fapt, David se condamnase singur. Atunci Natan i-a spus direct: „Tu eşti omul acela!“ (versetul 7). Având în vedere că Natan vorbea în numele lui Dumnezeu, cuvintele profetului au arătat clar că acţiunile lui David îl mâniaseră pe Iehova. Întrucât încălcase legile lui Dumnezeu, David dovedise lipsă de respect faţă de Legislator. „M-ai dispreţuit“, i-a spus Iehova (versetul 10). Această mustrare usturătoare i-a străpuns inima. Îndurerat, David a mărturisit: „Am păcătuit împotriva lui Iehova“. Natan l-a asigurat pe David că Iehova avea să-l ierte, dar că regele trebuia să suporte consecinţele acţiunilor sale (versetele 13, 14).
După ce păcatul său a fost dezvăluit, David a compus cuvintele care se găsesc azi în Psalmul 51. În acest psalm, David şi-a vărsat inima înaintea lui Iehova, arătând cât de profundă îi era căinţa. Prin păcatele lui, David îl dispreţuise pe Iehova. Dar, când s-a căit, regele a simţit extraordinara iertare divină şi i-a putut spune lui Iehova: „O, Dumnezeule, tu nu vei dispreţui o inimă frântă şi zdrobită!“ (Psalmul 51:17). Cât de mângâietoare sunt aceste cuvinte pentru un păcătos care se căieşte şi doreşte să primească îndurarea lui Iehova!
[Notă de subsol]
^ par. 4 Faptul de a găti un miel pentru un oaspete era un gest de ospitalitate. Dar furtul unui miel era considerat infracţiune, iar hoţul trebuia să dea o despăgubire de patru ori mai mare (Exodul 22:1). În opinia lui David, omul bogat a acţionat fără milă când a luat mieluşeaua. Omul sărac a rămas fără oiţa care avea să dea lapte şi lână pentru familie şi care avea să formeze în cele din urmă o turmă.