Bărbaţi, vă supuneţi autorităţii lui Cristos?

„Capul oricărui bărbat este Cristos.“ (1 COR. 11:3)

1. Ce dovedeşte că Iehova este un Dumnezeu al ordinii?

„TU EŞTI demn, Iehova, da, Dumnezeul nostru, să primeşti gloria, onoarea şi puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile şi datorită voinţei tale ele au venit în existenţă şi au fost create!“, se spune în Revelaţia 4:11. Fiind Creatorul a tot ce există, Iehova este Suveranul universului şi are autoritate peste întreaga creaţie. Modul în care este organizată familia sa de îngeri dovedeşte că El „nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii“ (1 Cor. 14:33; Is. 6:1–3; Evr. 12:22, 23).

2, 3. a) Cine a fost prima lucrare de creaţie a lui Dumnezeu? b) Care este poziţia Fiului întâi născut în raport cu Tatăl?

² Înainte de crearea oricărui lucru exista numai Dumnezeu, din timpuri indefinite. Prima sa lucrare de creaţie a fost „Cuvântul“, creatura spirituală care era Purtătorul de cuvânt al lui Iehova. Prin intermediul Cuvântului au fost create toate celelalte lucruri. Mai târziu, el a venit pe pământ ca om perfect, ajungând să fie cunoscut sub numele de Isus Cristos. (Citeşte Ioan 1:1–3, 14.)

³ Ce spun Scripturile despre poziţia Fiului întâi născut în raport cu Dumnezeu? Apostolul Pavel a scris sub inspiraţie divină: „Vreau să ştiţi aceasta: capul oricărui bărbat este Cristos, capul femeii este bărbatul şi capul lui Cristos este Dumnezeu“ (1 Cor. 11:3). Cristos se află sub autoritatea Tatălui său. Pentru ca în rândul creaturilor inteligente să domnească pacea şi ordinea, trebuie să existe autoritate şi supunere. Chiar şi cel prin care „au fost create toate celelalte lucruri“ trebuie să se supună autorităţii lui Dumnezeu (Col. 1:16).

4, 5. Cum a privit Isus poziţia sa în raport cu Iehova?

⁴ Cu ce atitudine a venit Isus pe pământ, supunându-se astfel autorităţii lui Iehova? Biblia declară: „Cristos Isus, cel care, deşi avea chip de Dumnezeu, nu s-a gândit la uzurpare, adică să fie egal cu Dumnezeu. Nu, ci s-a golit pe sine, a luat chip de sclav, ajungând la fel ca oamenii. Mai mult decât atât, când la înfăţişare s-a găsit ca om, s-a umilit şi a fost ascultător până la moarte, da, moarte pe un stâlp de tortură“ (Filip. 2:5–8).

⁵ Plin de umilinţă, Isus s-a supus mereu voinţei Tatălui său. El a spus: „Nu pot face nimic de la mine. . . . judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis“ (Ioan 5:30). „Fac mereu lucrurile care îi sunt plăcute [Tatălui]“, a zis Isus (Ioan 8:29). Spre sfârşitul vieţii sale umane, Isus i-a spus lui Iehova într-o rugăciune: „Eu te-am glorificat pe pământ, sfârşind lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac“ (Ioan 17:4). Este clar deci că lui Isus nu i-a fost greu să recunoască şi să accepte autoritatea lui Dumnezeu.

Supunerea îi aduce foloase Fiului

6. Ce calităţi remarcabile a manifestat Isus?

⁶ Când a fost pe pământ, Isus a manifestat multe calităţi remarcabile. Printre acestea s-a numărat iubirea nemărginită pentru Tatăl său. „Îl iubesc pe Tatăl“, a spus Isus (Ioan  14:31). El a arătat o mare iubire şi pentru oameni. (Citeşte Matei 22:35–40.) A fost blând şi plin de consideraţie, nu aspru şi autoritar. El a spus: „Veniţi la mine, voi, toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi înviora! Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu sunt blând şi am o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre. Pentru că jugul meu este plăcut şi sarcina mea, uşoară“ (Mat. 11:28–30). Indiferent de vârstă, oamenii asemănători oilor, îndeosebi cei oprimaţi, au fost atraşi de personalitatea lui Isus şi de mesajul său înviorător.

7, 8. a) Conform Legii, sub ce restricţie se afla femeia care avea o scurgere de sânge? b) Cum s-a purtat Isus cu femeia bolnavă?

⁷ Să ne gândim la modul în care le-a tratat Isus pe femei. De-a lungul istoriei, mulţi bărbaţi s-au purtat urât cu femeile. Chiar şi unii conducători religioşi din Israel aveau un astfel de comportament. Însă Isus le-a tratat pe femei cu respect. Aceasta reiese din modul în care el s-a purtat cu o femeie bolnavă, care de 12 ani avea o scurgere de sânge. „Ea suferise multe de la mulţi doctori şi cheltuise tot ce avea“ încercând să se facă bine. În pofida eforturilor ei, „îi era mai rău“. Conform Legii, era necurată şi oricine o atingea devenea la rândul său necurat (Lev. 15:19, 25).

⁸ Când femeia a auzit că Isus îi vindeca pe bolnavi, a intrat în mulţimea care îl înconjura, spunându-şi: „Dacă îi voi atinge fie şi numai veşmintele, mă voi vindeca“. Prin urmare, l-a atins pe Isus şi a fost vindecată pe loc. Deşi ştia că femeia n-ar fi trebuit să-i atingă veşmântul, Isus n-a mustrat-o, ci a tratat-o cu blândeţe. El a înţeles cum trebuie să se fi simţit femeia după atâţia ani de suferinţă; ştia că avea nevoie disperată de ajutor. De aceea, plin de compasiune, i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat. Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta chinuitoare“ (Mar. 5:25–34).

9. Cum a reacţionat Isus când discipolii au încercat să-i împiedice pe copii să vină la el?

⁹ Chiar şi copiii se simţeau în largul lor când erau în preajma lui Isus. Cu o anumită ocazie, nişte oameni şi-au adus copilaşii la el. Discipolii i-au mustrat pe acei părinţi, gândindu-se probabil că Isus nu dorea să fie deranjat de copii. Însă Isus nu gândea în felul acesta. Relatarea biblică ne spune: „Văzând aceasta, Isus s-a indignat şi le-a zis [discipolilor]: «Lăsaţi copilaşii să vină la mine! Nu încercaţi să-i opriţi, căci regatul lui Dumnezeu este al celor ca ei»“. Mai mult, el „a luat copiii în braţe şi i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei“. Isus nu doar i-a acceptat pe copii în preajma sa, ci i-a şi primit cu căldură (Mar. 10:13–16).

10. Cum a ajuns Isus să aibă calităţile pe care le-a manifestat pe pământ?

¹⁰ Cum a ajuns Isus să aibă calităţile pe care le-a manifestat în timpul vieţii sale pe pământ? În existenţa sa preumană, el l-a observat pe Tatăl său ceresc de-a lungul a miliarde de ani şi a învăţat căile Sale. (Citeşte Proverbele 8:22, 23, 30.) În cer, Isus a văzut modul plin de iubire în care Iehova îşi exercita autoritatea peste întreaga Sa creaţie şi a învăţat să-şi manifeste autoritatea într-un mod asemănător. Ar fi reuşit Isus aceasta dacă n-ar fi fost supus? El şi-a găsit desfătarea în supunerea faţă de Tatăl său, iar pentru Iehova a fost o plăcere să aibă un astfel de Fiu. Pe pământ, Isus a reflectat în mod perfect calităţile minunate ale Tatălui său ceresc. Este deci un mare privilegiu să-i fim supuşi lui Cristos, cel pe care Dumnezeu l-a numit Conducătorul Regatului ceresc!

Imitaţi calităţile lui Cristos

11. a) Pe cine trebuie să ne străduim să imităm? b) De ce îndeosebi fraţii trebuie să depună eforturi pentru a-l imita pe Isus?

¹¹ Toţi membrii congregaţiei, dar mai ales bărbaţii, trebuie să se străduiască în permanenţă  să imite calităţile lui Cristos. Aşa cum am văzut deja, Biblia spune: „Capul oricărui bărbat este Cristos“. La fel cum Isus l-a imitat pe adevăratul Dumnezeu, Capul său, tot aşa fraţii trebuie să se străduiască să-l imite pe Cristos, capul lor. Apostolul Pavel, care s-a străduit să facă acest lucru, i-a îndemnat pe colaboratorii săi creştini: „Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt imitatorul lui Cristos“ (1 Cor. 11:1). Apostolul Petru a spus: „La această cale aţi fost chemaţi, fiindcă şi Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcaţi cât mai exact pe urmele lui“ (1 Pet. 2:21). Mai există un motiv pentru care bărbaţii trebuie să acorde o atenţie deosebită îndemnului de a-l imita pe Cristos: ei pot să devină bătrâni şi slujitori auxiliari. Aşa cum Isus a găsit bucurie imitându-l pe Iehova, tot aşa fraţii ar trebui să găsească bucurie urmând exemplul lui Isus şi imitând calităţile sale.

12, 13. Cum trebuie să se poarte bătrânii cu oile aflate în grija lor?

¹² Bătrânii de congregaţie au obligaţia de a învăţa să-l imite pe Cristos. Petru le-a dat următorul îndemn: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este în grija voastră, nu din constrângere, ci de bunăvoie; nici din iubire de câştig necinstit, ci cu înflăcărare; nici ca unii care stăpânesc peste cei care sunt moştenirea lui Dumnezeu, ci devenind exemple pentru turmă“ (1 Pet. 5:1–3). Bătrânii nu trebuie să se comporte ca nişte dictatori; ei nu trebuie să fie dominatori, aspri sau să acţioneze după  bunul plac. Imitând exemplul lui Cristos, bătrânii se străduiesc să se poarte cu iubire, consideraţie, umilinţă şi bunătate faţă de oile aflate în grija lor.

¹³ Cei aflaţi în fruntea congregaţiei sunt imperfecţi şi trebuie să fie mereu conştienţi de limitele lor (Rom. 3:23). De aceea, trebuie să fie dornici să înveţe despre Isus şi să imite iubirea sa. Trebuie să mediteze la modul în care Dumnezeu şi Isus se poartă cu oamenii şi să se străduiască să-i imite. Petru ne-a îndemnat: „Să vă încingeţi cu umilinţă unii faţă de alţii, fiindcă Dumnezeu li se împotriveşte celor trufaşi, dar le dă bunătate nemeritată celor umili“ (1 Pet. 5:5).

14. În ce măsură trebuie bătrânii să le arate onoare altora?

¹⁴ Fraţii cu responsabilităţi în congregaţie trebuie să manifeste calităţi excelente în relaţiile cu membrii turmei lui Dumnezeu. În Romani 12:10 se spune: „În iubire frăţească, fiţi plini de afecţiune tandră unii faţă de alţii. În a vă arăta onoare unii altora, fiţi primii“. Bătrânii şi slujitorii auxiliari trebuie să le arate onoare altora. Asemenea tuturor creştinilor, ei nu trebuie ‘să facă nimic din spirit de ceartă sau din înfumurare, ci, cu umilinţă, să considere că ceilalţi le sunt superiori’ (Filip. 2:3). Aşadar, cei care au responsabilităţi teocratice trebuie să-i considere pe ceilalţi superiori lor. Astfel, ei urmează sfatul lui Pavel: „Noi deci, care suntem tari, să purtăm slăbiciunile celor ce nu sunt tari şi să nu ne plăcem nouă înşine. Fiecare dintre noi să-i placă aproapelui său în ceea ce este bine pentru zidirea acestuia. Căci nici Cristos nu şi-a plăcut lui însuşi“ (Rom. 15:1–3).

‘Daţi-le onoare soţiilor voastre’

15. Cum trebuie să se poarte un soţ cu soţia?

¹⁵ Să examinăm acum sfatul dat de Petru bărbaţilor căsătoriţi. El a scris: „Voi, soţilor, continuaţi să locuiţi cu [soţiile voastre] potrivit cunoştinţei, dându-le onoare ca unui vas mai slab, cel feminin“ (1 Pet. 3:7). Să onorezi pe cineva înseamnă să-i acorzi o consideraţie deosebită. Înseamnă să ţii cont de părerile, necesităţile şi dorinţele persoanei respective şi să cedezi când nu există vreun motiv important care să te împiedice să faci acest lucru. Aşa trebuie să se poarte un soţ cu soţia lui.

16. Ce avertisment dă Biblia în legătură cu modul în care soţul se poartă cu soţia sa?

¹⁶ Când le-a spus soţilor să-şi onoreze soţiile, Petru le-a dat şi un avertisment: „Pentru ca rugăciunile voastre să nu fie împiedicate“ (1 Pet. 3:7). Aceasta arată cât de serios priveşte Iehova modul în care soţul se poartă cu soţia sa. Dacă nu îi acordă onoare soţiei, rugăciunile lui ar putea fi „împiedicate“. Mai mult, nu-i aşa că, în general, soţiile reacţionează favorabil când soţii lor le tratează cu demnitate?

17. Cât de mult ar trebui soţul să-şi iubească soţia?

¹⁷ Biblia le dă soţilor următorul îndemn: „Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe corpul lor. . . . Fiindcă nimeni nu şi-a urât vreodată carnea, ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag, cum face şi Cristos cu congregaţia. . . . Fiecare dintre voi să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi“ (Ef. 5:28, 29, 33). Cât de mult ar trebui soţul să-şi iubească soţia? Pavel a scris: „Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile, aşa cum şi Cristos a iubit congregaţia şi s-a  dat pe sine pentru ea“ (Ef. 5:25). Aşadar, soţul trebuie să fie gata chiar să-şi dea viaţa pentru soţia sa, la fel cum Isus şi-a dat viaţa în folosul altora. Când soţul este tandru, grijuliu, altruist şi atent cu soţia lui, pentru ea este mai uşor să-i fie supusă.

18. Ce ajutor pot primi soţii pentru a-şi îndeplini responsabilităţile familiale?

¹⁸ Le cere Iehova prea mult soţilor spunându-le să-şi onoreze soţiile? Nicidecum! Iehova nu le-ar cere niciodată să facă ceva peste puterile lor. În plus, slujitorii lui Iehova pot fi ajutaţi de spiritul sfânt, cea mai mare forţă din univers. Isus a spus: „Dacă voi, deşi sunteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl din cer le va da spirit sfânt celor care i-l cer“ (Luca 11:13). Soţul îl poate ruga pe Iehova ca, prin intermediul spiritului sfânt, să-l ajute să se poarte cum se cuvine cu alţii, inclusiv cu soţia sa. (Citeşte Faptele 5:32.)

19. Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁹ Într-adevăr, bărbaţii au responsabilitatea serioasă de a învăţa să-i fie supuşi lui Cristos şi de a imita modul în care îşi exercită el autoritatea. Dar ce se poate spune despre femei, îndeosebi despre soţii? În articolul următor vom vedea cum trebuie să privească soţiile rolul pe care-l au în organizaţia lui Iehova.

Vă amintiţi?

• Ce calităţi ale lui Isus trebuie să imităm?

• Cum trebuie să se poarte bătrânii cu oile aflate în grija lor?

• Cum trebuie să se poarte un soţ cu soţia sa?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor/fotografiilor de la pagina 10]

Imită-l pe Isus acordându-le onoare altora