Unitatea creştină contribuie la glorificarea lui Dumnezeu

‘Străduiţi-vă să păstraţi unitatea spiritului în legătura păcii.’ (EF. 4:3)

1. Cum i-au adus creştinii din Efes glorie lui Dumnezeu?

UNITATEA congregaţiei creştine din Efesul antic a contribuit la glorificarea adevăratului Dumnezeu, Iehova. Întrucât Efesul era un centru comercial prosper, unii creştini erau stăpâni de sclavi, deci persoane înstărite, iar alţii erau sclavi şi, prin urmare, foarte săraci (Ef. 6:5, 9). Unii erau iudei care învăţaseră adevărul în cele trei luni în care apostolul Pavel vorbise în sinagogă. Alţii se închinaseră la zeiţa Artemis şi practicaseră magia (Fap. 19:8, 19, 26). Într-adevăr, adevăratul creştinism a unit oameni din multe medii sociale. Arătând că unitatea congregaţiei contribuia la glorificarea lui Iehova, Pavel a scris: „A lui [Iehova] să fie gloria prin congregaţie“ (Ef. 3:21).

2. Ce ameninţa unitatea creştinilor din Efes?

² Totuşi, unitatea cu care fusese binecuvântată congregaţia din Efes era acum ameninţată. Pavel i-a avertizat pe bătrâni: „Se vor ridica bărbaţi chiar dintre voi care vor vorbi lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei“ (Fap. 20:30). De asemenea, unii fraţi încă manifestau un spirit dezbinator, despre care Pavel a spus că ‘lucrează în fiii neascultării’ (Ef. 2:2; 4:22).

 O scrisoare despre importanţa unităţii

3, 4. Cum scoate în evidenţă scrisoarea lui Pavel către efeseni importanţa unităţii?

³ Pavel a înţeles că toţi creştinii trebuiau să depună eforturi susţinute pentru a promova unitatea. Numai în felul acesta puteau continua să colaboreze în mod armonios. Sub inspiraţie divină, Pavel le-a scris efesenilor o scrisoare în care a vorbit şi despre unitate. De exemplu, el a menţionat scopul lui Dumnezeu ‘de a aduna din nou toate lucrurile în Cristos’ (Ef. 1:10). De asemenea, Pavel i-a comparat pe creştinii unşi cu diferitele pietre din care este construită o clădire. „Întreaga clădire, armonios îmbinată, creşte ca să fie un templu sfânt pentru Iehova“ (Ef. 2:20, 21). În plus, Pavel a scos în evidenţă unitatea dintre creştinii iudei şi cei din alte naţiuni şi le-a amintit fraţilor că toţi erau creaţi de Dumnezeu. El l-a numit pe Iehova ‘Tatăl, căruia orice familie din cer şi de pe pământ îi datorează numele’ (Ef. 3:5, 6, 14, 15).

⁴ În timp ce analizăm capitolul 4 din Efeseni, vom vedea de ce unitatea presupune eforturi, cum ne ajută Iehova să fim uniţi şi ce calităţi contribuie la păstrarea unităţii. Te invităm să citeşti întregul capitol pentru a trage şi mai multe foloase de pe urma acestei analize.

Unitatea presupune eforturi susţinute

5. a) De ce îngerii lui Dumnezeu slujesc în unitate? b) De ce păstrarea unităţii presupune eforturi?

⁵ Pavel i-a implorat pe creştinii din Efes ‘să se străduiască să păstreze unitatea spiritului’ (Ef. 4:3). Pentru a înţelege de ce este necesar să depunem eforturi în această privinţă, să ne gândim la milioanele de îngeri ai lui Dumnezeu. Întrucât pe pământ nu există două fiinţe perfect identice, putem deduce că fiecare înger este unic, aceasta fiind o binecuvântare din partea lui Iehova (Dan. 7:10). Totuşi, ei îi slujesc în unitate deoarece toţi ascultă de el şi fac voinţa sa. (Citeşte Psalmul 103:20, 21.) La fel ca îngerii fideli, noi, oamenii, suntem diferiţi. Dar, spre deosebire de ei, noi avem defecte, care ne pot ameninţa unitatea.

6. Ce calităţi ne vor ajuta să colaborăm cu fraţii noştri, care, la fel ca noi, au defectele lor?

⁶ Când oamenii imperfecţi încearcă să colaboreze, ar putea apărea cu uşurinţă probleme. Iată un exemplu: un frate blând, care obişnuieşte să întârzie, îi slujeşte lui Iehova împreună cu un frate foarte punctual, care însă îşi iese uşor din fire. Fiecare ar putea considera că celălalt are o problemă, uitând însă că unele aspecte ale propriului comportament sunt la fel de nepotrivite. Cum ar putea sluji în unitate aceşti fraţi? Să vedem cum i-ar putea ajuta calităţile menţionate de Pavel.  Apoi să reflectăm la modul în care putem promova şi noi unitatea cultivând aceste calităţi. Pavel ne-a îndemnat: „Vă implor să umblaţi într-un mod demn . . ., cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, suportându-vă unii pe alţii în iubire, străduindu-vă să păstraţi unitatea spiritului în legătura păcii“ (Ef. 4:1–3).

7. De ce este vital să depunem eforturi pentru a fi uniţi cu fraţii noştri?

⁷ Este vital să învăţăm să-i slujim lui Dumnezeu în unitate cu alţi oameni imperfecţi deoarece există un singur „corp“ de închinători adevăraţi. „Este un singur corp şi un singur spirit, aşa cum este şi o singură speranţă la care aţi fost chemaţi. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor“ (Ef. 4:4–6). Numai comunitatea de fraţi pe care o foloseşte Dumnezeu are spiritul său şi binecuvântarea sa. Chiar dacă cineva din congregaţie ne supără, unde altundeva ne-am putea duce? Nu există alt loc în care putem auzi „cuvintele vieţii veşnice“! (Ioan 6:68)

„Oameni ca daruri“ care promovează unitatea

8. Pe cine foloseşte Cristos pentru a ne ajuta să ne împotrivim influenţelor dezbinatoare?

⁸ Pavel a vorbit despre un obicei al soldaţilor din vechime pentru a ilustra modul în care Isus a oferit „oameni ca daruri“, care să contribuie la păstrarea unităţii în congregaţie. După câştigarea unei lupte, un soldat putea aduce acasă un prizonier străin, care devenea sclav şi o ajuta pe soţia soldatului la treburile casei (Ps. 68:1, 12, 18). În mod asemănător, în urma victoriei obţinute asupra lumii, Isus a luat mulţi sclavi dispuşi să slujească. (Citeşte Efeseni 4:7, 8.) Cum i-a folosit pe aceşti „captivi“? „El i-a dat pe unii ca apostoli, pe unii ca profeţi, pe unii ca evanghelizatori, pe unii ca păstori şi învăţători, în vederea îndreptării sfinţilor, pentru a le sluji altora, pentru a zidi corpul lui Cristos, până când vom ajunge toţi la unitate în credinţă“ (Ef. 4:11–13).

9. a) Cum contribuie ‘oamenii ca daruri’ la păstrarea unităţii noastre? b) De ce fiecare membru al congregaţiei trebuie să contribuie la păstrarea unităţii?

⁹ Ca păstori iubitori, aceşti „oameni ca daruri“ contribuie la păstrarea unităţii. De exemplu, dacă un bătrân observă că doi fraţi ‘se iau la întrecere’, el poate contribui mult la unitatea congregaţiei sfătuindu-i în particular, ‘ca să-i îndrepte în spiritul blândeţii’ (Gal. 5:26—6:1). Ca învăţători, aceşti „oameni ca daruri“ ne ajută să ne întărim credinţa pe  baza învăţăturilor biblice. În felul acesta, ei promovează unitatea şi ne ajută să progresăm spre maturitate spirituală. Pavel a scris că ei acţionează astfel „ca să nu mai fim nişte copii mici, aruncaţi în toate părţile ca de valuri şi purtaţi încoace şi-ncolo de orice vânt de învăţătură prin şiretenia oamenilor, prin viclenie în născocirea nelegiuirii“ (Ef. 4:13, 14). Fiecare creştin trebuie să contribuie la unitatea congregaţiei, aşa cum fiecare membru al corpului nostru ‘le zideşte’ pe celelalte membre ‘dându-le ce este necesar’. (Citeşte Efeseni 4:15, 16.)

Calităţi care promovează unitatea

10. Cum poate conduita imorală să ameninţe unitatea noastră?

¹⁰ După cum am remarcat în capitolul 4 al scrisorii către efeseni, Pavel arată că iubirea stă la baza unităţii creştinilor maturi. Apoi, el explică ce presupune iubirea. De exemplu, o persoană care urmează calea iubirii nu comite fornicaţie şi nu adoptă o conduită libertină. Pavel i-a sfătuit pe fraţii săi să ‘nu mai umble cum umblă naţiunile’, care ‘îşi pierduseră orice simţ moral’ şi ‘se dedaseră la o conduită libertină’ (Ef. 4:17–19). Lumea imorală în care trăim ne ameninţă unitatea. Imoralitatea sexuală este prezentă în glume, în muzică şi în divertismente. Unii o practică în secret, iar alţii în mod făţiş. Chiar şi simplul fapt de a flirta, adică de a sugera prin comportament că eşti atras de cineva cu care nu intenţionezi să te căsătoreşti, te-ar putea îndepărta de Iehova şi de congregaţie. De ce? Deoarece flirtul duce uşor la fornicaţie. În plus, în cazul unei persoane căsătorite, flirtul poate duce la adulter, iar rezultatul ar putea fi divorţul şi separarea copiilor de părinţi. Într-adevăr, flirtul are un efect dezbinator! Nu este deci de mirare că Pavel a scris: „Voi n-aţi învăţat că aşa este Cristosul“ (Ef. 4:20, 21).

11. Ce schimbare ne îndeamnă Biblia să facem?

¹¹ Din cuvintele lui Pavel reiese că trebuie să renunţăm la gândirea dezbinatoare şi să cultivăm calităţi care promovează unitatea: „Trebuie să vă dezbrăcaţi de vechea personalitate care corespunde purtării voastre de altădată şi care se strică potrivit dorinţelor ei amăgitoare [ale vechii personalităţi] şi . . . trebuie să fiţi înnoiţi în forţa care vă îndrumă mintea şi să vă îmbrăcaţi cu noua personalitate care a fost creată după voinţa lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate“ (Ef. 4:22–24). Cum putem ‘fi înnoiţi în forţa care ne îndrumă mintea’? Dacă preţuim ceea ce învăţăm atât din Biblie, cât şi din exemplul bun al creştinilor maturi, vom reuşi ‘să îmbrăcăm noua personalitate creată după voinţa lui Dumnezeu’.

Vorbirea care promovează unitatea

12. a) Cum promovăm unitatea dacă spunem adevărul? b) De ce unora le este greu să spună adevărul?

¹² Este foarte important ca membrii familiei şi ai congregaţiei să nu mintă, ci să spună adevărul. Vorbirea sinceră, deschisă şi amabilă îi apropie pe oameni (Ioan 15:15). Dar ce se întâmplă dacă cineva îşi minte fratele? Când acesta îşi va da seama că a fost minţit, îşi va pierde încrederea în fratele său. Înţelegem, aşadar, de ce Pavel a scris: „Spuneţi adevărul fiecare aproapelui său, pentru că suntem mădulare unii altora“ (Ef. 4:25). Unei persoane care obişnuieşte să mintă, probabil încă din copilărie, îi este greu să înceapă să spună adevărul. Dar Iehova preţuieşte eforturile ei şi o va ajuta să facă schimbările necesare.

13. Ce presupune a renunţa la o vorbire jignitoare?

 ¹³ Iehova ne învaţă să ne controlăm vorbirea, ca să putem promova respectul şi unitatea atât în congregaţie, cât şi în familie. „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură. . . . Orice amărăciune răutăcioasă, furie, mânie, strigăt şi vorbire jignitoare să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice răutate“ (Ef. 4:29, 31). O modalitate de a evita vorbirea jignitoare este aceea de a cultiva o atitudine mai respectuoasă faţă de alţii. De exemplu, pe măsură ce învaţă că Iehova le onorează pe femei, un soţ care îşi jigneşte soţia trebuie să depună eforturi ca să-şi schimbe atitudinea. Dumnezeu chiar le unge cu spirit sfânt pe unele femei, dându-le perspectiva de a domni ca regi împreună cu Cristos (Gal. 3:28; 1 Pet. 3:7). Lucrurile stau la fel şi în cazul unei soţii care obişnuieşte să ţipe la partenerul ei. După ce învaţă că Isus nu a răspuns cu aceeaşi monedă când a fost provocat, ea trebuie să-şi schimbe comportamentul (1 Pet. 2:21–23).

14. De ce este periculos să dăm frâu liber mâniei?

¹⁴ Strâns înrudită cu vorbirea jignitoare este mânia necontrolată. Şi aceasta îi poate dezbina pe membrii familiei sau ai congregaţiei. Mânia este ca un foc, care poate scăpa uşor de sub control, cauzând dezastru (Prov. 29:22). O persoană care are motive să-şi exprime nemulţumirea trebuie să-şi ţină sub control mânia pentru a nu-şi periclita preţioasele relaţii cu alţii. Creştinii trebuie să depună eforturi pentru a fi iertători. Ei nu trebuie să aibă resentimente faţă de fraţii lor sau să aducă mereu în discuţie o anumită problemă (Ps. 37:8; 103:8, 9; Prov. 17:9). Pavel i-a sfătuit pe efeseni: „Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră şi să nu-i faceţi loc Diavolului!“ (Ef. 4:26, 27). O persoană care nu-şi ţine mânia sub control îi dă Diavolului ocazia de a semăna dezbinare şi chiar conflicte în congregaţie.

15. Ce consecinţe ar putea avea faptul de a lua ceea ce nu ne aparţine?

¹⁵ Respectul faţă de bunurile altora contribuie la unitatea congregaţiei. Iată ce spune Biblia: „Hoţul să nu mai fure“ (Ef. 4:28). În poporul lui Iehova există un sentiment general de încredere. Dacă un creştin ar abuza de această încredere luând ceva ce nu-i aparţine, ar periclita unitatea de care se bucură membrii congregaţiei.

Iubirea pentru Dumnezeu ne uneşte

16. Cum putem contribui la unitatea noastră printr-o vorbire ziditoare?

¹⁶ Întrucât îl iubim pe Iehova, ne simţim îndemnaţi să-i tratăm pe alţii cu iubire, iar aceasta contribuie la unitatea congregaţiei creştine. Aprecierea pentru bunătatea lui Iehova ne îndeamnă să depunem eforturi asidue ca să aplicăm următorul sfat: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun pentru zidire, după cum este nevoie, ca să le dea celor care-l aud ce este folositor. . . . Fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă cu mărinimie unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu, prin Cristos, v-a iertat cu mărinimie“ (Ef. 4:29, 32). Iehova ne iartă cu bunătate pe noi, oamenii imperfecţi. Nu ar trebui şi noi să-i iertăm pe alţii când le vedem imperfecţiunile?

17. De ce trebuie să ne străduim din răsputeri să promovăm unitatea?

¹⁷ Unitatea de care se bucură poporul lui Dumnezeu contribuie la glorificarea lui Iehova. Spiritul său ne îndeamnă în diverse feluri să promovăm unitatea. În mod sigur nu am vrea să ne împotrivim îndrumării spiritului. Pavel a scris: „Nu întristaţi spiritul sfânt al lui Dumnezeu“ (Ef. 4:30). Unitatea este o comoară care merită să fie ocrotită. Ea le aduce bucurie celor ce o găsesc şi glorie lui Iehova. „Fiţi deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi, şi umblaţi mereu în iubire“ (Ef. 5:1, 2).

Cum aţi răspunde?

• Ce calităţi promovează unitatea în rândul creştinilor?

• Cum promovăm prin conduita noastră unitatea în congregaţie?

• Cum putem prin vorbirea noastră să avem o bună colaborare cu alţii?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Uniţi în pofida deosebirilor sociale şi culturale

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Înţelegi cât de periculos este flirtul?