„Unul singur este conducătorul vostru, Cristosul“

„Să nu vă numiţi «conducători», pentru că unul singur este Conducătorul vostru, Cristosul.“ (MAT. 23:9, 10)

1. Pe cine recunosc Martorii lui Iehova drept conducător, şi de ce?

BISERICILE creştinătăţii au conducători umani, cum ar fi papa de la Roma, patriarhii sau mitropoliţii Bisericilor ortodoxe răsăritene. Însă Martorii lui Iehova nu au un conducător uman. Ei nu sunt discipolii sau continuatorii vreunui om. Aceasta este în armonie cu declaraţia profetică a lui Iehova despre Fiul său: „Iată! L-am dat ca martor pentru popoare, conducător şi comandant pentru popoare“ (Is. 55:4). Creştinii unşi şi însoţitorii lor, „alte oi“, care alcătuiesc o congregaţie mondială, nu doresc alt conducător în afară de cel numit de Iehova (Ioan 10:16). Ei cred cu tărie cuvintele lui Isus: „Unul singur este Conducătorul vostru, Cristosul“ (Mat. 23:10).

Prinţul-înger al Israelului

2, 3. Ce rol activ a avut Fiul lui Dumnezeu în viaţa poporului Israel?

² Cu secole înainte de întemeierea congregaţiei creştine, Iehova a numit un conducător îngeresc peste poporul său Israel. După ce i-a eliberat pe israeliţi din Egipt, Iehova le-a spus: „Iată că trimit un înger înaintea ta, ca să te păzească pe drum şi să te aducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu grijă înaintea lui şi ascultă de glasul lui. Să nu te răzvrăteşti împotriva lui, căci nu vă va ierta fărădelegile, fiindcă numele meu este în el“ (Ex. 23:20, 21). Fără îndoială, acest înger, care avea ‘numele lui Iehova în el’, era Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

³ Potrivit Bibliei, înainte de a se naşte ca om, Fiul lui Dumnezeu purta numele Mihael. În cartea Daniel, Mihael este numit „prinţul“ Israelului (Dan. 10:21). Discipolul Iuda arată că Mihael a avut un rol activ în viaţa poporului Israel cu mult  timp înainte de perioada în care a trăit Daniel. După ce Moise a murit, Satan a încercat să se folosească de corpul acestuia pentru a-şi promova propriile interese, probabil ca să-i determine pe israeliţi să comită idolatrie. Mihael a intervenit pentru a împiedica acest lucru. Iuda spune: „Arhanghelul Mihael, când s-a împotrivit Diavolului şi îl contrazicea cu privire la corpul lui Moise, n-a îndrăznit să-l condamne insultându-l, ci a zis: «Iehova să te mustre!»“ (Iuda 9). Puţin mai târziu, înainte de asedierea Ierihonului, „căpetenia armatei lui Iehova“ i s-a arătat lui Iosua pentru a-l asigura de sprijinul divin. Cu siguranţă, această ‘căpetenie’ a fost Mihael. (Citeşte Iosua 5:13–15.) Când un prinţ-demon a încercat să-l împiedice pe un înger să-i transmită un mesaj important profetului Daniel, arhanghelul Mihael a venit în ajutorul îngerului (Dan. 10:5–7, 12–14).

Venirea prezisului conducător

4. Ce profeţie a fost făcută în legătură cu venirea lui Mesia?

⁴ Cu puţin timp înainte, Iehova îl trimisese pe îngerul Gabriel la profetul Daniel pentru a-i transmite o profeţie despre venirea lui „Mesia, Conducătorul“ (Dan. 9:21–25). * În toamna anului 29 e.n., exact la momentul profeţit, Isus a fost botezat de Ioan. Spiritul sfânt a fost turnat peste Isus, care a devenit astfel Cristos sau Mesia, adică Unsul (Mat. 3:13–17; Ioan 1:29–34; Gal. 4:4). În calitate de Mesia, el avea să devină un conducător fără egal.

5. Cum a îndeplinit Cristos rolul de Conducător în timpul serviciului său pământesc?

⁵ Isus s-a dovedit a fi „Mesia, Conducătorul“, încă de la începutul serviciului său pământesc. În decurs de câteva zile, el şi-a ales discipolii şi a înfăptuit primul miracol (Ioan 1:35—2:11). Discipolii l-au urmat în timp ce străbătea ţara în lung şi-n lat predicând vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu (Luca 8:1). Isus i-a învăţat cum să predice. El a fost în fruntea lucrării de predicare şi de predare, dând astfel un bun exemplu (Luca 9:1–6). Bătrânii creştini din prezent trebuie să-l imite în această privinţă.

6. Cum s-a dovedit Cristos a fi un Păstor şi un Conducător?

⁶ Comparându-se cu un păstor iubitor, Isus a îndreptat atenţia spre un alt aspect al rolului său de Conducător. Într-o carte se arată cum îşi conduc păstorii din Orient turmele: „Păstorul merge înaintea turmei nu doar pentru a indica drumul, ci pentru a se asigura că este accesibil şi că nu există niciun pericol. Cu toiagul său, el conduce şi îndrumă turma spre păşuni verzi, apărându-le în acelaşi timp de duşmani“ (The Land and the Book, de W. M. Thomson). Isus a arătat că este un Păstor şi un Conducător adevărat, spunând: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă sufletul în folosul oilor. Oile mele ascultă glasul meu, eu le cunosc şi ele mă urmează“ (Ioan 10:11, 27). Fidel propriilor cuvinte, Isus şi-a dat viaţa ca jertfă în folosul oilor sale. Iehova însă „l-a înălţat ca să fie conducător şi Salvator“ (Fap. 5:31, New Jerusalem Bible; Evr. 13:20).

Supraveghetor al congregaţiei creştine

7. Cum supraveghează Isus congregaţia creştină?

⁷ După ce a înviat, dar înainte de a urca la cer, Isus le-a spus discipolilor: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pământ“ (Mat. 28:18). Iehova i-a încredinţat lui Isus misiunea de a le da discipolilor spirit sfânt pentru ca aceştia să fie întăriţi în adevărul creştin (Ioan 15:26). Isus a turnat spirit sfânt peste primii creştini la Penticosta din 33 e.n.,  întemeind astfel congregaţia creştină (Fap. 2:33). Iehova l-a numit pe Fiul său conducător ceresc peste întreaga congregaţie de pe pământ. (Citeşte Efeseni 1:22; Coloseni 1:13, 18.) Isus îndrumă congregaţia creştină prin intermediul spiritului sfânt. În plus, Iehova i-a ‘supus’ lui Isus şi îngeri, care se află în serviciul său (1 Pet. 3:22).

8. Pe cine a folosit Isus în secolul I pentru a-şi conduce discipolii, şi pe cine foloseşte în prezent?

⁸ Tot prin intermediul spiritului sfânt, Cristos a dat „oameni ca daruri“, „pe unii ca păstori şi învăţători“ în congregaţie (Ef. 4:8, 11). Apostolul Pavel i-a îndemnat pe supraveghetorii creştini: „Fiţi atenţi la voi înşivă şi la toată turma, în mijlocul căreia spiritul sfânt v-a numit supraveghetori, ca să păstoriţi congregaţia lui Dumnezeu“ (Fap. 20:28). În perioada de început a congregaţiei creştine, toţi aceşti supraveghetori erau bărbaţi unşi cu spirit. Apostolii şi bătrânii congregaţiei din Ierusalim formau un corp de guvernare. Prin intermediul acestuia, Cristos a condus întregul grup de „fraţi“ unşi ai săi de pe pământ (Evr. 2:11; Fap. 16:4, 5). În actualul timp al sfârşitului, Cristos a încredinţat „toate bunurile sale“ de pe pământ, tot ce are legătură cu Regatul, ‘sclavului său fidel şi prevăzător’ şi reprezentantului acestuia, Corpul de Guvernare, alcătuit din creştini unşi (Mat. 24:45–47). Cei unşi şi însoţitorii lor, „alte oi“, sunt convinşi că, respectând conducerea Corpului de Guvernare din prezent, îl urmează în realitate pe Cristos, Conducătorul lor.

Cristos pune bazele lucrării de predicare

9, 10. Ce a făcut Isus în vederea răspândirii veştii bune despre Regat?

⁹ Încă de la început, Isus însuşi a coordonat lucrarea mondială de predicare şi de predare. El a stabilit ordinea în care vestea bună despre Regat avea să fie transmisă locuitorilor pământului. În timpul serviciului său, el le-a dat apostolilor următoarele instrucţiuni: „Nu mergeţi pe drumul naţiunilor şi nu intraţi într-un oraş samaritean, ci, mai degrabă, mergeţi la oile pierdute ale casei lui Israel. Când mergeţi, predicaţi, zicând: «Regatul cerurilor s-a apropiat!»“ (Mat. 10:5–7). Discipolii le-au predicat cu zel iudeilor şi prozeliţilor, în special după Penticosta din 33 e.n. (Fap. 2:4, 5, 10, 11; 5:42; 6:7).

¹⁰ Apoi, prin intermediul spiritului sfânt, Isus şi-a îndrumat discipolii să le predice despre Regat samaritenilor şi, mai târziu, oamenilor din alte naţiuni (Fap. 8:5, 6, 14–17; 10:19–22, 44, 45). Pentru ca vestea bună să fie răspândită în rândul naţiunilor, Isus însuşi i-a sensibilizat inima lui Saul din Tars ca să devină creştin. Isus i-a spus discipolului Anania: „Ridică-te, du-te pe strada numită Dreaptă şi caută-l în casa lui Iuda pe un om  numit Saul, din Tars. . . . Du-te, pentru că omul acesta este un vas pe care l-am ales să-mi ducă numele la naţiuni, la regi şi la fiii lui Israel!“ (Fap. 9:3–6, 10, 11, 15). „Omul acesta“ a devenit apostolul Pavel (1 Tim. 2:7).

11. Cum a extins Cristos lucrarea de predicare prin intermediul spiritului sfânt?

¹¹ Când a sosit timpul ca vestea bună despre Regat să ajungă şi la naţiuni, spiritul sfânt l-a îndrumat pe Pavel să facă mai multe călătorii misionare în Asia Mică şi apoi în Europa. În cartea Faptele, Luca a scris: „În timp ce [profeţii şi învăţătorii creştini ai congregaţiei din Antiohia Siriană] slujeau pentru Iehova şi posteau, spiritul sfânt a zis: «Dintre toţi, puneţi-mi-i deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat». Atunci au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece“ (Fap. 13:2, 3). Isus însuşi l-a ales pe Saul din Tars să fie „un vas“ al său care să-i ducă numele la naţiuni. Astfel, noul imbold dat lucrării de predicare a venit de la Cristos, Conducătorul congregaţiei. În a doua călătorie misionară a lui Pavel a devenit clar că Isus îndruma această lucrare prin intermediul spiritului sfânt. Consemnarea biblică arată că „spiritul lui Isus“, adică Isus prin intermediul spiritului sfânt, i-a ajutat pe Pavel şi pe însoţitorii lui să-şi aleagă itinerarul, iar printr-o viziune au fost îndrumaţi să meargă spre Europa. (Citeşte Faptele 16:6–10.)

Isus conduce congregaţia

12, 13. Cum arată cartea Revelaţia că Isus supraveghează atent ce se petrece în fiecare congregaţie?

¹² Isus a supravegheat atent tot ce se petrecea în congregaţiile continuatorilor săi unşi din secolul I e.n. El cunoştea îndeaproape starea spirituală a fiecărei congregaţii. Acest lucru reiese din Revelaţia, capitolele 2 şi 3. Isus menţionează şapte congregaţii din Asia Mică (Rev. 1:11). Avem toate motivele să credem că el cunoştea la fel de bine şi starea spirituală a celorlalte congregaţii ale continuatorilor săi de pe pământ. (Citeşte Revelaţia 2:23.)

¹³ Isus a lăudat unele congregaţii pentru că au perseverat, au dat dovadă de fidelitate în încercări, au păzit cuvântul său şi i-au înlăturat pe cei care deveniseră apostaţi (Rev. 2:2, 9, 13, 19; 3:8). În schimb, el le-a dat unor congregaţii sfaturi energice deoarece iubirea lor pentru el se răcise, iar unele tolerau idolatria, fornicaţia şi sectarismul (Rev. 2:4, 14, 15, 20; 3:15, 16). Ca supraveghetor spiritual, care a manifestat iubire chiar şi când a dat îndemnuri ferme, Isus a spus: „Pe toţi aceia pentru care am afecţiune îi mustru şi îi disciplinez. Fii deci plin de zel şi căieşte-te!“ (Rev. 3:19). Deşi se afla în cer, Isus conducea prin intermediul spiritului sfânt congregaţiile de pe pământ, alcătuite din discipolii săi. În încheierea mesajelor transmise celor şapte congregaţii, el a spus: „Cine are urechi să audă ce le spune congregaţiilor spiritul“ (Rev. 3:22).

14–16. a) Cum s-a dovedit Isus un Conducător neînfricat al poporului lui Iehova? b) Ce rezultă în urma faptului că Isus este „cu“ discipolii „până la încheierea sistemului“? c) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁴ Aşa cum am văzut, Mihael (Isus) s-a dovedit un Conducător îngeresc neînfricat al  Israelului. Mai târziu, Isus a fost un Conducător curajos şi un Păstor iubitor al primilor săi discipoli. În timpul serviciului său pământesc, el a fost în fruntea lucrării de predicare, iar după ce a fost înviat a supravegheat cu atenţie răspândirea veştii bune despre Regat.

¹⁵ Prin intermediul spiritului sfânt, Isus avea să extindă în cele din urmă lucrarea de predicare până la marginile pământului. Înainte de urcarea sa la cer, Isus le-a spus discipolilor: „Veţi primi putere când spiritul sfânt va veni peste voi şi-mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului“ (Fap. 1:8). (Citeşte 1 Petru 1:12.) Astfel, sub îndrumarea lui Cristos, în secolul I s-a depus mărturie la o scară foarte mare (Col. 1:23).

¹⁶ Însă Isus a arătat că lucrarea de predicare avea să continue în timpul sfârşitului. După ce le-a încredinţat discipolilor misiunea de a predica şi de a face discipoli în toate naţiunile, Isus le-a promis: „Eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului“ (Mat. 28:19, 20). Din 1914, când a fost învestit rege, Cristos este mai mult ca oricând „cu“ discipolii săi în calitate de Conducător al lor. Articolul următor va analiza activitatea sa intensă începută în 1914.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• Cum s-a dovedit Fiul lui Dumnezeu un Conducător activ în Israel?

• Cum îşi conduce Cristos congregaţia de pe pământ?

• Cum coordonează Cristos răspândirea veştii bune?

• Ce anume arată că Isus Cristos urmăreşte îndeaproape starea spirituală a fiecărei congregaţii?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

„Iată că trimit un înger înaintea ta“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

La fel ca în trecut, Cristos foloseşte „oameni ca daruri“ ca să păstorească turma sa