FĂRĂ îndoială, şi dumneavoastră aţi observat că majoritatea religiilor mari acordă o deosebită importanţă lăcaşurilor de cult fastuoase şi stabilesc un program de rugăciune. Ne impune Biblia să ne rugăm doar în anumite locuri şi după un anumit orar?

E adevărat, Biblia arată că există momente propice pentru rugăciune. De exemplu, înainte de a lua masa cu continuatorii săi, Isus i-a mulţumit lui Dumnezeu printr-o rugăciune (Luca 22:17). Iar când discipolii s-au întrunit pentru a se închina lui Iehova, s-au rugat. În felul acesta, ei au perpetuat un obicei practicat cu mult timp înainte în sinagogile evreieşti şi în templul din Ierusalim. Dumnezeu voia ca templul să fie o „casă de rugăciune pentru toate naţiunile“ (Marcu 11:17).

Când slujitorii lui Dumnezeu se întrunesc şi se roagă împreună, cererile lor sunt ascultate de Dumnezeu. Dacă grupul respectiv este unit în spirit, iar rugăciunea se bazează pe principii biblice, Dumnezeu o ascultă cu plăcere. O asemenea rugăciune l-ar putea determina pe Dumnezeu să facă ceva ce, altfel, n-ar face (Evrei 13:18, 19). Martorii lui Iehova se roagă cu regularitate la întrunirile lor. Vă invităm cu căldură să mergeţi la o Sală a Regatului şi să auziţi personal astfel de rugăciuni!

Totuşi, Biblia nu ne constrânge să ne rugăm doar într-un anumit moment al zile sau într-un anumit loc. În Biblie se spune că slujitorii lui Dumnezeu se rugau oricând şi oriunde. Isus a spus: „Când te rogi, intră în camera ta şi, după ce închizi uşa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns. Atunci Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti“ (Matei 6:6).

Ce invitaţie minunată! Ne putem apropia de Suveranul universului oricând şi în deplină intimitate, fiind convinşi că el ne va acorda toată atenţia de care avem nevoie. Iată de ce şi Isus a căutat de multe ori să fie singur pentru a se ruga! Odată s-a rugat lui Dumnezeu toată noaptea, cerându-i sfatul într-o problemă de maximă importanţă. (Luca 6:12, 13)

Şi alţi oameni menţionaţi în Biblie s-au rugat când au avut de luat decizii majore sau când au trecut prin încercări. Uneori ei s-au rugat cu voce tare, alteori, în şoaptă; s-au rugat în grup sau singuri. Important era însă că se rugau. Dumnezeu şi-a invitat slujitorii ‘să se roage neîncetat’ (1 Tesaloniceni 5:17). El este dispus să asculte oricând rugăciunile celor care îi înfăptuiesc voinţa. Ce dovadă de iubire!

Desigur, în această lume marcată de scepticism, mulţi se întreabă dacă mai are rost să ne rugăm. Probabil că şi dumneavoastră vă întrebaţi dacă rugăciunea vă este sau nu de ajutor.