V-aţi întrebat?

De ce se vorbeşte în cartea biblică 1 Corinteni despre carnea jertfită idolilor?

▪ Apostolul Pavel a scris: „Mâncaţi orice se vinde la măcelărie, fără să puneţi întrebări din cauza conştiinţei voastre“ (1 Corinteni 10:25). De unde provenea carnea vândută la măcelărie?

Sacrificarea animalelor era principalul ritual din templele romane şi greceşti. Însă în timpul acestui ritual nu era consumată toată carnea animalelor de jertfă. Carnea rămasă în templele păgâne era vândută în măcelării. Cartea Idol Meat in Corinth, de Wendell Willis, spune: „Cei care oficiau ceremoniile religioase . . . sunt numiţi uneori bucătari şi/sau măcelari. Ei vindeau la piaţă o parte din carnea ce le revenea ca plată pentru că sacrificau animalele de jertfă“.

Dar nu toată carnea vândută la piaţă provenea de la ceremoniile religioase. Săpăturile efectuate la măcelăria din Pompei (în latină, macellum) au scos la lumină schelete întregi de oi. De aici deducem, spune eruditul Henry Cadbury, că la piaţă „se vindeau, probabil, animale vii sau sacrificate în macellum, precum şi carne gata tranşată sau jertfită la templu“.

Pavel a evidenţiat că, deşi creştinii nu luau parte la închinarea păgână, ei puteau cumpăra carne jertfită în templu deoarece carnea în sine nu era pângărită.

De ce existau pe timpul lui Isus disensiuni între iudei şi samariteni?

▪ În Ioan 4:9 se spune că ‘iudeii nu aveau legături cu samaritenii’. Este posibil ca aceste disensiuni să fi început când Ieroboam a introdus închinarea la idoli în regatul de nord al celor zece triburi ale lui Israel (1 Regi 12:26–30). Samaritenii erau din Samaria, capitala acestui regat. Cu timpul, toţi locuitorii regatului de nord au fost numiţi samariteni. După ce Asiria a cucerit cele zece triburi ale lui Israel, în 740 î.e.n., a colonizat regatul de nord cu păgâni. Evident, căsătoriile dintre aceşti străini şi populaţia locală au corupt şi mai mult modul de închinare al samaritenilor.

Secole mai târziu, samaritenii s-au opus iudeilor întorşi din exilul babilonian şi eforturilor acestora de a reconstrui templul lui Iehova şi zidurile Ierusalimului (Ezra 4:1–23; Neemia 4:1–8). Iar când samaritenii şi-au construit şi ei un templu pe muntele Garizim (probabil în secolul al IV-lea î.e.n.), rivalitatea religioasă dintre ei şi iudei s-a adâncit şi mai mult.

În zilele lui Isus, cuvântul „samaritean“ avea mai mult o conotaţie religioasă decât una geografică şi se referea la un adept al sectei ce înflorise în Samaria. Samaritenii se închinau tot pe muntele Garizim, iar iudeii îi tratau cu dispreţ (Ioan 4:20–22; 8:48).

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Taler din ceramică înfăţişând sacrificarea unui animal, secolul al VI-lea î.e.n.

[Provenienţa fotografiei]

Muzeul Luvru (Paris)

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Ieroboam a introdus închinarea la idoli