„Cine a ajuns să cunoască mintea lui Iehova?“

„«Cine a ajuns să cunoască mintea lui Iehova, ca să-l înveţe»? Noi însă avem mintea lui Cristos.“ (1 COR. 2:16)

1, 2. a) Ce dificultate întâmpină mulţi oameni? b) Ce nu ar trebui să uităm în ce priveşte modul nostru de gândire şi cel al lui Iehova?

ŢI S-A întâmplat vreodată să nu reuşeşti să înţelegi modul de gândire al unei persoane? Poate că te-ai căsătorit de curând şi ai sentimentul că nu reuşeşti să înţelegi pe deplin cum gândeşte partenerul tău de viaţă. Într-adevăr, bărbaţii şi femeile gândesc şi comunică în mod diferit. În unele culturi, chiar vorbesc dialecte diferite ale aceleiaşi limbi! În plus, diferenţele culturale şi lingvistice generează modele diferite de gândire şi de comportament. Totuşi, cu cât îi cunoaştem mai bine pe alţii, cu atât reuşim să-i înţelegem mai bine.

² Prin urmare, n-ar trebui să fim surprinşi că modul nostru de gândire este foarte diferit de modul de gândire al lui Iehova. Prin profetul Isaia, Iehova le-a spus israeliţilor: „Gândurile voastre nu sunt gândurile mele şi căile mele nu sunt căile voastre“. Pentru a ilustra acest lucru, Iehova a adăugat: „Pe cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ, pe atât de înalte sunt căile mele faţă de căile voastre şi gândurile mele faţă de gândurile voastre“ (Is. 55:8, 9).

3. Menţionaţi două modalităţi prin care putem cultiva „o prietenie strânsă“ cu Iehova.

³ Dar înseamnă aceasta că nici măcar n-ar trebui să încercăm să înţelegem modul de gândire al lui Iehova? Bineînţeles că nu. Deşi niciodată nu vom putea înţelege pe deplin toate gândurile lui Iehova, Biblia ne îndeamnă să cultivăm „o prietenie strânsă“ cu el. (Citeşte Psalmul 25:14; Proverbele 3:32.) O modalitate de a ne apropia de Iehova este aceea de a da atenţie faptelor sale consemnate în Cuvântul său, Biblia (Ps. 28:5). O altă modalitate este aceea de a ne strădui să cunoaştem „mintea lui Cristos“, care este „chipul Dumnezeului nevăzut“ (1 Cor. 2:16; Col. 1:15). Dacă ne facem timp să studiem relatările biblice şi să medităm la ele, putem începe să înţelegem calităţile lui Iehova şi modul său de gândire.

O tendinţă greşită căreia trebuie să ne împotrivim

4, 5. a) Cărei tendinţe greşite trebuie să ne împotrivim? Explicaţi. b) Ce au ajuns să gândească israeliţii?

⁴ Când medităm la acţiunile lui Iehova, trebuie să fim atenţi să nu cedăm tendinţei de a-l judeca pe Dumnezeu după criterii omeneşti. La această tendinţă face referire Iehova în Psalmul 50:21, când spune: „Ai crezut că voi fi ca tine“. Cu peste 175 de ani în urmă, un biblist remarca: „Oamenii au tendinţa să-l judece pe Dumnezeu prin prisma gândirii lor, considerând că şi Dumnezeu este îngrădit de aceleaşi legi pe care trebuie să le respecte ei“.

⁵ Dar de ce este important să nu-l judecăm pe Iehova prin prisma criteriilor şi dorinţelor noastre? Pe măsură ce studiem Scripturile, unele acţiuni ale lui Iehova ar putea părea oarecum nedrepte din perspectiva noastră limitată de oameni imperfecţi. Israeliţii din vechime au ajuns să gândească astfel şi au tras o concluzie greşită privind modul în care  acţiona Iehova faţă de ei. Să remarcăm ce le-a spus Iehova: „Voi însă veţi zice: «Calea lui Iehova nu este dreaptă». Ascultaţi, vă rog, casă a lui Israel! Calea mea nu este dreaptă? Oare nu căile voastre nu sunt drepte?“ (Ezec. 18:25).

6. a) Ce lecţie a învăţat Iov? b) Ce învăţăminte desprindem din ceea ce i s-a întâmplat lui Iov?

⁶ Pentru a nu ajunge să-l judecăm pe Iehova după criterii omeneşti trebuie să recunoaştem că perspectiva noastră este limitată şi că modul în care privim lucrurile este uneori foarte eronat. Iov a trebuit să înveţe această lecţie. În suferinţa şi în disperarea lui, el a devenit oarecum egocentric şi a pierdut din vedere lucrurile mai importante. Însă Iehova l-a ajutat cu iubire să-şi lărgească perspectiva. Punându-i peste 70 de întrebări, la care Iov n-a putut răspunde, Iehova l-a conştientizat de limitele capacităţii lui de înţelegere. Iov a dovedit umilinţă şi şi-a corectat punctul de vedere. (Citeşte Iov 42:1–6.)

Să ne însuşim „mintea lui Cristos“

7. Cum ne ajută analizarea acţiunilor lui Isus să înţelegem modul de gândire al lui Iehova?

⁷ Isus l-a imitat în mod perfect pe Tatăl său în tot ce a spus şi a făcut (Ioan 14:9). De aceea, analizarea acţiunilor lui ne ajută să înţelegem modul de gândire al lui Iehova (Rom. 15:5; Filip. 2:5). Să analizăm deci două relatări din evanghelii.

8, 9. Potrivit relatării din Ioan 6:1–5, în ce context i-a pus Isus o întrebare lui Filip, şi de ce?

⁸ Să ne imaginăm scena. Era înainte de Paştele din 32 e.n. Apostolii lui Isus se întorseseră de puţin timp dintr-un tur de predicare în Galileea. Întrucât erau obosiţi după acea activitate intensă, Isus i-a dus într-un loc retras de pe ţărmul nord-estic al Mării Galileii. Însă mii de oameni au mers după ei. Isus i-a vindecat şi i-a învăţat multe lucruri. Totuşi, a apărut o problemă: Cum puteau toţi aceşti oameni să facă rost de mâncare într-un astfel de loc, aflat departe de oraş? Sesizând problema, Isus l-a întrebat pe Filip, care era din acea regiune: „De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce aceştia?“ (Ioan 6:1–5).

⁹ De ce i-a pus Isus această întrebare lui Filip? Era cumva îngrijorat? Nicidecum. Atunci la ce s-a gândit el? Apostolul Ioan, care a fost de faţă, explică: „[Isus] spunea aceasta ca să-l pună la încercare, căci el ştia ce urma să facă“ (Ioan 6:6). Cu acea ocazie, Isus a vrut să vadă cât de mult progresaseră discipolii pe plan spiritual. Prin întrebarea pe care i-a adresat-o lui Filip, el a adus problema în atenţia lor şi le-a dat posibilitatea să-şi exprime credinţa în ceea ce putea el să facă. Totuşi, ei n-au vădit credinţă. Reacţia lor a dezvăluit perspectiva limitată pe care o aveau asupra lucrurilor. (Citeşte Ioan 6:7–9.) Isus le-a arătat apoi că putea să facă ceva ce ei nici măcar nu-şi imaginaseră. El a hrănit în mod miraculos miile de oameni flămânzi (Ioan 6:10–13).

10–12. a) Cum s-ar putea explica faptul că Isus nu a îndeplinit imediat cererea femeii grecoaice? b) Ce vom analiza în continuare?

¹⁰ Această relatare ne poate ajuta să înţelegem cum a gândit Isus într-o altă situaţie. La puţin timp după ce a hrănit acea mulţime de oameni, Isus şi apostolii au mers spre nord, dincolo de graniţele Israelului, până în regiunea Tirului şi a Sidonului. Acolo au întâlnit o femeie grecoaică, ce l-a implorat pe Isus să-i vindece fiica. La început, Isus nu i-a răspuns. Dar, întrucât femeia insista, el i-a zis: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei“ (Mar. 7:24–27; Mat. 15:21–26).

¹¹ De ce a refuzat Isus la început să o ajute pe femeie? O punea el la încercare, aşa cum făcuse cu Filip, pentru a vedea cum avea să reacţioneze, dându-i astfel posibilitatea să-şi arate credinţa? Chiar dacă textul scris nu redă tonul cu care a vorbit Isus, cu siguranţă el nu  a descurajat-o. El a folosit cuvântul „căţei“ — nu „câini“, cu care erau asemănaţi membrii poporului ei —, îndulcind astfel comparaţia. Modul său de acţiune ar putea fi asemănat cu modul în care procedează un părinte care are de gând să îndeplinească rugămintea copilului său, însă nu-şi arată de la început intenţia pentru a vedea cât de mult îşi doreşte copilul lucrul cerut. Indiferent ce l-a determinat pe Isus să acţioneze în acel fel, după ce femeia şi-a exprimat credinţa, el i-a îndeplinit cu bunăvoinţă cererea. (Citeşte Marcu 7:28–30.)

¹² Aceste două relatări din evanghelii ne ajută să înţelegem mai bine „mintea lui Cristos“. În continuare vom vedea cum ne pot ajuta ele să înţelegem mai bine „mintea lui Iehova“.

Modul în care a procedat Iehova cu Moise

13. De ce este important să înţelegem modul de gândire al lui Isus?

¹³ Înţelegând mai bine modul de gândire al lui Isus, putem înţelege pasajele biblice al căror sens este mai greu de pătruns. Să analizăm, de exemplu, cuvintele pe care i le-a adresat Iehova lui Moise după ce israeliţii şi-au făcut un viţel de aur şi au început să se închine la el. Dumnezeu a spus: „M-am uitat la acest popor şi iată că este un popor cu gâtul ţeapăn. Acum, lasă-mă, ca să mă aprind de mânie împotriva lor şi să-i nimicesc şi să fac din tine o naţiune mare“ (Ex. 32:9, 10).

14. Cum a reacţionat Moise la cuvintele lui Iehova?

¹⁴ Relatarea continuă astfel: „Moise s-a străduit să îmbuneze faţa lui Iehova, Dumnezeul său, şi a zis: «O, Iehova, de ce să te aprinzi de mânie împotriva poporului tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu mână tare? De ce să zică egiptenii: „I-a scos cu intenţii rele, ca să-i omoare în munţi şi să-i nimicească de pe faţa pământului“? Întoarce-te de la mânia ta aprinsă şi schimbă-ţi gândul de la răul pe care vrei să-l faci poporului tău! Aminteşte-ţi de Avraam, de Isaac şi de Israel, slujitorii tăi, cărora le-ai jurat pe tine însuţi, spunându-le: „Vă voi înmulţi sămânţa ca stelele cerurilor şi voi da seminţei voastre toată ţara aceasta pe care am arătat-o, ca s-o ia în stăpânire pe timp indefinit“». Şi Iehova şi-a schimbat gândul de la răul pe care spusese că-l va face poporului său“ (Ex. 32:11–14). *

15, 16. a) Prin modul în care a vorbit, ce posibilitate i-a dat Iehova lui Moise? b) Ce a decis Iehova în final?

¹⁵ Era oare nevoie ca Moise să corecteze modul de gândire al lui Iehova? În niciun caz! Deşi Iehova a spus ce intenţiona să facă, aceasta nu reprezenta decizia sa definitivă. Cu acea ocazie, Iehova l-a pus la încercare pe Moise,  aşa cum a făcut mai târziu Isus cu Filip şi cu femeia grecoaică. El i-a dat lui Moise posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere. * Iehova îl numise pe Moise mediator între El şi Israel şi acum pur şi simplu respecta rolul pe care i-l încredinţase. Totodată, Iehova voia să vadă dacă Moise avea să se lase copleşit de sentimentele de dezamăgire şi de mânie. Avea el să se folosească de această situaţie pentru a-i sugera lui Iehova să renunţe la Israel şi să facă din descendenţii lui o naţiune puternică?

¹⁶ Răspunsul lui Moise a dezvăluit credinţa şi încrederea lui în dreptatea lui Iehova. Reacţia lui a demonstrat că el nu urmărea interese egoiste, ci dorea fierbinte ca numele lui Iehova să nu fie dezonorat. Aşadar, Moise a arătat că a înţeles „mintea lui Iehova“ în această privinţă (1 Cor. 2:16). Ce s-a întâmplat apoi? Întrucât încă nu luase o decizie definitivă în privinţa modului în care urma să acţioneze, Iehova „şi-a schimbat gândul“. Astfel, Iehova n-a mai adus nenorocirea pe care spusese că intenţiona să o aducă asupra întregii naţiuni.

Modul în care a procedat Iehova cu Avraam

17. Cum a dovedit Iehova multă răbdare când Avraam şi-a arătat îngrijorarea?

¹⁷ Un alt exemplu care demonstrează că Iehova le oferă slujitorilor săi ocazia să-şi exprime credinţa şi încrederea în el este episodul în care Avraam şi-a arătat îngrijorarea cu privire la Sodoma. Potrivit acestei relatări, Iehova a dovedit multă răbdare, permiţându-i lui Avraam să-i pună câteva întrebări. La un moment dat, Avraam a spus plin de înflăcărare: „Departe de tine gândul să faci astfel: să omori pe cel drept împreună cu cel rău şi să se întâmple cu cel drept ca şi cu cel rău! Departe de tine gândul acesta! Oare nu va face Judecătorul întregului pământ ce este drept?“ (Gen. 18:22–33).

18. Ce învăţăm din modul în care a procedat Iehova cu Avraam?

¹⁸ Ce învăţăm din această relatare despre modul de gândire al lui Iehova? Era nevoie ca lui Iehova să i se aducă argumente pentru a lua decizia corectă? Nu. Desigur, el ar fi putut menţiona de la început motivele ce stăteau la baza deciziei sale. Dar, permiţându-i lui Avraam să-i pună întrebări, Iehova i-a acordat timp ca să-i accepte decizia şi să-i înţeleagă modul de gândire. Totodată, i-a dat posibilitatea să înţeleagă profunzimea dreptăţii şi a îndurării sale. Da, Iehova l-a tratat pe Avraam ca pe un prieten (Is. 41:8; Iac. 2:23).

Învăţăminte pentru noi

19. Cum putem să urmăm exemplul lui Iov?

¹⁹ Ce am învăţat despre „mintea lui Iehova“ din cele analizate până acum? Am înţeles că trebuie să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să ne dezvăluie cum gândeşte Iehova. Nu trebuie să-l judecăm pe Iehova după criterii omeneşti, după modul nostru de gândire şi după înţelegerea noastră limitată. Iov a spus: „[Dumnezeu] nu este om ca mine ca să-i răspund, ca să mergem împreună la judecată“ (Iov 9:32).  Când începem să înţelegem mintea lui Iehova, nu putem decât să recunoaştem asemenea lui Iov: „Iată! Acestea sunt marginile căilor sale şi nu auzim decât şoapta glasului său! Dar tunetul său puternic cine poate să-l înţeleagă?“ (Iov 26:14).

20. Ce ar trebui să facem dacă nu reuşim să înţelegem un pasaj biblic?

²⁰ Dar ce ar trebui să facem dacă, atunci când citim Scripturile, întâlnim un pasaj mai greu de înţeles, îndeosebi cu privire la modul de gândire al lui Iehova? Dacă şi după ce am făcut cercetări avem neclarităţi, putem considera lucrul acesta un test al încrederii noastre în Iehova. Să nu uităm: unele pasaje ne dau posibilitatea să demonstrăm cât de bine am ajuns să cunoaştem calităţile lui Iehova şi să ne dovedim convingerea că acţiunile sale reflectă întotdeauna aceste calităţi. Totodată, să recunoaştem cu umilinţă că nu înţelegem tot ce face el (Ecl. 11:5). Astfel, ne vom simţi îndemnaţi să exclamăm asemenea apostolului Pavel: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile sale şi cât de necuprinse căile sale! Fiindcă «cine a ajuns să cunoască mintea lui Iehova sau cine a devenit sfătuitorul lui»? Sau: «Cine i-a dat primul, ca să trebuiască să fie răsplătit?» Căci toate lucrurile sunt de la el, prin el şi pentru el. A lui să fie gloria pentru totdeauna! Amin!“ (Rom. 11:33–36).

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce ne va ajuta să ne împotrivim tendinţei de a-l judeca pe Iehova după criteriile noastre?

• Cum ne ajută analizarea acţiunilor lui Isus să cultivăm „o prietenie strânsă“ cu Iehova?

• Ce învăţăminte desprindem din modul în care Iehova a discutat cu Moise şi cu Avraam?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 5]

Ce învăţăm despre modul de gândire al lui Iehova observând cum a procedat el cu Moise şi cu Avraam?