Biblia poate schimba viaţa oamenilor

DE CE a renunţat la modul său de viaţă un soldat rebel şi hoţ? Ce a determinat-o pe o campioană în arte marţiale să-şi schimbe obiectivele? Cum a fost răsplătită încrederea unui tată în fiul său? Veţi afla răspunsurile citind următoarele relatări.

„În pofida trecutului meu întunecat, sunt fericit.“ — GARRY P. AMBROCIO

VÂRSTA: 47 DE ANI

ŢARA: FILIPINE

ÎNAINTE: SOLDAT REBEL

DESPRE TRECUTUL MEU: Am crescut în orăşelul Vintar. Casa noastră se afla într-o vale întinsă, înconjurată de munţi împăduriţi şi de râuri limpezi. Aerul era curat, iar priveliştile, încântătoare. Cu toate acestea, viaţa era grea. Hoţii ne furau animalele şi ne spărgeau casa.

În adolescenţă fumam şi beam mult cu prietenii mei, iar pentru a-mi satisface viciile, furam. Am furat chiar şi bijuteriile bunicii mele. Armata credea că făceam parte din gruparea rebelă numită Noua Armată a Poporului (NAP), motiv pentru care mă bătea crunt deseori. Din această cauză am trecut de partea grupării rebele. Timp de cinci ani am trăit în munţi alături de soldaţii NAP. Viaţa era dură. Ne mutam mereu dintr-un loc în altul, ascunzându-ne de armată. Dar am obosit să mă tot ascund şi m-am predat guvernatorului provinciei Ilocos Norte. El m-a tratat cu amabilitate şi m-a ajutat să-mi găsesc un loc de muncă bun. Însă n-am renunţat la obiceiurile mele rele, continuând să jefuiesc case şi să-i ameninţ pe oameni.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: O colegă de la locul de muncă, pe nume Loida, era Martoră a lui Iehova. Prin intermediul ei l-am cunoscut pe Jovencio, care a început să studieze Biblia cu mine. Dar eram încă sclavul vechiului meu mod de viaţă. Fumam înainte ca Jovencio să vină la mine la studiu. În plus, mă implicam încă în activităţi ilegale. În cele din urmă, poliţia m-a prins şi am stat 11 luni în închisoare. În acest timp m-am rugat lui Iehova pentru ajutor, implorându-l să mă ierte şi să-mi dea spiritul său sfânt ca să mă îndrume şi să mă întărească.

După o vreme, un Martor al lui Iehova m-a vizitat în închisoare şi mi-a adus o Biblie. Când am citit-o am aflat că Iehova este îndurător şi iubitor şi că ne iartă greşelile. Am înţeles că Iehova fusese îndurător cu mine şi că îmi oferise posibilitatea de a-l cunoaşte. L-am rugat să-mi dea puterea de a-mi învinge obiceiurile rele. Textul din Proverbele 27:11 a avut o influenţă puternică asupra  mea. Simţeam că Iehova îmi adresa mie cuvintele acestui verset: „Fiul meu, fii înţelept şi bucură-mi inima, ca să-i pot răspunde celui ce mă batjocoreşte“.

După ce am fost eliberat din închisoare, am reluat studiul biblic cu Martorii lui Iehova, am început să asist la întrunirile lor şi să aplic principiile biblice în viaţa mea. În cele din urmă, cu ajutorul lui Dumnezeu, m-am debarasat de obiceiurile rele. Apoi, mi-am dedicat viaţa lui Iehova Dumnezeu.

FOLOASE: În pofida trecutului meu întunecat, sunt fericit. Deşi am fost sclavul unor obiceiuri murdare, acum sunt un alt om (Coloseni 3:9, 10). Mă simt onorat să fac parte din poporul curat al lui Iehova şi să-i ajut pe alţii să înveţe despre Dumnezeul nostru atotputernic.

„Doream să reprezint Brazilia.“ — JULIANA APARECIDA SANTANA ESCUDEIRO

VÂRSTA: 31 DE ANI

ŢARA: BRAZILIA

ÎNAINTE: MAESTRU ÎN ARTE MARŢIALE

DESPRE TRECUTUL MEU: Am crescut în oraşul Londrina. Deşi majoritatea oamenilor erau săraci, cartierul în care locuiam era curat şi liniştit. La vârsta de 10 ani, fratele meu mai mare m-a încurajat să-i urmez exemplul şi să practic şi eu artele marţiale, respectiv tae kwon do (expresie care înseamnă „calea mâinilor şi a picioarelor“). Tata nu a fost de acord cu decizia mea, dar în final a acceptat-o.

M-am antrenat intens şi am câştigat multe competiţii de tae kwon do în statul Parana. Mai târziu am câştigat diferite concursuri naţionale, iar în 1993 am fost declarată campioana Braziliei la tae kwon do. Doream să particip la concursuri internaţionale. Însă familia mea era săracă şi nu avea bani să-mi plătească drumul în străinătate.

Speram ca tae kwon do să fie inclus printre sporturile de la Olimpiadă, ceea ce s-a şi întâmplat. Dorind să reprezint Brazilia la Jocurile Olimpice, m-am antrenat din greu şi am găsit sponsori care m-au ajutat să particip la concursuri în Franţa, Vietnam, Coreea de Sud şi Japonia, precum şi la Jocurile Sud-Americane. Următorul obiectiv era acela de a concura la Jocurile Pan-Americane. Am obţinut rezultate foarte bune, fiind unul dintre cei trei sportivi care aveau să participe la aceste Jocuri în Santo-Domingo, Republica Dominicană, în 2003.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: În 2001, eu şi prietenul meu i-am cunoscut pe Martorii lui Iehova şi am început să studiem Biblia cu ei. Iniţial nu am fost prea entuziasmată. Eram prea obosită ca să mă pot concentra în timpul studiului şi adesea aţipeam. Totuşi, inima mi-a fost mişcată de adevărurile învăţate, iar la următorul concurs am acţionat ca atare.

Întrucât fusesem selecţionată printre concurenţii de la Jocurile Pan-Americane, instructorii  mei de tae kwon do au vrut să particip la un concurs preliminar. Când a venit rândul meu să lupt, am rămas înlemnită pe saltea, fără nicio motivaţie. Dintr-o dată mi-am dat seama că un creştin nu trebuie să lupte cu alţii, nici măcar în sport! Mi-am adus aminte de porunca Bibliei: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Matei 19:19). M-am întors pur şi simplu şi am plecat fără să stau pe gânduri. Oamenii se uitau la mine uluiţi.

Când am ajuns acasă, am început să mă gândesc la obiectivele mele. Am luat o broşură publicată de Martorii lui Iehova care analiza ce pretinde Dumnezeu de la noi. În ea se făcea referire la Psalmul 11:5, unde se spune despre Iehova: „Sufletul Său îl urăşte negreşit pe cel ce iubeşte violenţa“. Aceste cuvinte m-au atins într-un punct sensibil şi am decis să renunţ la tae kwon do.

Instructorii mei n-au fost deloc încântaţi. În încercarea lor de a mă face să mă răzgândesc, mi-au spus că eram cea mai bună din ţară şi că în curând aveam să-mi împlinesc visul de a concura la Jocurile Olimpice. Dar eu luasem altă hotărâre.

Pe atunci, eu şi prietenul meu eram deja căsătoriţi. El participa la lucrarea de predicare alături de Martorii lui Iehova şi era foarte fericit. Când se întorcea acasă, îmi povestea cu bucurie despre conversaţiile purtate cu oamenii. Ştiam că, pentru a avea şi eu acest privilegiu, trebuia să mai fac unele schimbări. M-am retras din religia din care făceam parte, calificându-mă în cele din urmă pentru a fi botezată ca Martoră a lui Iehova.

FOLOASE: Eu şi soţul meu suntem foarte fericiţi şi avem o familie unită deoarece ne străduim să aplicăm principiile Bibliei. Mă bucur să-l susţin în îndeplinirea responsabilităţilor pe care le are în congregaţie. Aş fi putut lupta ca să câştig o medalie de aur şi să fiu celebră. Dar nimic din ce îţi poate oferi această lume nedreaptă nu se poate compara cu privilegiul de a-i sluji lui Iehova Dumnezeu!

„Tata nu a renunţat niciodată la mine.“ — INGO ZIMMERMANN

VÂRSTA: 44 DE ANI

ŢARA: GERMANIA

ÎNAINTE: AGENT DE PAZĂ LA UN CLUB

DESPRE TRECUTUL MEU: M-am născut în oraşul minier Gelsenkirchen, într-o familie divizată din punct de vedere religios. Tata era Martor al lui Iehova, însă mama se opunea eforturilor lui de a ne creşte conform convingerilor lui religioase pe mine, pe fratele meu şi pe cele două surori ale mele. Tata lucra mai bine de zece ore pe zi ca şofer de camion. Adesea începea lucrul la ora două sau trei dimineaţa. Cu toate acestea, el avea mereu grijă să ne ofere instruire spirituală. Dar eu n-am apreciat eforturile lui.

La vârsta de 15 ani m-am plictisit de întrunirile religioase la care mă ducea. M-am răzvrătit, iar după un an m-am înscris la un club de box. În următorii doi ani, l-am supărat atât de mult pe tata, încât a încărunţit. La 18 ani am plecat de acasă.

Îmi plăcea mult sportul şi mă antrenam de şase ori pe săptămână, la box, iar mai târziu şi la haltere. În weekend mergeam cu prietenii  în cluburi. Odată, m-am luat la bătaie cu un client periculos şi l-am doborât din câteva mişcări. Văzând cele întâmplate, proprietarul clubului mi-a propus să lucrez ca agent de pază. Îmi oferea un salariu bun, aşa că am acceptat.

La fiecare sfârşit de săptămână stăteam la intrarea în club şi stabileam cine avea voie să intre şi cine nu. Eram foarte ocupat, deoarece în club veneau în jur de 1 000 de oameni. Bătăile erau la ordinea zilei. Eram ameninţat cu pistoale şi cu sticle sparte. Unii dintre cei pe care nu-i lăsasem să intre în club sau pe care îi dădusem afară mă aşteptau după program să se răzbune. Aveam 20 de ani şi credeam că sunt invincibil. În realitate însă eram un om nestăpânit: agresiv, mândru, ambiţios şi încăpăţânat.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: Tata nu a renunţat niciodată la mine, sperând că mă voi schimba. S-a îngrijit să primesc cu regularitate revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă! * Dar nu le citeam şi mi se adunase un teanc de reviste în cameră. Totuşi, într-o zi, m-am hotărât să răsfoiesc câteva. Am citit unele articole despre modul în care va lua sfârşit actualul sistem religios, economic şi politic. Am fost impresionat de ele şi m-am hotărât să o sun pe sora mea. Ea şi soţul ei erau Martori ai lui Iehova. Mi-au propus să studiem împreună Biblia, iar eu am acceptat.

Principiul din Galateni 6:7 m-a motivat să fac schimbări în viaţă. Ştiam din experienţă că orice fac, orice spun sau orice decid astăzi îmi va influenţa viaţa de mâine. De asemenea m-a încurajat foarte mult invitaţia din Isaia 1:18: „«Veniţi să îndreptăm lucrurile între noi», spune Iehova. «Dacă păcatele voastre vor fi ca stacojiul, vor fi făcute albe ca zăpada.»“. Acest verset m-a ajutat încă de la început să nu mă simt nedemn şi să nu consider că nu există cale de întoarcere.

În decurs de şase luni mi-am schimbat radical modul de viaţă, dar cu mari eforturi. A trebuit să renunţ la mediul degradant în care lucram şi la tovărăşiile rele. Le-am spus prietenilor mei că studiam Biblia şi le-am împărtăşit adevărurile biblice învăţate. Ei au început să mă evite şi m-au poreclit „preotul“. Cu ajutorul surorii mele mi-am găsit un loc de muncă adecvat.

Am început să asist şi la întruniri. Mergeam 30 de kilometri până la Sala Regatului la care participau sora mea şi soţul ei. Exista o Sală a Regatului şi mai aproape de mine, dar nu mergeam acolo de frică să nu mă întâlnesc cu oamenii care mă cunoşteau din copilărie. De asemenea, îmi era teamă să merg din casă în casă şi să predic în zona în care locuiam, gândindu-mă că mă puteam întâlni cu oameni pe care nu demult îi dădusem afară din club sau cărora le vândusem droguri. Însă am aplicat un principiu pe care îl folosisem la antrenamente: cele mai grele exerciţii sunt şi cele mai utile. Prin urmare, odată ce am îndeplinit cerinţele pentru a putea predica, am participat la lucrarea de predicare din plin.

O altă dificultate pe care a trebuit s-o înving a fost faptul că nu-mi plăcea să citesc şi să studiez. Dar ştiam că pentru a dobândi o credinţă puternică, trebuia să mă disciplinez şi să studiez în profunzime adevărurile din Biblie. Este la fel ca şi atunci când ridici greutăţi: ca să capeţi forţă trebuie să depui eforturi.

FOLOASE: Un folos este acela că sunt în viaţă! Şi în prezent trebuie să lupt pentru a-mi ţine sub control slăbiciunile. Dar acum am o viaţă de familie fericită alături de soţia mea, care este o creştină minunată. În poporul lui Iehova mi-am găsit prieteni adevăraţi, în care pot avea încredere deplină. Tatăl meu a murit acum cinci ani, dar înainte să se stingă din viaţă a avut bucuria de a-şi primi înapoi fiul.

[Notă de subsol]