Merită orice efort!

ÎNCHINAREA ÎN FAMILIE şi studiul biblic sunt esenţiale pentru creşterea copiilor „în disciplina şi în modul de gândire al lui Iehova“ (Ef. 6:4). Dacă eşti părinte, ştii fără îndoială că cei mici se plictisesc foarte repede. Ce poţi face pentru a le menţine viu interesul? Iată cum au procedat unii părinţi.

„Când copiii erau mici“, spune George, din California, „eu şi soţia mea încercam să facem întotdeauna ceva nou şi interesant la studiul în familie. Uneori ne costumam cu toţii în personaje biblice şi puneam în scenă câte o relatare pe care o citeam din Cartea mea cu relatări biblice. Ne confecţionam chiar şi recuzită: săbii, sceptre, coşuri şi alte obiecte. De asemenea, jucam jocul «Ghici cine sunt». Ne-am făcut şi o planşă de joc cu întrebări biblice, cu diferite grade de dificultate. Alteori ne-am propus să facem lucruri ce necesitau mai mult efort, cum ar fi construirea unei machete a arcei lui Noe sau întocmirea unui tabel cronologic cu evenimente biblice. Câteodată pur şi simplu desenam personaje biblice sau scene din unele relatări. Mai nou, ne-am propus să desenăm armura spirituală descrisă în Efeseni 6:11–17, urmând ca fiecare dintre noi să explice semnificaţia unei componente. Aceste metode au făcut ca studiul nostru în familie să fie mai plăcut şi mai captivant“.

Debi, o mamă din Michigan (SUA), povesteşte: „Când fiica noastră avea în jur de trei anişori, eu şi soţul meu nu reuşeam să-i captăm atenţia. Într-o zi, în timp ce citeam cu voce tare din Cartea mea cu relatări biblice capitolul despre Isaac şi Rebeca, am luat două păpuşi şi am început să improvizez un dialog între cele două personaje. Dintr-odată, fetiţa a devenit atentă la fiecare cuvânt! În lunile care au urmat, cele două păpuşi au jucat rolul multor personaje biblice. După ce citeam o relatare, fetiţa noastră căuta prin casă jucării sau alte obiecte pe care le puteam folosi pentru a pune în scenă relatarea. Era ca o vânătoare de comori! O cutie de pantofi şi un cordon roşu au devenit casa lui Rahav şi funia stacojie. Un şarpe de jucărie făcut din cârpe, lung de 1,5 metri şi înfăşurat în jurul unei cozi de mătură, a devenit şarpele de aramă din Numerele 21:4–9. «Recuzita» o ţineam într-un sac mare de pânză. Deseori, fetiţa noastră stătea în sufragerie şi scotocea prin «sacul ei cu relatări biblice». Cât de bucuroşi eram să o vedem punând în scenă relatările în propria ei «regie»!“.

Educarea copiilor nu este o sarcină uşoară. Părinţii trebuie să le insufle copiilor dorinţa de a-i sluji lui Iehova. Ei trebuie să facă lucrul acesta în fiecare zi şi în diferite moduri. Însă închinarea în familie şi studiul Bibliei, pentru care familia se reuneşte săptămânal, constituie o modalitate importantă prin care pot atinge acest obiectiv. Fără îndoială, merită orice efort!