Salt la conţinut

Salt la cuprins

Aprobarea lui Dumnezeu, esenţială pentru a primi viaţă veşnică

Aprobarea lui Dumnezeu, esenţială pentru a primi viaţă veşnică

Aprobarea lui Dumnezeu, esenţială pentru a primi viaţă veşnică

„Căci tu, o, Iehova, îl vei binecuvânta pe cel drept! Îl vei înconjura cu aprobarea ta ca şi cu un scut mare.“ (PS. 5:12)

1, 2. Ce i-a cerut Ilie văduvei din Sarepta, şi ce asigurare i-a dat el?

 FEMEIA şi fiul ei erau flămânzi şi la fel era şi profetul lui Dumnezeu. În timp ce femeia, o văduvă din Sarepta, strângea lemne ca să aprindă focul şi să pregătească ceva de mâncare, profetul Ilie i-a cerut apă şi pâine. Ea a fost gata să-i dea apă, însă pâine nu avea. Avea doar „o mână de făină în vasul cel mare şi puţin ulei în vasul cel mic“. Femeia s-a gândit că alimentele erau prea puţine ca să-i dea şi lui Ilie şi i-a spus profetului în mod deschis acest lucru (1 Regi 17:8–12).

2 Însă Ilie a insistat: „Din ceea ce este acolo, pregăteşte-mi mai întâi mie o turtă mică şi adu-mi-o, iar pentru tine şi pentru fiul tău vei pregăti ceva după aceea. Căci iată ce a spus Iehova, Dumnezeul lui Israel: «Vasul cel mare de făină nu se va goli, iar uleiul din vasul cel mic nu se va termina»“ (1 Regi 17:13, 14).

3. În faţa cărei decizii importante ne aflăm cu toţii?

3 Femeia se afla în faţa unei alegeri importante, care nu se rezuma la a-şi împărţi puţina hrană rămasă. Avea această văduvă să manifeste încredere că Iehova o salva pe ea şi pe fiul ei sau avea să pună necesităţile materiale mai presus de câştigarea aprobării şi prieteniei lui Dumnezeu? Şi noi ne aflăm în faţa unei decizii similare. Vor demonstra acţiunile noastre că pentru noi este mai important să câştigăm aprobarea lui Iehova decât să dobândim siguranţă materială? Avem toate motivele să ne punem încrederea în Dumnezeu şi să îi slujim. Însă pentru a câştiga aprobarea sa este necesar să facem unele lucruri.

‘Tu eşti demn să primeşti închinarea’

4. De ce este Iehova demn de închinarea noastră?

4 Iehova are tot dreptul să le pretindă oamenilor să îi slujească în modul dorit de el. Un grup de slujitori ai săi din cer a recunoscut aceasta spunând: „Tu eşti demn, Iehova, da, Dumnezeul nostru, să primeşti gloria, onoarea şi puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile şi datorită voinţei tale ele au venit în existenţă şi au fost create!“ (Rev. 4:11). Întrucât este Creatorul, Iehova este demn de închinarea noastră.

5. De ce iubirea lui Dumnezeu faţă de noi ar trebui să ne îndemne să-i slujim?

5 Un alt motiv pentru care trebuie să-i slujim lui Iehova este iubirea sa fără seamăn. Biblia spune: „Dumnezeu a creat omul după chipul său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de sex bărbătesc şi de sex femeiesc“ (Gen. 1:27). Omul a fost înzestrat de Dumnezeu cu liber arbitru şi cu capacitatea de a discerne lucrurile şi de a lua decizii. Dându-ne viaţă, Iehova a devenit Tatăl familiei umane (Luca 3:38). Asemenea unui tată iubitor, el s-a îngrijit să le asigure fiilor şi fiicelor sale tot ceea ce au nevoie pentru a se bucura de viaţă. „El face să răsară soarele“ şi „face să plouă“, astfel că planeta nu numai că oferă hrană din belşug, dar este şi o locuinţă încântătoare (Mat. 5:45).

6, 7. a) Ce a însemnat păcatul lui Adam pentru descendenţii săi? b) Ce va însemna jertfa lui Cristos pentru cei care caută aprobarea lui Dumnezeu?

6 În plus, Iehova a luat măsuri pentru a ne elibera de consecinţele dezastruoase ale păcatului. Când a păcătuit, răzvrătindu-se împotriva lui Iehova, Adam a fost asemenea unui tată care fură de la familia sa pentru a cheltui banii la jocuri de noroc. El le-a furat copiilor săi perspectiva de a trăi fericiţi pentru totdeauna. Din cauza egoismului lui, omenirea a ajuns în sclavia nemiloasă a imperfecţiunii, astfel că toţi oamenii suferă, se îmbolnăvesc şi, în cele din urmă, mor. Eliberarea unui sclav presupune plătirea unui preţ, iar Iehova a plătit preţul care ne poate scăpa de aceste consecinţe îngrozitoare. (Citeşte Romani 5:21.) Acţionând în armonie cu voinţa Tatălui său, Isus Cristos şi-a dat „sufletul ca răscumpărare pentru mulţi“ (Mat. 20:28). În curând, cei ce dobândesc aprobarea lui Dumnezeu se vor bucura pe deplin de foloasele ce decurg din plătirea răscumpărării.

7 Iehova, Creatorul nostru, a făcut totul ca noi să avem o viaţă fericită şi plină de sens. Dacă vom câştiga aprobarea sa, vom trăi timpul când el va înlătura toate prejudiciile aduse familiei umane. Iehova va continua să se dovedească „răsplătitorul celor ce îl caută stăruitor“ şi fiecare dintre noi va simţi personal lucrul acesta (Evr. 11:6).

„Poporul tău se va oferi de bunăvoie“

8. Ce învăţăm despre serviciul sacru din modul în care Dumnezeu l-a tratat pe Isaia?

8 Pentru a câştiga aprobarea divină trebuie să ne folosim în mod corect liberul arbitru. Dumnezeu nu obligă pe nimeni să-i slujească. În zilele lui Isaia, Iehova a întrebat: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru noi?“. Recunoscând dreptul profetului de a alege, Iehova l-a tratat cu demnitate. Gândiţi-vă cu ce bucurie a răspuns profetul Isaia: „Iată-mă! Trimite-mă!“ (Is. 6:8).

9, 10. a) Cu ce atitudine trebuie să-i slujim lui Dumnezeu? b) De ce este potrivit să-i aducem lui Iehova un serviciu sacru din tot sufletul?

9 Oamenii sunt liberi să aleagă dacă îi vor sluji sau nu lui Dumnezeu. Iehova doreşte să îi slujim de bunăvoie. (Citeşte Iosua 24:15.) El nu-i aprobă pe cei ce îi aduc închinare fără tragere de inimă şi nici pe cei ce îi slujesc doar pentru a fi pe placul oamenilor (Col. 3:22). Dacă îi slujim lui Dumnezeu „cu reţinere“ permiţând preocupărilor laice să ne afecteze închinarea, nu vom câştiga aprobarea sa (Ex. 22:29). În schimb, Iehova ştie că este în folosul nostru să-i aducem un serviciu sacru din tot sufletul. Moise le-a spus israeliţilor că, ‘iubindu-l pe Iehova, Dumnezeul lor, ascultând de glasul lui şi alipindu-se de el’, alegeau de fapt viaţa (Deut. 30:19, 20).

10 Într-o cântare adresată lui Iehova, regele David al Israelului antic a spus: „Poporul tău se va oferi de bunăvoie în ziua în care îţi conduci armata la luptă. Împodobiţi cu sfinţenie, venind din sânul zorilor, armata ta de tineri este ca picăturile de rouă“ (Ps. 110:3). Pe mulţi oameni din zilele noastre nu-i interesează decât siguranţa financiară şi activităţile recreative. Însă cei ce-l iubesc pe Iehova acordă întâietate serviciului sacru. Zelul cu care predică vestea bună arată care sunt priorităţile lor. Ei au încredere deplină în puterea lui Iehova de a se îngriji de necesităţile lor zilnice (Mat. 6:33, 34).

Jertfele aprobate de Dumnezeu

11. Ce puteau obţine israeliţii aducându-i jertfe lui Iehova?

11 Sub legământul Legii, pentru a obţine favoarea lui Dumnezeu, poporul aducea jertfe care să-i fie plăcute. În Leviticul 19:5 se spune: „Dacă îi aduceţi lui Iehova o jertfă de comuniune, s-o aduceţi în aşa fel încât să fiţi aprobaţi“. În aceeaşi carte biblică citim: „Dacă îi aduceţi lui Iehova o jertfă de mulţumire, s-o aduceţi în aşa fel încât să fiţi aprobaţi“ (Lev. 22:29). Când Israeliţii aduceau la altar jertfe în armonie cu cerinţele lui Iehova, fumul care se ridica era pentru adevăratul Dumnezeu ca o „mireasmă odihnitoare“ (Lev. 1:9, 13). Iehova considera plăcute aceste jertfe şi le accepta, ele fiind expresii ale iubirii lor (Gen. 8:21). Din aceste dispoziţii ale Legii desprindem un principiu valabil şi astăzi. Cei care îi aduc lui Iehova jertfe într-un mod plăcut lui primesc aprobarea sa. Ce jertfe îi sunt plăcute lui Dumnezeu? Să analizăm în continuare două aspecte ale vieţii care au legătură cu serviciul nostru sacru: conduita şi vorbirea.

12. Ce practici ar face ca ‘prezentarea corpurilor noastre ca o jertfă vie’ să fie un lucru dezgustător în ochii lui Dumnezeu?

12 În scrisoarea sa către Romani, apostolul Pavel a scris: „Să vă prezentaţi corpurile ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu, adică un serviciu sacru îndeplinit cu puterea raţiunii voastre“ (Rom. 12:1). Pentru a dobândi aprobarea divină, o persoană trebuie să-şi păstreze corpul în aşa fel încât să fie ‘o jertfă plăcută’ lui Dumnezeu. Dacă ar fuma, ar mesteca nucă betel, ar lua droguri sau ar face abuz de alcool, şi-ar murdări corpul, iar jertfa sa nu ar avea nicio valoare (2 Cor. 7:1). Mai mult, Biblia spune că acela care „practică fornicaţia păcătuieşte împotriva propriului corp“. Prin urmare, orice fel de conduită imorală face ca jertfa lui să fie dezgustătoare în ochii lui Iehova (1 Cor. 6:18). Aşadar, pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu trebuie ‘să fim sfinţi în toată purtarea noastră’ (1 Pet. 1:14–16).

13. De ce este potrivit să-i aducem laude lui Iehova?

13 O altă jertfă care îi este plăcută lui Iehova are legătură cu vorbirea noastră. Iubirea pentru Iehova i-a îndemnat întotdeauna pe slujitorii săi să-i aducă laude atât în public, cât şi în intimitatea căminului lor. (Citeşte Psalmul 34:1–3.) Citiţi Psalmii de la 148 la 150 şi remarcaţi câte îndemnuri de a-l lăuda pe Iehova găsim în aceşti trei psalmi. Într-adevăr, „cei cinstiţi sunt îndreptăţiţi să aducă laude“ (Ps. 33:1). Şi Isus Cristos, Modelul nostru, a arătat cât este de important să-i aducem laude lui Dumnezeu predicând vestea bună (Luca 4:18, 43, 44).

14, 15. Ce jertfe i-a îndemnat Osea pe israeliţi să aducă, şi care a fost reacţia lui Iehova?

14 Fiind zeloşi în predicare ne demonstrăm iubirea pentru Iehova şi dorinţa de a primi aprobarea sa. Să ne gândim la îndemnul dat de profetul Osea israeliţilor care ajunseseră să practice închinarea falsă şi pierduseră favoarea lui Dumnezeu (Os. 13:1–3). Osea le-a spus să-l implore pe Iehova: „Iartă nelegiuirea, primeşte ce este bun şi vom oferi în schimb taurii tineri ai buzelor noastre!“ (Os. 14:1, 2).

15 Un taur era cel mai scump animal pe care un israelit i-l putea aduce jertfă lui Iehova. Înţelegem deci că expresia „taurii tineri ai buzelor noastre“ se referea la cuvintele de laudă la adresa adevăratului Dumnezeu, cuvinte sincere care erau rodul unei meditări profunde. Care a fost reacţia lui Iehova faţă de cei ce au adus astfel de jertfe? El a spus: „Îi voi iubi din inimă“ (Os. 14:4). Da, el le-a acordat iertarea, aprobarea şi prietenia sa.

16, 17. Cum priveşte Iehova jertfele de laudă ale unei persoane pe care credinţa o îndeamnă să predice vestea bună?

16 Faptul de a-l lăuda pe Iehova în public a fost întotdeauna un aspect important al închinării adevărate. Psalmistul îşi dorea atât de mult să-l preamărească pe adevăratul Dumnezeu, încât s-a rugat: „O, Iehova, găseşte, te rog, plăcere în ofrandele benevole ale gurii mele“ (Ps. 119:108). Cum stau lucrurile astăzi? Isaia a profeţit cu privire la o mare mulţime de oameni din zilele noastre: „Vor vesti laudele lui Iehova. . . . Vor urca pe altarul meu [al lui Dumnezeu] şi [darurile lor] vor fi primite“ (Is. 60:6, 7). Ca împlinire a acestei profeţii, milioane de oameni îi aduc lui Dumnezeu „o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc public numele său“ (Evr. 13:15).

17 Dar cum stau lucrurile în cazul tău? Îi aduci şi tu lui Dumnezeu jertfe plăcute? Dacă nu, vei face schimbările necesare şi vei începe să-l lauzi pe Iehova în public? Când credinţa te va îndemna să predici vestea bună, jertfa ta „îi va plăcea lui Iehova mai mult decât un taur“. (Citeşte Psalmul 69:30, 31.) Fii sigur că ‘mireasma odihnitoare’ a jertfei tale de laudă va ajunge la Iehova, iar el te va aproba (Ezec. 20:41). Bucuria pe care o vei simţi atunci nu se poate compara cu nimic!

‘Iehova îl va binecuvânta pe cel drept’

18, 19. a) Cum privesc majoritatea oamenilor de astăzi faptul de a-i sluji lui Dumnezeu? b) Ce înseamnă în realitate pierderea favorii lui Dumnezeu?

18 Astăzi, mulţi oameni spun asemenea unora din timpul lui Maleahi: „Degeaba slujim lui Dumnezeu; şi ce am câştigat dacă am păzit poruncile Lui?“ (Mal. 3:14, Cornilescu, 1996). Stăpâniţi de dorinţe materialiste, ei consideră că scopul lui Dumnezeu este irealizabil şi că legile sale sunt depăşite. Pentru ei, predicarea veştii bune e o pierdere de timp şi o sursă de neplăceri.

19 Ideile de acest gen îşi au originea în grădina Edenului. Satan a făcut-o pe Eva să creadă că viaţa minunată pe care i-o dăduse Iehova şi aprobarea divină sunt lucruri de dispreţuit. În prezent, Satan face tot posibilul să-i convingă pe oameni că nu au nimic de câştigat dacă înfăptuiesc voinţa lui Dumnezeu. Eva şi soţul ei şi-au dat seama în cele din urmă că pierderea favorii lui Dumnezeu înseamnă pierderea vieţii. Cei care astăzi le urmează exemplul vor trebui să recunoască în curând acest adevăr amar (Gen. 3:1–7, 17–19).

20, 21. a) Ce a făcut văduva din Sarepta, şi cum s-au sfârşit lucrurile în cazul ei? b) Cum şi de ce ar trebui să urmăm exemplul văduvei din Sarepta?

20 Adam şi Eva au avut parte de un sfârşit tragic. Dar cum s-au petrecut lucrurile în cazul văduvei din Sarepta? Încurajată de cuvintele lui Ilie, femeia, din puţinul pe care-l avea, a pregătit mai întâi ceva pentru profet. Apoi Iehova şi-a împlinit promisiunea făcută prin Ilie. Relatarea spune: „Şi [femeia] a avut ce să mănânce multe zile, ea, el şi casa ei. Vasul cel mare de făină nu s-a golit, iar uleiul din vasul cel mic nu s-a terminat, după cuvântul pe care îl spusese Iehova prin Ilie“ (1 Regi 17:15, 16).

21 Văduva din Sarepta a făcut un lucru pe care relativ puţini oameni de astăzi sunt dispuşi să-l facă. Ea şi-a pus toată încrederea în Dumnezeul salvării, iar el nu a părăsit-o la greu. Această relatare biblică, precum şi altele, dovedesc o dată în plus că Iehova este demn de încrederea noastră. (Citeşte Iosua 21:43–45; 23:14.) Experienţele Martorilor lui Iehova din prezent constituie alte dovezi că Iehova nu-i părăseşte niciodată pe cei pe care îi aprobă (Ps. 34:6, 7, 17–19). a

22. De ce este important să căutăm fără întârziere aprobarea lui Dumnezeu?

22 În curând, ziua de judecată a lui Dumnezeu va veni „peste toţi aceia care locuiesc pe toată faţa pământului“ (Luca 21:34, 35). Nimeni nu o va putea evita. Oricâte averi am strânge, oricât ne-am strădui să ne facem viaţa mai plăcută, în acele momente nimic nu va conta mai mult decât cuvintele aprobatoare ale Judecătorului numit de Dumnezeu: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, şi moşteniţi regatul pregătit pentru voi de la întemeierea lumii!“ (Mat. 25:34). Da, ‘Iehova îl va binecuvânta pe cel drept! Îl va înconjura cu aprobarea sa ca şi cu un scut mare’ (Ps. 5:12). Aşadar, cât de înţelept este să căutăm fără întârziere aprobarea lui Dumnezeu!

[Notă de subsol]

a Vezi Turnul de veghe din 15 martie 2005, pagina 13, paragraful 15, şi din 1 august 1997, paginile 20–25.

Vă amintiţi?

• De ce este demn Iehova să primească închinarea noastră din tot sufletul?

• Ce jertfe aprobă Iehova astăzi?

• La ce se referă expresia „taurii tineri ai buzelor noastre“, şi de ce trebuie să-i aducem astfel de jertfe lui Iehova?

• De ce trebuie să căutăm aprobarea lui Dumnezeu?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

În faţa cărei alegeri importante a pus-o profetul lui Dumnezeu pe o mamă nevoiaşă?

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Ce foloase avem dacă îi aducem lui Iehova jertfe de laudă?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Dacă ne încredem din toată inima în Iehova nu vom fi niciodată dezamăgiţi