ISUS ştia la ce să se aştepte. Ştia că nu avea să ducă o viaţă liniştită. El era conştient că viaţa sa avea să se sfârşească în mod tragic după vârsta de 30 de ani şi era pregătit să-şi înfrunte moartea.

Biblia acordă o mare importanţă morţii lui Isus. O lucrare de referinţă spune că moartea lui este menţionată concret de aproximativ 175 de ori în Scripturile greceşti creştine, sau Noul Testament. Însă de ce a trebuit Isus să sufere şi să moară? Răspunsul la această întrebare este foarte important, deoarece moartea lui Isus are o semnificaţie deosebită pentru noi.

Pe parcursul ultimului său an de viaţă, Isus şi-a avertizat de mai multe ori discipolii cu privire la suferinţa şi la moartea de care urma să aibă parte. Când Isus şi cei 12 apostoli se îndreptau spre Ierusalim pentru a celebra ultimul său Paşte, el le-a spus: „Fiul omului va fi predat preoţilor principali şi scribilor. Ei îl vor condamna la moarte şi îl vor preda oamenilor naţiunilor, iar aceştia îşi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui şi îl vor omorî“ (Marcu 10:33, 34). * De ce era el atât de sigur de ceea ce avea să i se întâmple?

Isus cunoştea profeţiile din Scripturile ebraice care precizau cum avea să moară (Luca 18:31–33). Să vedem câteva dintre aceste profeţii, precum şi versetele biblice care arată cum s-au împlinit.

Mesia urma să fie . . .

• trădat pentru 30 de arginţi (ZAHARIA 11:12; MATEI 26:14–16);

• lovit şi scuipat (ISAIA 50:6; MATEI 26:67; 27:26, 30);

• ţintuit pe stâlp (PSALMUL 22:16; MARCU 15:24, 25);

• batjocorit când se afla pe stâlpul de tortură (PSALMUL 22:7, 8; MATEI 27:39–43);

• executat fără a-i fi zdrobit vreun os (PSALMUL 34:20; IOAN 19:33, 36).

Isus a împlinit aceste profeţii şi multe altele. Totuşi este imposibil ca el să le fi împlinit de unul singur. Împlinirea tuturor acestor profeţii în persoana lui Isus dovedeşte că el a fost, într-adevăr, trimis de Dumnezeu. *

Însă de ce a trebuit Isus să sufere şi să moară?

Isus cunoştea controversele de importanţă universală ridicate în grădina Edenului. Sub influenţa unei creaturi spirituale rebele, Adam şi Eva au ales să nu asculte de Dumnezeu. Răzvrătindu-se, ei au contestat justeţea suveranităţii lui Dumnezeu, adică faptul că El guvernează cu dreptate. Prin păcatul lor, ei au pus la îndoială şi capacitatea oamenilor de a-i rămâne fideli lui Dumnezeu când trec prin încercări (Geneza 3:1–6; Iov 2:1–5).

 Isus a dat cel mai convingător răspuns la ambele controverse: cea a suveranităţii lui Iehova şi cea a integrităţii oamenilor. Ascultând în mod perfect de Dumnezeu „până la moarte . . . pe un stâlp de tortură“, Isus a susţinut suveranitatea Tatălui său (Filipeni 2:8). Totodată, Isus a dovedit că un om perfect îşi poate păstra integritatea faţă de Iehova în pofida celor mai cumplite încercări.

Profetul Isaia a scris că promisul Mesia avea să sufere şi să moară, plătind pentru păcatele oamenilor (Isaia 53:5, 10). Isus a fost conştient de acest lucru şi şi-a dat de bunăvoie „sufletul ca răscumpărare pentru mulţi“ (Matei 20:28). Moartea sa de jertfă le-a deschis oamenilor imperfecţi calea spre o relaţie bună cu Iehova şi spre eliberarea din păcat şi moarte. Prin moartea lui Isus, putem obţine ceea ce Adam şi Eva au pierdut — viaţa veşnică în condiţii perfecte pe pământ (Revelaţia 21:3, 4). *

În această serie de articole am analizat ce spune Biblia despre Isus — care este originea lui, cum şi-a trăit viaţa şi de ce a murit. Cunoscând aceste adevăruri, vă puteţi corecta concepţiile greşite privitoare la el. În plus, acţionând în armonie cu aceste adevăruri, vă veţi bucura de o viaţă mai bună în prezent şi de viaţă veşnică în viitor. Biblia arată ce trebuie să faceţi pentru a avea parte de aceste binecuvântări:

• Să învăţaţi mai multe despre Isus Cristos şi despre rolul său în scopul lui Iehova (IOAN 17:3).

• Să manifestaţi credinţă în Isus, arătând prin modul de viaţă că îl acceptaţi ca Salvator (IOAN 3:36; FAPTELE 5:31).

Martorii lui Iehova vă vor ajuta cu plăcere să învăţaţi mai multe despre Isus Cristos, „Fiul . . . unic-născut“ al lui Dumnezeu, prin care putem primi darul ‘vieţii veşnice’ (Ioan 3:16).