Salt la conţinut

Salt la cuprins

V-aţi întrebat?

V-aţi întrebat?

V-aţi întrebat?

Ce infracţiuni a comis Baraba?

Toate cele patru evanghelii vorbesc despre Baraba, bărbatul eliberat de guvernatorul roman Ponţiu Pilat în locul lui Isus. Ele spun că Baraba era „un deţinut vestit“ şi „un tâlhar“ (Matei 27:16; Ioan 18:40). Baraba era închis de romani la Ierusalim „cu rebelii care . . . comiseseră un omor“ (Marcu 15:7).

Nu dispunem de dovezi extrabiblice care să confirme infracţiunile comise de Baraba. Totuşi, întrucât Biblia îl asociază pe Baraba cu rebelii, unii erudiţi consideră că acesta făcea parte dintr-o grupare subversivă din Israelul secolului întâi. Istoricul Flavius Josephus consemnează că bandele de tâlhari au fost cauza principală a revoltelor de atunci. Aceşti răufăcători pretindeau că le făceau dreptate ţăranilor evrei asupriţi. Pe la mijlocul secolului I e.n., luptele rebelilor evrei împotriva unor pretinse nedreptăţi comise de romani şi de aristocraţii evrei se întindeau ca focul. Mai târziu, aceste bande de tâlhari au format o mare parte din forţele combatante evreieşti care i-au alungat pe romani din Iudeea în 66 e.n.

„Este posibil ca Baraba să fi aparţinut unei cete de bandiţi din zonele rurale. Aceşti bandiţi erau pe placul oamenilor de rând deoarece jefuiau casele persoanelor influente din Israel, creându-le mari probleme autorităţilor romane“, se spune în The Anchor Bible Dictionary.

Ce infracţiuni erau pedepsite de romani cu ţintuirea pe stâlp?

Romanii îi pedepseau pe răufăcători, pe rebeli şi pe toţi cei care subminau autoritatea Romei ţintuindu-i pe un stâlp de tortură şi lăsându-i să moară. Ţintuirea pe stâlp, pedeapsă aplicată şi lui Isus, era considerată cea mai cumplită moarte.

„Execuţia avea loc în public, fiind înjositoare şi dureroasă. Ea trebuia să semene groaza printre toţi cei care îndrăzneau să ameninţe în vreun fel ordinea publică“, se spune în cartea Palestine in the Time of Jesus. Referitor la executarea răufăcătorilor, un scriitor latin a spus: „Se alegeau drumurile cele mai aglomerate, astfel încât [execuţia] să fie văzută de cât mai mulţi oameni şi să inspire teamă“.

Istoricul evreu Flavius Josephus scrie că un prizonier prins de trupele lui Titus în timpul asedierii Ierusalimului, în 70 e.n., a fost ţintuit chiar înaintea zidurilor oraşului, pentru a-i îngrozi pe evrei şi pentru a-i determina să se predea. După cucerirea Ierusalimului, mulţi evrei au fost condamnaţi la aceeaşi moarte dureroasă.

Cea mai mare execuţie de acest fel a avut loc la sfârşitul revoltei conduse de Spartacus (73–71 î.e.n.), când 6 000 de sclavi şi de gladiatori au fost executaţi pe drumul ce ducea de la Capua la Roma.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

„Eliberează-ni-l pe Baraba“, Charles Muller (engl.), 1878