Biblia poate schimba viaţa oamenilor

CUM a reuşit un rocker punk cu un comportament antisocial să-şi iubească semenii şi să-i ajute? Ce l-a motivat pe un bărbat din Mexic să-şi schimbe modul de viaţă imoral? De ce a trebuit unul dintre cei mai buni ciclişti japonezi să renunţe la cursele de ciclism pentru a-i putea sluji lui Dumnezeu? Să-i lăsăm pe ei să ne povestească.

„Eram bădăran, arogant şi agresiv.“ — DENNIS O’BEIRNE

ANUL NAŞTERII: 1958

ŢARA: ANGLIA

ÎNAINTE: ROCKER PUNK

DESPRE TRECUTUL MEU: Tatăl meu este de origine irlandeză, iar eu am fost crescut în religia catolică. Însă deseori eram nevoit să mă duc singur la biserică, şi nu-mi plăcea. Cu toate acestea, tânjeam după lucrurile spirituale. Spuneam cu regularitate rugăciunea „Tatăl Nostru“ şi mă gândeam în timpul nopţii la semnificaţia ei. O analizam frază cu frază şi încercam s-o înţeleg.

În adolescenţă am fost rastafarian, dar mă interesau şi cauzele politice, cum era cauza pentru care milita Liga Antinazistă. Apoi am intrat în mişcarea punk rock, însuşindu-mi atitudinea rebelă promovată de ea. Mă drogam mai ales cu marijuana, pe care o fumam aproape zilnic. Eram indiferent la tot ce se întâmpla în jurul meu, beam foarte mult, îmi riscam adesea viaţa şi nu îmi păsa de alţii. Aveam un comportament antisocial şi nu vorbeam cu alţii decât atunci când consideram că discuţia era importantă. Nu acceptam să fiu fotografiat. Acum îmi dau seama că eram bădăran, arogant şi agresiv. Eram amabil şi generos doar cu cei apropiaţi.

Pe la 20 de ani am devenit interesat de Biblie. Un prieten, traficant de droguri, a început să citească Biblia când era în închisoare. Am discutat îndelung cu el despre religie, biserică şi influenţa exercitată de Satan asupra lumii. Mi-am cumpărat o Biblie şi am început să o studiez. Eu şi prietenul meu citeam pasaje din ea, apoi ne întâlneam şi dezbăteam cele citite, trăgând concluzii. Asta a durat luni de zile.

În urma celor citite am ajuns la concluzia că trăim în ultimele zile ale acestei lumi şi că creştinii trebuie să predice vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Ei nu trebuie să facă parte din lume şi nici să se implice în politică. Am înţeles că Biblia oferă o îndrumare morală sănătoasă, că are dreptate şi că există o singură religie adevărată. Dar care era aceasta? Ne-am gândit la bisericile tradiţionale, cu fastul şi ceremoniile lor, şi la implicarea lor în politică şi ne-am dat seama că nu au nimic în comun cu Isus. Ştiam că ele  nu îl reprezintă pe Dumnezeu, aşa că am decis să studiem învăţăturile unor religii mai puţin cunoscute.

Ne întâlneam cu membri ai acestor religii şi le puneam întrebări. Noi cunoşteam răspunsul Bibliei şi sesizam imediat dacă ceea ce spuneau ei era sau nu în armonie cu Biblia. După fiecare întâlnire, mă rugam lui Dumnezeu astfel: „Dacă aceşti oameni fac parte din religia adevărată, fă-mă, te rog, să-mi doresc să mă mai întâlnesc cu ei“. Luni de zile am purtat astfel de discuţii, însă nu am găsit niciun grup care să ne răspundă la întrebări cu ajutorul Bibliei. Şi nu am simţit nici dorinţa de a mă mai întâlni cu vreunul dintre ele.

În cele din urmă, eu şi prietenul meu am luat legătura cu Martorii lui Iehova. Le-am pus şi lor aceleaşi întrebări. Ei însă ne-au răspuns cu Biblia. Ceea ce ne-au spus se potrivea perfect cu ceea ce ştiam noi. Atunci le-am pus şi alte întrebări, la care nu găsiserăm răspunsuri în Biblie. De exemplu, i-am întrebat cum priveşte Dumnezeu fumatul şi drogurile. Şi de data aceasta ei ne-au răspuns cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi am fost de acord să mergem la o întrunire de la Sala Regatului.

Nu mi-a fost deloc uşor. Nefiind sociabil, nu mi-a plăcut că am fost abordat de acei oameni amabili şi frumos îmbrăcaţi. Unora le-am atribuit motive rele şi nu am mai vrut să merg la întruniri. Dar, ca de obicei, l-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea dorinţa de a mă reîntâlni cu ei dacă religia lor era cea adevărată. Şi am simţit o dorinţă puternică de a studia Biblia cu Martorii.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: Ştiam că trebuie să renunţ la droguri şi am reuşit să mă las repede de ele. Dar cel mai greu mi-a fost să renunţ la ţigări. Am încercat de nenumărate ori, dar nu am reuşit. Când am auzit că alţii îşi aruncau pur şi simplu ţigările şi nu mai fumau deloc, l-am rugat pe Iehova să mă ajute să scap de acest viciu, iar el m-a ajutat. Am înţeles atunci cât de important este să vorbesc deschis cu Iehova în rugăciune.

De asemenea, mi-am schimbat radical stilul de îmbrăcăminte şi tunsoarea. La prima întrunire de la Sala Regatului, aveam părul ca un arici, vopsit pe mijloc în albastru metalizat. După un timp mi l-am vopsit în portocaliu intens. Purtam blugi şi o geacă de piele cu sloganuri. Nu consideram că trebuie să fac schimbări, deşi Martorii au încercat cu amabilitate să mă conştientizeze de această necesitate. Apoi am meditat la versetele din 1 Ioan 2:15–17: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea de Tatăl nu este în el“. Mi-am dat seama că prin înfăţişarea mea demonstram iubire faţă de această lume. Dacă voiam să-mi dovedesc iubirea faţă de Dumnezeu, trebuia să mă schimb. Şi asta am şi făcut.

Cu timpul, am înţeles că, potrivit textului din Evrei 10:24, 25, nu numai Martorii doreau să particip la întrunirile creştine, ci şi Iehova. După ce am început să merg la toate întrunirile şi să-i cunosc mai bine pe fraţi, m-am dedicat lui Iehova şi m-am botezat.

FOLOASE: Am fost impresionat că Iehova ne oferă posibilitatea să cultivăm o prietenie strânsă cu el. Compasiunea şi grija lui Iehova mă îndeamnă să-l imit. Totodată, încerc să calc pe urmele Fiului său, Isus Cristos, modelul meu în viaţă (1 Petru 2:21). Am învăţat că pot să dezvolt o personalitate creştină, păstrându-mi în acelaşi timp identitatea. Mă străduiesc să manifest iubire şi consideraţie faţă de alţii şi să urmez exemplul lui Cristos în relaţiile cu soţia şi cu fiul meu. Şi ţin mult şi la fraţii mei de credinţă. Urmându-l pe Cristos, am dobândit respect de sine şi am învăţat să-i iubesc pe alţii.

 „Mi-au acordat demnitate.“ — GUADALUPE VILLARREAL

ANUL NAŞTERII: 1964

ŢARA: MEXIC

ÎNAINTE: DUCEAM O VIAŢĂ IMORALĂ

DESPRE TRECUTUL MEU: Suntem şapte copii la părinţi şi am crescut în oraşul Hermosillo, un oraş foarte sărac din statul Sonora (Mexic). Tata a murit când eram mic, iar mama a trebuit să lucreze ca să ne întreţină. Umblam de multe ori desculţ deoarece nu aveam bani să ne cumpărăm încălţăminte. Am început să lucrez de mic pentru a-i ajuta pe ai mei. Ca multe alte familii, locuiam toţi împreună, înghesuiţi într-o locuinţă mică.

Mama era plecată aproape toată ziua şi nu ne putea ocroti. Când avem şase ani, am fost abuzat sexual de un băiat de 15 ani. Acest abuz sexual a continuat mult timp. De aceea, am ajuns foarte confuz în privinţa sexualităţii. Credeam că este normal să mă simt atras de bărbaţi. Am apelat la ajutorul multor medici şi preoţi, dar ei m-au asigurat că nu aveam nicio problemă şi că sentimentele mele erau normale.

La vârsta de 14 ani am hotărât să nu-mi mai ascund orientarea sexuală. Am fost homosexual 11 ani, având mai mulţi parteneri. În acest timp am făcut un curs de coafură pentru a deveni stilist şi mi-am deschis un salon de înfrumuseţare. Însă nu eram fericit. Sufeream şi mă simţeam trădat. Îmi dădeam seama că nu era bine ce făceam şi mă întrebam dacă mai există oameni buni, de calitate.

Mă gândeam la sora mea. Ea începuse să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova şi se botezase. Îmi vorbea şi mie despre ceea ce învăţa, dar nu-i acordam atenţie. Totuşi, o admiram pentru modul ei de viaţă şi pentru căsnicia ei. Vedeam că între ei exista dragoste, respect şi bunătate. După un timp, am început să studiez şi eu Biblia cu Martorii lui Iehova, dar fără tragere de inimă. Apoi însă lucrurile s-au schimbat.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: Martorii m-au invitat la o întrunire a lor şi le-am acceptat invitaţia. A fost o experienţă deosebită. De obicei, oamenii îşi băteau joc de mine. Martorii însă m-au salutat cu amabilitate şi mi-au acordat demnitate. Am fost impresionat.

Iar când am participat la un congres al lor, i-am apreciat şi mai mult. Am văzut că toţi aceşti oameni erau ca sora mea: sinceri, neprefăcuţi. Mă întrebam dacă ei erau oamenii buni şi de calitate pe care îi căutam de atâta vreme. Am fost uimit de iubirea şi de unitatea lor, dar şi de faptul că răspundeau la orice întrebare cu ajutorul Bibliei. Mi-am dat seama că Biblia le modela viaţa şi că trebuia să fac multe schimbări pentru a deveni Martor al lui Iehova.

De fapt, trebuia să fac o schimbare radicală, deoarece arătam şi mă comportam ca o femeie. Trebuia să-mi schimb vorbirea, manierele, îmbrăcămintea, coafura, dar şi prietenii. Aceştia mă ridiculizau, spunând: „De ce faci asta? Era bine cum erai. Ce ţi-a venit să studiezi Biblia? Nu-ţi lipseşte nimic“. Cel mai greu mi-a fost să renunţ la practicile imorale.

Dar ştiam că aceste schimbări nu erau imposibile. Cuvintele din 1 Corinteni 6:9–11 mă  încurajaseră: „Cum? Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu? Nu vă lăsaţi induşi în eroare. Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici cei adulteri, nici bărbaţii folosiţi pentru scopuri nenaturale, nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţi . . . nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu. Şi totuşi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi“. Iehova i-a ajutat pe acei oameni din vechime să facă schimbări şi m-a ajutat şi pe mine. Mi-au trebuit mulţi ani şi multe eforturi, dar îndrumarea şi iubirea Martorilor mi-au fost de mare ajutor.

FOLOASE: În prezent duc o viaţă normală. Sunt căsătorit şi împreună cu soţia mea îl învăţăm pe fiul nostru să trăiască după principiile biblice. Viaţa mea din trecut e doar o vagă amintire. Pe plan spiritual, mă bucur acum de multe binecuvântări şi privilegii. Slujesc ca bătrân de congregaţie şi i-am ajutat şi pe alţii să înveţe adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Schimbările pe care le-am făcut au impresionat-o atât de mult pe mama, încât a acceptat să studieze Biblia şi s-a botezat. Una dintre surorile mele, care ducea o viaţă imorală, a devenit şi ea Martoră a lui Iehova.

Şi unii dintre oamenii care mă cunoşteau dinainte de a deveni Martor recunosc că m-am schimbat în bine. Dar eu ştiu ce a stat în spatele acestor schimbări. În trecut am căutat ajutor de specialitate, dar am primit doar sfaturi rele. Însă Iehova m-a ajutat cu adevărat. Deşi mă simţeam nedemn, El mi-a arătat atenţie, iubire şi răbdare. Interesul manifestat de Dumnezeul nostru iubitor, înţelept şi extraordinar, precum şi dorinţa sa de a mă schimba în bine m-au motivat să trec la acţiune.

„Eram nemulţumit şi mă simţeam singur.“ — KAZUHIRO KUNIMOCHI

ANUL NAŞTERII: 1951

ŢARA: JAPONIA

ÎNAINTE: CICLIST DE CURSE

DESPRE TRECUTUL MEU: Am crescut într-un oraş-port liniştit din prefectura Shizuoka (Japonia). Familia mea, alcătuită din opt persoane, locuia într-o casă mică. Tata avea un magazin de biciclete. El m-a dus la curse de ciclism încă de când eram mic şi m-a făcut să îndrăgesc acest sport. Apoi m-a pregătit să devin ciclist profesionist. Când eram la gimnaziu, a început să mă antreneze cu seriozitate. În timpul liceului, am câştigat trei ani la rând concursul naţional de atletism. Mi s-a oferit posibilitatea de a urma cursurile unei universităţi, dar am decis să merg la o şcoală sportivă de ciclism. La 19 ani am devenit ciclist profesionist.

Obiectivul meu era să ajung cel mai bun ciclist de curse din Japonia. Voiam să câştig mulţi bani pentru ca familia mea să poată duce o viaţă sigură şi liniştită, aşa că m-am dedicat antrenamentelor.  Când antrenamentele erau prea grele sau dificultăţile traseului mă descurajau, îmi spuneam că mă născusem pentru concursurile de ciclism şi că trebuia să merg înainte cu orice preţ. Şi asta am şi făcut! Rezultatele au început să se vadă. În primul an am câştigat concursul la începători. În al doilea an m-am calificat pentru concursul naţional. Apoi am câştigat de şase ori locul al doilea la acest concurs.

Am continuat să câştig diverse competiţii, numărându-mă printre cei mai buni ciclişti. Eram poreclit „picioarele puternice din Tokai“ (o regiune din Japonia). Aveam un spirit foarte competitiv. Am ajuns de temut, deoarece în timpul curselor eram agresiv şi lipsit de scrupule. Veniturile mele au crescut şi am putut să-mi cumpăr tot ce îmi doream. Mi-am cumpărat o casă, care avea şi o sală de sport, dotată cu cele mai bune aparate. Mi-am luat o maşină străină, care a costat aproape cât o casă. Pentru ca banii mei să fie în siguranţă, am început să investesc la bursă şi în proprietăţi imobiliare.

Cu toate acestea, aveam un gol sufletesc, eram nemulţumit şi mă simţeam singur. Eram deja căsătorit şi aveam copii. Dar îmi pierdeam deseori cumpătul, enervându-mă pe soţie şi pe copii din cauza unor nimicuri. Ei mă priveau încordaţi încercând să-şi dea seama în ce toane eram.

După un timp, soţia mea a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, ceea ce a produs multe schimbări în viaţa noastră. Ea mi-a spus că dorea să participe la întrunirile Martorilor, aşa că am decis să mergem cu toţii. Îmi amintesc şi acum seara în care un bătrân de congregaţie ne-a vizitat ca să studieze Biblia cu mine. Ceea ce învăţam mă impresiona.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: Nu voi uita niciodată efectul pe care l-au avut asupra mea cuvintele din Efeseni 5:5: „Niciun fornicator, niciun om necurat, niciun om lacom — adică un idolatru — nu are moştenire în regatul lui Cristos şi al lui Dumnezeu“. Am înţeles că aceste curse de ciclism sunt asociate jocurilor de noroc şi că promovează lăcomia. Conştiinţa a început să mă mustre. Mi-am dat seama că trebuia să renunţ la curse dacă voiam să-i fiu plăcut lui Iehova Dumnezeu. Însă îmi era greu să iau această decizie.

Avusesem un an plin de succese, dar nu eram mulţumit, voiam mai mult. Totuşi, studiul Bibliei mă liniştea şi îmi dădea pace sufletească, stări total opuse spiritului de competiţie. După ce am început să studiez, n-am mai participat decât la trei concursuri. În inima mea nu renunţasem de tot la curse. În plus, nu ştiam cum aveam să-mi întreţin familia. Mă simţeam blocat: nici nu progresam, nici nu dădeam înapoi. Rudele se opuneau noii mele credinţe. Tata era extrem de dezamăgit. Această situaţie m-a consumat atât de mult, încât m-am îmbolnăvit de ulcer.

Am făcut faţă acestei perioade dificile datorită studiului Bibliei şi participării la întrunirile Martorilor lui Iehova. Treptat, credinţa mea s-a întărit. L-am rugat pe Iehova să îmi asculte rugăciunile şi să-mi arate că le ascultă. M-am mai liniştit când soţia m-a asigurat că nu avea nevoie de o casă mare pentru a fi fericită. Şi am început să progresez.

FOLOASE: Am constatat cât de adevărate sunt cuvintele lui Isus din Matei 6:33: „Continuaţi să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa şi toate aceste lucruri vă vor fi adăugate“. Niciodată nu ne-au lipsit „toate aceste lucruri“ la care s-a referit Isus, adică lucrurile strict necesare vieţii. Deşi venitul meu este acum de aproape 30 de ori mai mic, în cei 20 de ani care au trecut de când am renunţat la curse nu ne-a lipsit nimic.

Mai mult decât atât, când colaborez cu fraţii mei de credinţă în activităţile spirituale, simt o bucurie şi o satisfacţie pe care nu le-am simţit niciodată înainte. Acum zilele parcă zboară. Şi viaţa mea de familie s-a îmbunătăţit considerabil. Cei trei fii ai mei şi soţiile lor îi slujesc cu loialitate lui Iehova.