Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să luăm decizii care îl onorează pe Dumnezeu

Să luăm decizii care îl onorează pe Dumnezeu

Să luăm decizii care îl onorează pe Dumnezeu

„Cel prevăzător ia aminte la paşii lui.“ (PROV. 14:15)

1, 2. a) Care trebuie să fie principala noastră preocupare când luăm decizii? b) Ce întrebări vom analiza?

ÎN FIECARE zi luăm probabil zeci de decizii. Multe dintre ele sunt minore. Unele însă ne pot influenţa profund viaţa. Totuşi, când luăm o decizie, indiferent că este importantă sau neînsemnată, principala noastră preocupare este să-l onorăm pe Dumnezeu. (Citeşte 1 Corinteni 10:31.)

2 Îţi este uşor să iei decizii sau ţi se pare greu? Dacă vrem să progresăm spre maturitate creştină, trebuie să învăţăm să deosebim binele de rău şi să luăm decizii care să reflecte convingerile noastre, nu ale altora (Rom. 12:1, 2; Evr. 5:14). Ce alte motive importante avem pentru a învăţa să luăm decizii bune? De ce este uneori atât de greu să luăm decizii? Şi ce paşi putem face pentru a fi siguri că deciziile noastre îl onorează pe Dumnezeu?

De ce trebuie să luăm decizii?

3. Căror lucruri nu ar trebui să le permitem să ne influenţeze în luarea deciziilor?

3 Dacă suntem nehotărâţi când sunt implicate principii biblice, colegii de şcoală sau de muncă ar putea trage concluzia că nu suntem convinşi de ceea ce susţinem şi că, prin urmare, suntem uşor de influenţat. Ei ar putea minţi, înşela sau fura şi apoi ar putea încerca să ne convingă ‘să urmăm mulţimea’, adică să ne alăturăm lor sau cel puţin să-i ajutăm să-şi ascundă faptele (Ex. 23:2). Totuşi, un creştin care ştie să ia decizii ce îl onorează pe Dumnezeu nu va permite ca frica sau dorinţa de a fi acceptat să-l facă să se comporte într-un mod care i-ar leza conştiinţa instruită biblic (Rom. 13:5).

4. De ce ar putea dori unii să ia decizii în locul nostru?

4 Nu toţi cei care doresc să ia decizii în locul nostru ne vor răul. Unii prieteni bine intenţionaţi ar putea insista să le urmăm sfatul. Sau poate că unele rude, preocupate de binele nostru, simt că e de datoria lor să se implice în deciziile importante pe care le avem de luat, chiar dacă suntem maturi şi nu mai locuim în casa părintească. Să ne gândim, de exemplu, la situaţia în care trebuie să alegem un tratament medical. Biblia condamnă în mod categoric folosirea greşită a sângelui (Fap. 15:28, 29). Însă pentru alte aspecte legate de îngrijirea sănătăţii nu stabileşte norme atât de clare. De aceea, fiecare dintre noi trebuie să decidă personal dacă va accepta sau nu un tratament medical. * Cei dragi ai noştri au, poate, păreri ferme în aceste privinţe. Totuşi, când e vorba de astfel de decizii, fiecare creştin dedicat şi botezat trebuie să-şi poarte „propria sarcină“, sau responsabilitate (Gal. 6:4, 5). Principala noastră preocupare este să ne păstrăm o conştiinţă bună înaintea lui Dumnezeu, nu a oamenilor (1 Tim. 1:5).

5. Cum putem evita să naufragiem în ce priveşte credinţa?

5 Un om nehotărât se expune unui mare pericol. Discipolul Iacov a scris că un astfel de om este „nestatornic în toate căile lui“ (Iac. 1:8). Ca un om într-o corabie fără cârmă purtată de vânt pe o mare răscolită de furtună, el va fi purtat încoace şi-ncolo de părerile schimbătoare ale oamenilor. Cât de uşor ar putea o asemenea persoană să naufragieze în ce priveşte credinţa şi apoi să dea vina pe alţii pentru ceea ce i s-a întâmplat! (1 Tim. 1:19) Cum putem evita acest trist deznodământ? ‘Întărindu-ne în credinţă.’ (Citeşte Coloseni 2:6, 7.) Pentru a fi tari şi de neclintit trebuie să învăţăm să luăm decizii care reflectă credinţa noastră în Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu (2 Tim. 3:14–17). Ce ne-ar putea afecta însă capacitatea de a lua decizii bune?

De ce este greu uneori să luăm decizii?

6. Cum ne-ar putea afecta teama?

6 Uneori capacitatea de a lua decizii ne-ar putea fi afectată de teamă: teama de a nu lua decizii greşite, teama de eşec sau teama de a nu părea ridicoli sau stupizi în ochii altora. Aceste îngrijorări sunt de înţeles. Nimeni nu vrea să ia o decizie neînţeleaptă, care să-i aducă necazuri sau, poate, ruşine. Totuşi, iubirea pentru Dumnezeu, precum şi Cuvântul său ne pot ajuta să ne învingem temerile. Cum? Iubirea pentru Dumnezeu ne va motiva să consultăm întotdeauna Cuvântul său şi publicaţiile bazate pe Biblie înainte de a lua decizii importante. Astfel, vom face mai puţine greşeli. Într-adevăr, Biblia îl ajută pe „cel fără experienţă să devină prevăzător, iar [pe tânăr] să capete cunoştinţă şi capacitate de gândire“ (Prov. 1:4).

7. Ce putem învăţa din exemplul regelui David?

7 Înseamnă oare că vom lua întotdeauna decizii corecte? Nu. Toţi facem greşeli (Rom. 3:23). Regele David, de exemplu, a fost un om fidel şi înţelept. Totuşi, uneori a luat decizii greşite, care le-au provocat suferinţă lui şi altora (2 Sam. 12:9–12). Cu toate acestea, greşelile comise nu l-au împiedicat pe David să ia în continuare decizii care să-i aducă favoarea lui Dumnezeu (1 Regi 15:4, 5). În pofida greşelilor din trecut, nici noi nu ne vom teme să luăm decizii dacă, asemenea lui David, ne amintim că Iehova trece cu vederea nelegiuirile noastre şi ne iartă păcatele. El va continua să-i susţină pe cei ce îl iubesc şi îl ascultă (Ps. 51:1–4, 7–10).

8. Ce învăţăm din raţionamentul apostolului Pavel cu privire la căsătorie?

8 Ce ne poate ajuta să nu fim atât de neliniştiţi când trebuie să luăm o decizie? Faptul de a şti că uneori există mai multe opţiuni corecte. Să observăm raţionamentul apostolului Pavel cu privire la căsătorie. Sub inspiraţie divină, el a scris: „Dacă cineva crede că se comportă nepotrivit faţă de virginitatea sa şi că este mai bine să se căsătorească, mai ales dacă a trecut de floarea tinereţii, să facă ce vrea, nu păcătuieşte. Să se căsătorească. Dar, dacă cineva are putere asupra voinţei sale şi a hotărât în inima sa să-şi păstreze virginitatea fiindcă nu simte nevoia să se căsătorească, şi rămâne hotărât în inima sa, face bine“ (1 Cor. 7:36–38). Pavel a recomandat celibatul ca fiind cea mai bună alegere, însă a arătat că nu este sigura opţiune corectă.

9. Ar trebui să ne preocupe părerea altora despre deciziile noastre? Explicaţi.

9 Ar trebui să ne preocupe părerea altora despre deciziile noastre? Într-o anumită măsură, da. Să remarcăm ce a spus Pavel cu privire la consumarea alimentelor care păreau să fi fost jertfite idolilor. El a recunoscut că o decizie, chiar dacă nu este greşită în sine, ar putea poticni o persoană cu o conştiinţă slabă. Care era hotărârea lui Pavel? El a scris: „Dacă un aliment îl face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mai mânca niciodată carne, ca să nu-l fac pe fratele meu să se poticnească“ (1 Cor. 8:4–13). Şi noi trebuie să ţinem cont de conştiinţa altora când luăm decizii. Desigur, ceea ce ne preocupă în primul rând este modul în care alegerile noastre ne vor influenţa prietenia cu Iehova. (Citeşte Romani 14:1–4.) Ce principii biblice ne vor ajuta să luăm decizii care îl onorează pe Dumnezeu?

Şase paşi pentru a lua decizii bune

10, 11. a) Cum pot membrii familiei să dovedească modestie în ce priveşte luarea deciziilor? b) De ce anume trebuie să ţină cont bătrânii când iau decizii pentru congregaţie?

10 Asigură-te că ai dreptul să decizi. Înainte de a lua o decizie, trebuie să ne întrebăm: Am eu dreptul să iau această decizie? Regele Solomon a scris: „A venit înfumurarea? Atunci va veni dezonoarea, dar înţelepciunea este cu cei modeşti“ (Prov. 11:2).

11 Părinţii le pot da copiilor posibilitatea să ia unele decizii, însă copiii nu trebuie să-şi ia singuri acest drept (Col. 3:20). Femeile, ca soţii şi mame, au o măsură de autoritate în familie, dar trebuie să recunoască autoritatea de cap a soţului (Prov. 1:8; 31:10–18; Ef. 5:23). La rândul lor, soţii trebuie să recunoască faptul că şi autoritatea lor este limitată şi că trebuie să se supună lui Cristos (1 Cor. 11:3). Bătrânii iau decizii pentru congregaţie. Totuşi, ei se asigură că ‘nu trec peste ce este scris’ în Cuvântul lui Dumnezeu (1 Cor. 4:6). De asemenea, ei urmează îndeaproape instrucţiunile date de sclavul fidel (Mat. 24:45–47). Dovedind modestie şi luând decizii numai în măsura în care avem dreptul să facem lucrul acesta, ne vom scuti de multă nelinişte şi suferinţă pe noi şi pe alţii.

12. a) De ce trebuie să ne informăm şi să facem cercetări? b) Explicaţi cum se pot face cercetări.

12 Informează-te, fă cercetări. „Planurile celui harnic îi aduc cu siguranţă folos, dar cel pripit ajunge la lipsă“, a scris Solomon (Prov. 21:5). Să presupunem că analizezi o propunere de afaceri. Nu te lăsa condus de sentimente. Culege toate informaţiile necesare, cere sfatul celor cu experienţă în domeniu şi vezi ce principii biblice se aplică la situaţia ta (Prov. 20:18). Pentru a-ţi organiza informaţiile, întocmeşte două liste: una cu câştiguri şi una cu costuri. Înainte de a lua o decizie, „calculează cheltuiala“ (Luca 14:28). Dar gândeşte-te ce efect va avea această decizie nu numai asupra situaţiei tale financiare, ci şi asupra spiritualităţii tale. Cercetarea pretinde timp şi efort. Însă, procedând astfel, vei evita să iei decizii pripite, care pot crea probleme inutile.

13. a) Ce asigurare găsim în Iacov 1:5? b) Cum ne poate ajuta faptul că ne rugăm pentru înţelepciune?

13 Roagă-te pentru înţelepciune. Deciziile noastre îl vor onora pe Dumnezeu numai dacă îl rugăm să ne ajute în luarea lor. Discipolul Iacov a scris: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să i-o ceară neîncetat lui Dumnezeu, căci el le dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze şi ea îi va fi dată“ (Iac. 1:5). Nu este nicio ruşine să recunoaştem că avem nevoie de înţelepciunea lui Dumnezeu pentru a lua decizii (Prov. 3:5, 6). De fapt, dacă ne bazăm numai pe priceperea noastră, putem greşi cu uşurinţă. Când ne rugăm pentru înţelepciune şi căutăm principiile din Cuvântul lui Dumnezeu care se aplică la situaţia noastră, îi permitem spiritului sfânt să ne ajute să discernem motivele reale pentru care dorim să acţionăm într-un anumit fel (Evr. 4:12). (Citeşte Iacov 1:22–25.)

14. De ce n-ar trebui să amânăm luarea unei decizii?

14 Ia decizia. Nu te grăbi să faci acest pas înainte să te informezi şi să te rogi pentru înţelepciune. Un om înţelept îşi rezervă timp să „ia aminte la paşii lui“ (Prov. 14:15). Totuşi, nu trebuie nici să amâni luarea deciziei. Cel ce amână ar putea veni cu scuze absurde pentru a nu trece la acţiune (Prov. 22:13). Dar, în felul acesta, el ia deja o decizie: aceea de a-i lăsa pe alţii să-i controleze viaţa.

15, 16. Ce implică punerea în aplicare a unei decizii?

15 Pune în aplicare decizia. Eforturile pe care le facem pentru a lua o decizie bună ar putea fi în zadar dacă nu ducem lucrurile până la capăt şi nu punem decizia în aplicare prompt şi energic. Solomon a scris: „Tot ce găseşte mâna ta să facă fă cu toată puterea ta“ (Ecl. 9:10). Pentru a reuşi, trebuie să fim dispuşi să alocăm resursele necesare punerii în aplicare a deciziei. De exemplu, un vestitor ar putea decide să facă pionierat. Va reuşi el? Cu siguranţă, dacă nu va permite ca munca laică şi activităţile recreative să-i consume din timpul şi energia de care are nevoie ca să-şi îndeplinească serviciul.

16 În majoritatea cazurilor, cele mai bune decizii nu sunt uşor de pus în aplicare. De ce? Deoarece „întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Noi avem de luptat „împotriva conducătorilor mondiali ai acestui întuneric, împotriva forţelor spirituale rele din locurile cereşti“ (Ef. 6:12). Atât apostolul Pavel, cât şi discipolul Iuda au arătat că aceia care doresc să-l onoreze pe Dumnezeu vor avea de purtat o luptă (1 Tim. 6:12; Iuda 3).

17. Ce aşteaptă Iehova din partea noastră în ce priveşte deciziile pe care le luăm?

17 Reevaluează-ţi decizia şi, dacă e necesar, fă schimbări. Lucrurile nu merg întotdeauna aşa cum plănuim. „Timpul şi evenimentele neprevăzute“ ne ajung pe toţi (Ecl. 9:11). Totuşi, există decizii pe care Iehova aşteaptă să le respectăm chiar dacă ne este greu. De exemplu, respectarea deciziei prin care ne-am dedicat viaţa lui Iehova nu este opţională, aşa cum nu este opţională nici respectarea legământului de căsătorie. Dumnezeu aşteaptă să trăim la înălţimea unor astfel de decizii. (Citeşte Psalmul 15:1, 2, 4.) Majoritatea deciziilor însă nu sunt atât de importante. Un om înţelept îşi va reevalua din când în când deciziile luate. El nu va permite ca mândria sau încăpăţânarea să-l împiedice să facă îmbunătăţiri în ce priveşte o decizie sau chiar să o schimbe total (Prov. 16:18). Principala sa preocupare este să se asigure că, prin modul său de viaţă, continuă să-l onoreze pe Dumnezeu.

Să-i învăţăm pe alţii să ia decizii care îl onorează pe Dumnezeu

18. Cum pot părinţii să-şi înveţe copiii să ia decizii bune?

18 Părinţii au un rol important în a-şi învăţa copiii să ia decizii care îl onorează pe Dumnezeu. Cea mai bună metodă în acest sens este să fie ei înşişi un exemplu (Luca 6:40). La momentul potrivit, părinţii pot să le explice copiilor ce paşi au întreprins când au luat o anumită decizie. De asemenea, ei pot să le permită copiilor să ia singuri unele decizii şi apoi să-i laude dacă deciziile se dovedesc bune. Dar ce poate face un părinte când copilul ia o decizie greşită? Primul său impuls ar putea fi să-l protejeze de consecinţe. Însă lucrul acesta nu este întotdeauna spre binele copilului. Să luăm un exemplu. Un părinte îşi susţine fiul să obţină permisul de conducere. Mai târziu, acesta încalcă o lege de circulaţie şi primeşte o amendă. Părintele ar putea plăti amenda. Totuşi, dacă îi cere fiului să muncească pentru a plăti amenda, este mult mai probabil că acesta va învăţa să fie responsabil de faptele lui (Rom. 13:4).

19. Ce trebuie să-i învăţăm pe cei cu care studiem Biblia, şi cum putem face acest lucru?

19 Isus le-a spus continuatorilor lui să-i înveţe pe alţii (Mat. 28:20). Faptul de a-i învăţa pe cei cu care studiem Biblia cum să ia decizii bune este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru ei. Ca să atingem acest scop, trebuie să ne împotrivim tendinţei de a le spune noi cum să acţioneze. Ar fi mult mai bine să-i învăţăm să gândească pe baza principiilor biblice, astfel încât să poată decide singuri ce să facă. În fond, „fiecare dintre noi îi va da socoteală despre sine lui Dumnezeu“ (Rom. 14:12). Într-adevăr, fiecare dintre noi are motive întemeiate să ia decizii care îl onorează pe Dumnezeu.

[Notă de subsol]

^ par. 4 Pentru mai multe informaţi despre acest subiect, vezi anexa „Cum consider fracţiunile sanguine şi procedurile medicale care implică folosirea propriului sânge?“, apărută în Serviciul pentru Regat din noiembrie 2006, paginile 3–6.

Cum aţi răspunde?

• De ce trebuie să învăţăm să luăm decizii?

• Cum ne-ar putea afecta teama, şi cum ne putem învinge temerile?

• Menţionaţi şase paşi pe care îi putem face pentru a fi siguri că deciziile noastre îl onorează pe Dumnezeu.

[Întrebări de studiu]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 16]

Paşi pentru a lua decizii bune

1 Asigură-te că ai dreptul să decizi

2 Informează-te, fă cercetări

3 Roagă-te pentru înţelepciune

4 Ia decizia

5 Pune în aplicare decizia

6 Reevaluează şi fă schimbări

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Un om nehotărât este ca un om într-o corabie fără cârmă pe o mare răscolită de furtună