„Rodul spiritului“ îl glorifică pe Dumnezeu

„Tatăl meu este glorificat prin aceasta: că voi continuaţi să daţi mult rod.“ (IOAN 15:8)

1, 2. a) Ce ocazii avem să-i încurajăm pe alţii? b) Ce dar de la Iehova ne ajută să-i slujim mai bine?

SĂ NE imaginăm două situaţii: O Martoră observă că o soră mai tânără este îngrijorată de ceva şi o invită să meargă împreună în lucrarea de predicare. Discutând între ele în timp ce merg de la o uşă la alta, sora mai tânără îi spune ce o frământă. Mai târziu, în aceeaşi zi, tânăra îi mulţumeşte lui Iehova în rugăciune pentru interesul iubitor manifestat de acea soră matură. A fost exact ajutorul de care avea nevoie. Într-un alt loc, un cuplu se întoarce dintr-o ţară străină, unde a fost pentru a predica. La o reuniune, ei povestesc cu entuziasm experienţe, iar un tânăr ascultă gânditor. Câţiva ani mai târziu, în timp ce se pregăteşte să plece în repartiţia lui în străinătate, tânărul se gândeşte la acel cuplu şi la cuvintele lor, care au trezit în el dorinţa de a fi misionar.

² Poate că aceste situaţii îţi amintesc de cineva care ţi-a influenţat la un moment dat viaţa sau de cineva căruia tu i-ai influenţat viaţa. Desigur, rareori se întâmplă ca o singură discuţie să schimbe cursul vieţii cuiva. Însă în fiecare zi avem ocazia de a-i încuraja şi de a-i întări pe alţii. N-ar fi minunat să existe ceva care să ne ajute să ne îmbunătăţim capacităţile şi calităţile pentru a le fi mai de folos fraţilor şi pentru a fi mai utili în serviciul lui Dumnezeu? Iehova ne dă chiar un astfel de dar: spiritul său sfânt (Luca 11:13). Pe măsură ce spiritul lui Dumnezeu acţionează în viaţa noastră, el produce în noi calităţi frumoase, care ne îmbunătăţesc fiecare aspect al serviciului pentru Dumnezeu. Ce dar extraordinar! (Citeşte Galateni 5:22, 23.)

3. a) Cum îl glorificăm pe Dumnezeu prin cultivarea rodului spiritului? b) La ce întrebări vom răspunde în acest articol?

³ Calităţile pe care le produce spiritul sfânt sunt o reflectare a personalităţii lui Iehova Dumnezeu, Cel de la care provine acest spirit (Col. 3:9, 10). Principalul motiv pentru care creştinii trebuie să se străduiască să-l imite pe Dumnezeu este cel menţionat de Isus prin cuvintele adresate apostolilor: „Tatăl meu este glorificat prin aceasta: că voi continuaţi să daţi mult rod“ * (Ioan 15:8). Când cultivăm „rodul spiritului“, rezultatele se văd tot mai clar în vorbirea şi în conduita noastră, fapt ce îi aduce laude lui Dumnezeu (Mat. 5:16). Dar ce deosebiri există între rodul spiritului şi trăsăturile lumii lui Satan? Cum putem cultiva rodul spiritului? De ce poate fi greu să-l cultivăm? Vom răspunde la aceste întrebări pe măsură ce vom analiza primele trei aspecte ale rodului spiritului: iubirea, bucuria şi pacea.

Iubirea bazată pe un principiu superior

4. Ce fel de iubire i-a învăţat Isus pe continuatorii săi să manifeste?

⁴ Iubirea pe care o produce spiritul sfânt este total diferită de iubirea pe care o manifestă oamenii din lume. De ce? Deoarece are la bază un principiu superior. Isus a subliniat această diferenţă în Predica de pe munte. (Citeşte Matei  5:43–48.) El a spus că până şi păcătoşii se poartă cu ceilalţi aşa cum ceilalţi se poartă cu ei, iubindu-i pe cei ce îi iubesc. O asemenea „iubire“ nu presupune sacrificiu de sine, ci se rezumă la un schimb de favoruri. Dacă vrem ‘să ne dovedim fii ai Tatălui nostru care este în ceruri’, trebuie să fim diferiţi. Noi nu ne vom purta cu ceilalţi în funcţie de cum se poartă ei cu noi, ci îi vom privi şi îi vom trata aşa cum îi priveşte şi îi tratează Iehova. Însă cum e posibil să respectăm porunca lui Isus de a ne iubi duşmanii?

5. Cum putem arăta iubire faţă de cei ce ne persecută?

⁵ Să ne gândim la un exemplu biblic. În timp ce predicau în Filipi, Pavel şi Sila au fost arestaţi şi bătuţi cu cruzime. Apoi au fost aruncaţi în închisoarea dinăuntru, unde le-au fost strânse picioarele în butuci. Se pare că şi temnicerul i-a brutalizat. Pe neaşteptate însă a avut loc un cutremur în urma căruia Pavel şi Sila s-au văzut dintr-o dată eliberaţi. Ce-au făcut ei în această împrejurare? S-au bucurat că aveau ocazia să se răzbune pe acel om? Nicidecum. Interesul lor sincer pentru binele lui — iubirea lor plină de sacrificiu — i-a îndemnat să-i vină cu promptitudine în ajutor, astfel că temnicerul şi familia lui au devenit credincioşi (Fap. 16:19–34). Mulţi fraţi din zilele noastre au acţionat în mod asemănător, ‘binecuvântându-i pe cei ce îi persecutau’ (Rom. 12:14).

6. În ce fel putem manifesta iubire plină de sacrificiu faţă de fraţii noştri? (Vezi chenarul de la pagina 21.)

⁶ Iubirea pentru colaboratorii în credinţă merge şi mai departe. „Noi avem obligaţia să ne dăm sufletul pentru fraţii noştri.“ (Citeşte 1 Ioan 3:16–18.) Însă, de cele mai multe ori, putem manifesta iubire prin lucruri mai mici. De exemplu, dacă spunem sau facem ceva ce îl lezează pe un frate, putem demonstra iubire luând iniţiativa de a restabili pacea (Mat. 5:23, 24). Dar dacă ne lezează cineva pe noi? Suntem ‘gata să iertăm’ sau avem uneori tendinţa de a nutri resentimente? (Ps. 86:5) Iubirea profundă pe care o produce spiritul sfânt ne poate ajuta ‘să acoperim’ greşelile minore, iertându-i pe alţii cu mărinimie, aşa cum şi ‘Iehova ne iartă cu mărinimie’ (Col. 3:13, 14; 1 Pet. 4:8).

7, 8. a) Ce legătură există între iubirea faţă de oameni şi iubirea faţă de Dumnezeu? b) Cum ne putem adânci iubirea faţă de Iehova? (Vezi imaginea de mai jos.)

⁷ Cum putem cultiva iubire plină de sacrificiu faţă de fraţii noştri? Adâncindu-ne iubirea faţă de Dumnezeu (Ef. 5:1, 2; 1 Ioan 4:9–11, 20, 21). Momentele în care suntem numai noi cu Iehova citind din Biblie, meditând şi rugându-ne lui ne fortifică inima şi ne consolidează  iubirea faţă de Tatăl nostru ceresc. Însă trebuie să răscumpărăm timp pentru a ne apropia de Dumnezeu.

⁸ Ca să înţelegem mai bine ideea, să ne gândim la următoarea situaţie ipotetică. Imaginează-ţi că ar fi posibil să citeşti din Cuvântul lui Dumnezeu, să meditezi la el şi să te rogi lui Iehova doar la o anumită oră din zi. N-ai apăra cu ardoare momentele în care poţi fi numai tu cu Iehova, pentru ca nimic să nu te împiedice să te bucuri de ele? Desigur, noi nu suntem în această situaţie; nimeni nu ne poate opri să ne rugăm lui Dumnezeu, iar majoritatea dintre noi putem citi Biblia oricând dorim. Cu toate acestea, ar putea fi necesar să luăm măsuri pentru ca nu cumva numeroasele activităţi zilnice să ne răpească timpul în care putem fi doar noi cu Dumnezeu. Răscumperi în fiecare zi cât mai mult timp posibil pentru a te apropia de Iehova?

„Bucuria spiritului sfânt“

9. Ce însuşire are bucuria produsă de spiritul sfânt?

⁹ Un lucru remarcabil cu privire la rodul spiritului este caracterul său stabil. Bucuria, al doilea aspect pe care îl vom analiza, ilustrează foarte bine acest lucru. Bucuria este asemenea unei plante rezistente care poate supravieţui chiar şi în cele mai aspre condiţii. Pe întregul glob, mulţi slujitori ai lui Dumnezeu ‘au acceptat cuvântul în mijlocul multor necazuri cu bucuria spiritului sfânt’ (1 Tes. 1:6). Unii se confruntă cu greutăţi şi lipsuri. Cu toate acestea, Iehova, prin spiritul său, le dă putere ‘să persevereze pe deplin şi să fie îndelung răbdători cu bucurie’ (Col. 1:11). Din ce derivă această bucurie?

10. Din ce derivă bucuria noastră?

¹⁰ Spre deosebire de ‘bogăţiile nesigure’ ale lumii lui Satan, comorile spirituale pe care le-am primit de la Iehova nu îşi pierd niciodată valoarea (1 Tim. 6:17; Mat. 6:19, 20). Iehova ne oferă perspectiva unei vieţi fără sfârşit, perspectivă ce ne umple de bucurie. De asemenea, avem bucuria de a face parte dintr-o familie creştină mondială. Dar, mai presus de toate, bucuria are la bază relaţia noastră cu Iehova. Noi simţim asemenea lui David, care, deşi a fost nevoit să ducă o viaţă de fugar, l-a lăudat pe Iehova, zicând: „Pentru că bunătatea ta iubitoare preţuieşte mai mult decât viaţa, buzele mele te vor lăuda. Aşa te voi binecuvânta în timpul vieţii mele“ (Ps. 63:3, 4). Chiar şi când trecem prin momente grele în viaţă, din inimile noastre izvorăsc laude pline de bucurie la adresa lui Dumnezeu.

11. De ce este important să îi slujim lui Iehova cu bucurie?

¹¹ Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creştini: „Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul! Încă o dată spun: Bucuraţi-vă!“ (Filip. 4:4). De ce este important să-i slujim lui Iehova cu bucurie? Din cauza controversei ridicate de Satan cu privire la suveranitatea lui Iehova. Satan pretinde că nimeni nu-i slujeşte lui Dumnezeu din inimă (Iov 1:9–11). Dacă i-am sluji lui Iehova din sentimentul datoriei, dar fără bucurie, jertfa noastră de laudă ar fi incompletă. De aceea, noi ne străduim să urmăm îndemnul psalmistului: „Slujiţi-i lui Iehova cu bucurie! Intraţi înaintea lui cu strigăte de bucurie!“ (Ps. 100:2). Serviciul efectuat din inimă, cu bucurie îl glorifică pe Dumnezeu.

12, 13. Ce putem face pentru a învinge sentimentele negative?

¹² Însă trebuie să recunoaştem că până şi slujitorii devotaţi ai lui Iehova trec uneori prin momente de descurajare şi trebuie să lupte pentru a păstra o atitudine pozitivă (Filip. 2:25–30). Ce ne poate ajuta în astfel de momente? În Efeseni 5:18, 19 se spune: „Umpleţi-vă cu spirit, vorbind între voi cu psalmi, cu laude pentru Dumnezeu şi cu cântări spirituale, cântând şi lăudându-l pe Iehova în inima voastră“. Cum putem aplica acest sfat?

¹³ Când suntem copleşiţi de sentimente negative, să ne îndreptăm spre Iehova în rugăciune şi să ne străduim să medităm la lucruri  demne de laudă. (Citeşte Filipeni 4:6–9.) Unora le este de mare ajutor să fredoneze melodiile Regatului în timp ce ascultă înregistrările audio. Lucrul acesta le ridică moralul şi îi ajută să gândească pozitiv. Un frate care a trecut printr-o încercare grea şi s-a simţit deseori dezamăgit şi descurajat îşi aminteşte: „M-am rugat fierbinte şi cu regularitate şi am învăţat şi câteva cântări ale Regatului. Când cântam cu voce tare sau în gând aceste laude minunate la adresa lui Iehova, simţeam cum pacea îmi învăluia inima. Totodată, în acea perioadă a fost lansată cartea Să ne apropiem de Iehova. În anul care a urmat am citit-o de două ori. A fost ca un balsam pentru inima mea. Ştiu că Iehova mi-a binecuvântat străduinţele“.

„Legătura păcii“

14. Care este o faţetă remarcabilă a păcii produse de spiritul sfânt?

¹⁴ La congresele noastre internaţionale, delegaţii din diferite zone ale pământului găsesc înviorare în compania plină de căldură a fraţilor de credinţă. În astfel de momente este evidentă o faţetă a păcii de care se bucură poporul lui Dumnezeu din prezent: unitatea mondială. Cei ce ne observă sunt deseori uimiţi văzând cum oameni de la care s-ar aştepta să se urască unii pe alţii ‘se străduiesc să păstreze unitatea spiritului în legătura păcii’ (Ef. 4:3). Această unitate este cu adevărat remarcabilă având în vedere ce obstacole au avut mulţi de depăşit.

15, 16. a) În ce mediu a crescut Petru, şi ce obstacol a trebuit să depăşească el din acest motiv? b) Cum l-a ajutat Iehova pe Petru să-şi schimbe atitudinea?

¹⁵ A realiza unitate între oameni din diferite medii nu este un lucru uşor. Ca să putem înţelege ce obstacole trebuie depăşite pentru a se ajunge la o asemenea unitate, să analizăm exemplul unui creştin din secolul întâi:  apostolul Petru. Atitudinea lui faţă de oamenii necircumcişi din naţiuni reiese din cuvintele: „Voi ştiţi bine că unui iudeu nu-i este permis să se însoţească cu un om de altă rasă sau să se apropie de el. Totuşi, Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să numesc pângărit sau necurat pe niciun om“ (Fap. 10:24–29; 11:1–3). Având în vedere concepţia caracteristică acelor vremuri, se pare că Petru crescuse cu ideea că Legea îl obliga să-i iubească numai pe conaţionalii săi iudei. Probabil că i se părea absolut normal să-i considere pe neiudei duşmani, pe care trebuia să-i urască. *

¹⁶ Să ne imaginăm ce sentiment ciudat trebuie să fi avut Petru când a intrat în casa lui Corneliu. Putea un iudeu care gândise negativ despre oamenii din naţiuni să fie unit cu ei prin „legătura păcii“? (Ef. 4:3, 16) Da, întrucât doar cu câteva zile mai înainte spiritul lui Dumnezeu îi deschisese inima lui Petru, ajutându-l să înceapă să-şi schimbe atitudinea şi să-şi învingă prejudecăţile. Printr-o viziune, Iehova l-a făcut să înţeleagă că pentru El nu contează rasa sau naţionalitatea cuiva (Fap. 10:10–15). Astfel, Petru i-a putut spune lui Corneliu: „Cu adevărat, înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este primit de el“ (Fap. 10:34, 35). Petru şi-a schimbat punctul de vedere şi a ajuns să fie în unitate cu „întreaga comunitate a fraţilor“ (1 Pet. 2:17).

17. De ce este deosebită unitatea de care se bucură poporul lui Dumnezeu?

¹⁷ Acest episod din viaţa lui Petru ne ajută să înţelegem schimbările extraordinare pe care le fac membrii poporului lui Dumnezeu de astăzi. (Citeşte Isaia 2:3, 4.) Milioane de oameni „din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile“ şi-au schimbat modul de gândire pentru a-l aduce în armonie cu „voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu“ (Rev. 7:9; Rom. 12:2). Mulţi dintre ei erau odinioară influenţaţi de ura, duşmănia şi spiritul de dezbinare din lumea lui Satan. Însă, prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu şi cu ajutorul spiritului sfânt, ei au învăţat ‘să urmărească lucrurile care duc la pace’ (Rom. 14:19). Unitatea ce s-a realizat în felul acesta îi aduce laude lui Iehova.

18, 19. a) Cum poate contribui fiecare dintre noi la pacea şi unitatea congregaţiei? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁸ Cum poate contribui fiecare dintre noi la pacea şi unitatea din poporul lui Dumnezeu? În multe congregaţii sunt fraţi care s-au mutat din alte ţări. Unii au, poate, obiceiuri diferite şi nu vorbesc bine limba locală. Ne străduim noi să-i cunoaştem, aşa cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu? În scrisoarea sa către congregaţia din Roma, în care existau creştini evrei şi neevrei, Pavel a scris: „Primiţi-vă deci cu căldură unii pe alţii, aşa cum şi Cristos ne-a primit cu căldură, spre gloria lui Dumnezeu“ (Rom. 15:7). Există şi în congregaţia ta fraţi şi surori pe care ai putea să-i cunoşti mai bine?

¹⁹ Ce altceva putem face pentru a-i permite spiritului sfânt să acţioneze în viaţa noastră? La această întrebare vom răspunde în articolul următor, pe măsură ce vom analiza celelalte aspecte ale rodului spiritului.

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Cum putem arăta iubire plină de sacrificiu faţă de fraţii noştri?

• De ce este important să-i slujim lui Dumnezeu cu bucurie?

• Cum putem contribui la pacea şi unitatea congregaţiei?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 21]

„Aceştia sunt creştinii adevăraţi“

În cartea Between Resistance and Martyrdom—Jehovah’s Witnesses in the Third Reich sunt consemnate cuvintele unui tânăr evreu care descrie prima sa întâlnire cu Martorii lui Iehova după ce a fost adus în lagărul de concentrare de la Neuengamme:

„De îndată ce noi, evreii transferaţi de la Dachau, am intrat în baracă, ceilalţi evrei au început să ascundă tot ce aveau ca să nu împartă nimic cu noi. . . . Afară [înainte de a veni în lagăr] ne ajutaserăm unul pe altul, dar aici, pentru că era vorba de viaţă şi de moarte, fiecare se gândea numai la el, uitând de ceilalţi. Dar imaginaţi-vă ce au făcut Studenţii în Biblie! În acele zile aveau de făcut o muncă foarte grea pentru a repara nişte conducte de apă. Afară era foarte frig, iar ei stăteau toată ziua în apa rece ca gheaţa. Nimeni nu putea înţelege cum reuşeau să reziste. Ei spuneau că Iehova le dă putere. Şi ei, ca şi noi, erau flămânzi şi aveau nevoie cu disperare de pâine. Dar ştiţi ce au făcut ei? Au strâns toată pâinea pe care o aveau, au oprit jumătate pentru ei, iar cealaltă jumătate le-au dat-o fraţilor lor de credinţă care tocmai sosiseră de la Dachau. I-au întâmpinat cu căldură pe fraţii lor şi i-au sărutat. Înainte de a mânca, au rostit o rugăciune. La sfârşit, toţi erau mulţumiţi şi bucuroşi. Au spus că nu le mai era foame. Atunci am zis în sinea mea: Aceştia sunt creştinii adevăraţi“.

[Legenda fotografiilor de la pagina 19]

Răscumperi în fiecare zi timp de la alte activităţi pentru a te apropia de Iehova?