Salt la conţinut

Salt la cuprins

Te laşi călăuzit de spiritul lui Dumnezeu?

Te laşi călăuzit de spiritul lui Dumnezeu?

Te laşi călăuzit de spiritul lui Dumnezeu?

„Spiritul tău este bun, să mă călăuzească în ţara dreptăţii!“ (PS. 143:10)

1, 2. a) Menţionaţi unele ocazii în care Iehova a folosit spiritul sfânt în folosul slujitorilor săi. b) Acţionează spiritul sfânt numai în ocazii speciale? Explicaţi.

CE ANUME îţi vine în minte când te gândeşti la acţiunea spiritului sfânt? Poate că îţi aminteşti de faptele de putere ale lui Ghedeon şi ale lui Samson (Jud. 6:33, 34; 15:14, 15). Sau poate că te gândeşti la curajul primilor creştini ori la calmul şi seninătatea lui Ştefan în timp ce se afla înaintea Sanhedrinului (Fap. 4:31; 6:15). Dar, când e vorba de timpurile moderne, la ce te gândeşti? Poate la bucuria fără margini ce domneşte la congresele internaţionale, la integritatea fraţilor care sunt închişi pentru neutralitate sau la amploarea impresionantă a lucrării de predicare. Toate aceste exemple constituie o dovadă a acţiunii spiritului sfânt.

2 Dar acţionează spiritul sfânt numai în ocazii speciale sau în împrejurări excepţionale? Nu. În Cuvântul lui Dumnezeu se spune despre creştini că ‘umblă prin spirit’, ‘sunt conduşi de spirit’ şi ‘trăiesc prin spirit’ (Gal. 5:16, 18, 25). Aceste expresii arată că spiritul sfânt poate exercita permanent o influenţă în viaţa noastră. În fiecare zi trebuie să-l implorăm pe Iehova să ne îndrume prin spiritul său gândirea, vorbirea şi acţiunile. (Citeşte Psalmul 143:10.) Dacă îi vom permite spiritului să acţioneze într-o măsură cât mai mare în viaţa noastră, el va produce în noi rodul său, care îi înviorează pe alţii şi care îi aduce laude lui Dumnezeu.

3. a) De ce este vital să ne lăsăm călăuziţi de spiritul sfânt? b) La ce întrebări vom răspunde în acest articol?

3 De ce este vital să ne lăsăm călăuziţi de spiritul sfânt? Deoarece există o altă forţă, care încearcă să ne domine, o forţă care se împotriveşte acţiunii spiritului sfânt. Această forţă este numită în Scripturi „carnea“ şi reprezintă înclinaţiile păcătoase ale cărnii noastre decăzute, imperfecţiunea pe care am moştenit-o de la Adam. (Citeşte Galateni 5:17.) Ce înseamnă deci a ne lăsa călăuziţi de spiritul lui Dumnezeu? Ce putem face în mod concret pentru a ne împotrivi influenţei cărnii noastre păcătoase? Vom răspunde la aceste întrebări pe măsură ce vom analiza celelalte şase aspecte ale ‘rodului spiritului’, şi anume „îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea, stăpânirea de sine“ (Gal. 5:22, 23).

Blândeţea şi îndelunga răbdare promovează pacea în congregaţie

4. Cum contribuie blândeţea şi îndelunga răbdare la promovarea păcii în congregaţie?

4 (Citeşte Coloseni 3:12, 13.) Blândeţea împreună cu îndelunga răbdare contribuie la promovarea păcii în congregaţie. Ambele aspecte ale rodului spiritului ne ajută să ne purtăm cu alţii în mod amabil, să rămânem calmi când suntem provocaţi şi să evităm să răspundem cu aceeaşi monedă când alţii spun sau fac ceva nepotrivit faţă de noi. Dacă avem o neînţelegere cu un colaborator creştin, îndelunga răbdare ne va ajuta să nu rupem relaţiile cu el, ci să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a restabili pacea. Dar de ce sunt blândeţea şi îndelunga răbdare atât de necesare în congregaţie? Deoarece toţi suntem imperfecţi.

5. Ce s-a întâmplat între Pavel şi Barnaba, şi ce dovedeşte lucrul acesta?

5 Să ne gândim la ceea ce s-a întâmplat între Pavel şi Barnaba. Ani la rând, ei lucraseră umăr la umăr pentru promovarea veştii bune. Amândoi aveau calităţi deosebite. Totuşi, la un moment dat, între ei a avut loc „o aprigă izbucnire de mânie şi s-au separat unul de celălalt“ (Fap. 15:36–39). Acest episod dovedeşte că până şi între slujitorii devotaţi ai lui Dumnezeu vor apărea uneori dezacorduri. Dacă un creştin are o neînţelegere cu un colaborator în credinţă, ce ar putea face el pentru a nu se ajunge la un schimb dur de cuvinte, care poate duce la deteriorarea gravă şi de durată a relaţiilor frăţeşti?

6, 7. a) Ce sfat biblic putem urma înainte ca o discuţie cu un colaborator în credinţă să degenereze în ceartă? b) Ce foloase avem dacă suntem ‘prompţi la ascultare, înceţi la vorbire, înceţi la mânie’?

6 Din expresia „o aprigă izbucnire de mânie“ reiese că dezacordul dintre Pavel şi Barnaba s-a manifestat brusc şi cu putere. În cazul în care un creştin simte că-şi iese din fire când discută o problemă cu un colaborator în credinţă, el dă dovadă de înţelepciune dacă aplică sfatul din Iacov 1:19, 20: „Orice om trebuie să fie prompt la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie, pentru că mânia omului nu înfăptuieşte dreptatea lui Dumnezeu“. În funcţie de împrejurări, el ar putea încerca să schimbe subiectul, să amâne discuţia sau să plece înainte ca discuţia să degenereze în ceartă (Prov. 12:16; 17:14; 29:11).

7 Ce foloase îi aduce unui creştin aplicarea acestui sfat? Lăsându-şi timp să se calmeze, să se roage cu privire la problema respectivă şi să se gândească cum ar fi mai bine să răspundă, el îi permite spiritului lui Dumnezeu să-l călăuzească (Prov. 15:1, 28). Sub influenţa spiritului, el poate să manifeste blândeţe şi îndelungă răbdare. În felul acesta, poate respecta sfatul din Efeseni 4:26, 29: „Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi! . . . Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun pentru zidire, după cum este nevoie, ca să le dea celor care-l aud ce este folositor“. Într-adevăr, când ne îmbrăcăm cu blândeţe şi îndelungă răbdare, contribuim la pacea şi unitatea congregaţiei.

Aduceţi înviorare familiei voastre manifestând bunăvoinţă şi bunătate

8, 9. Ce sunt bunăvoinţa şi bunătatea, şi cum influenţează ele atmosfera din familie?

8 (Citeşte Efeseni 4:31, 32; 5:8, 9.) Bunăvoinţa şi bunătatea sunt înviorătoare, ca o adiere de vânt şi ca un pahar cu apă rece într-o zi toridă. În cadrul familiei, ele contribuie la păstrarea unei atmosfere plăcute. Bunăvoinţa este o calitate atrăgătoare, care izvorăşte dintr-un interes sincer faţă de alţii, interes ce se manifestă prin acţiuni binevoitoare şi prin cuvinte amabile. Bunătatea, la fel ca bunăvoinţa, este o calitate care ne îndeamnă la acţiuni în folosul altora şi se caracterizează prin generozitate (Fap. 9:36, 39; 16:14, 15). Însă bunătatea înseamnă mult mai mult.

9 Bunătatea este desăvârşire morală. Ea se referă nu doar la ceea ce facem, ci, şi mai important, la ceea ce suntem. Este ca şi cum am avea un fruct, iar, când îl tăiem felii, observăm că fiecare felie este coaptă şi dulce, fără niciun defect, nici în interior, nici în exterior. Într-adevăr, bunătatea produsă de spiritul sfânt este evidentă în fiecare aspect al vieţii de creştin.

10. Ce îi poate ajuta pe membrii familiei să cultive rodul spiritului?

10 Dar ce îi poate ajuta pe membrii unei familii creştine să se poarte cu bunăvoinţă şi cu bunătate unii cu alţii? Un lucru important este cunoştinţa exactă din Cuvântul lui Dumnezeu (Col. 3:9, 10). Unii capi de familie includ rodul spiritului printre subiectele pe care le analizează săptămânal la închinarea în familie. O astfel de analiză nu este greu de făcut. Folosind mijloacele de cercetare disponibile în limba voastră, alegeţi materiale care tratează fiecare aspect al rodului spiritului. Aţi putea parcurge doar câteva paragrafe pe săptămână, dedicând fiecărui aspect mai multe săptămâni. Când studiaţi materialul, citiţi şi discutaţi versetele menţionate. Gândiţi-vă la modalităţi de a aplica ceea ce învăţaţi şi rugaţi-vă lui Iehova să vă binecuvânteze eforturile (1 Tim. 4:15; 1 Ioan 5:14, 15). Dar contribuie un astfel de studiu realmente la îmbunătăţirea relaţiilor dintre membrii familiei? Să observăm următoarele exemple.

11, 12. Ce foloase au avut două cupluri creştine care au studiat despre bunăvoinţă?

11 Dorind să aibă o căsnicie fericită, un cuplu de tineri a decis să studieze în profunzime rodul spiritului. Ce foloase au avut ei? Soţia spune: „Studiind despre bunăvoinţă şi învăţând că ea presupune fidelitate şi loialitate, ne-am schimbat modul de a ne purta unul cu altul. Totodată, am învăţat să cedăm şi să iertăm, să spunem «mulţumesc», iar, când este cazul, să ne cerem iertare“.

12 Un alt cuplu creştin, care avea unele probleme în căsnicie, a înţeles că din relaţia lor lipsea bunăvoinţa. Ei au decis să studieze împreună acest subiect. Care a fost rezultatul? Soţul îşi aminteşte: „Studiul cu privire la bunăvoinţă ne-a ajutat să înţelegem că trebuie să avem încredere unul în altul în loc să ne atribuim motivaţii greşite şi că trebuie să ne concentrăm fiecare asupra calităţilor celuilalt. Am început să fim mai atenţi unul la necesităţile altuia. Manifestarea bunăvoinţei a pretins din partea mea să-i dau ocazia soţiei mele să spună deschis ce are pe suflet şi să nu mă supăr dacă nu-mi place ce spune. Aceasta a însemnat să las la o parte mândria. Când am început să arătăm bunăvoinţă unul faţă de altul, am încetat să mai fim mereu în defensivă. Am simţit o mare eliberare“. Cu siguranţă, şi familia ta va trage foloase dacă veţi analiza rodul spiritului!

Să manifestăm credinţă când suntem singuri

13. Ce pericol pentru spiritualitatea noastră trebuie să evităm?

13 Creştinii trebuie să se lase călăuziţi de spiritul lui Dumnezeu nu numai când sunt în prezenţa altora, ci şi când sunt singuri. Astăzi, în lumea lui Satan există din ce în ce mai multe imagini dezgustătoare şi divertismente degradante. Lucrul acesta reprezintă un real pericol pentru spiritualitatea noastră. Ce trebuie deci să facă un creştin? Cuvântul lui Dumnezeu ne sfătuieşte: „Înlăturaţi orice murdărie şi ce este de prisos, răutatea, şi acceptaţi cu blândeţe să fie sădit în voi cuvântul care poate să vă salveze sufletele“ (Iac. 1:21). Să vedem în continuare cum ne poate ajuta credinţa, un alt aspect al rodului spiritului, să rămânem curaţi în ochii lui Iehova.

14. Cum am putea ajunge să adoptăm o conduită greşită din cauza lipsei de credinţă?

14 A avea credinţă înseamnă, în esenţă, a fi convinşi că Iehova Dumnezeu este o persoană reală. Dacă Dumnezeu nu este real pentru noi, am putea să adoptăm cu uşurinţă o conduită greşită. Să ne gândim ce s-a întâmplat în mijlocul poporului din vechime al lui Dumnezeu. Iehova i-a dezvăluit profetului Ezechiel că în ascuns se comiteau lucruri detestabile. Iată ce a spus El: „Ai văzut, fiu al omului, ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în camerele interioare unde-şi ţin chipul sculptat? Căci ei zic: «Iehova nu ne vede. Iehova a părăsit ţara»“ (Ezec. 8:12). Observi de ce au ajuns israeliţii în această situaţie? Ei nu credeau că Iehova vedea ceea ce făceau. Pentru ei Iehova nu era real.

15. Cum ne ocroteşte credinţa puternică în Iehova?

15 Dar să ne gândim acum la exemplul lui Iosif, care a avut o atitudine complet diferită. Deşi era departe de familie şi de poporul său, Iosif a refuzat să comită adulter cu soţia lui Potifar. El a spus: „Cum aş putea să fac un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ (Gen. 39:7–9). Da, Iehova era real pentru el. Dacă Dumnezeu este real şi pentru noi, când suntem singuri nu ne vom uita la divertismente cu conţinut imoral şi nu vom face niciun alt lucru despre care ştim că este dezaprobat de Dumnezeu. Suntem hotărâţi să acţionăm la fel ca psalmistul, care a spus într-o cântare: „Voi umbla în integritatea inimii mele înăuntrul casei mele. Nu voi pune în faţa ochilor mei niciun lucru lipsit de valoare“ (Ps. 101:2, 3).

Să ne păzim inima manifestând stăpânire de sine

16, 17. a) Cum ajunge să cadă în capcana păcatului ‘tânărul lipsit de inimă’ menţionat în cartea Proverbele? b) Cum ar putea şi azi cineva, indiferent de vârstă, să cadă într-o capcană asemănătoare (vezi imaginea de la pagina 26)?

16 Stăpânirea de sine, ultimul aspect al rodului spiritului, ne ajută să spunem „nu“ lucrurilor pe care le condamnă Dumnezeu. Ea ne ajută să ne păzim inima (Prov. 4:23). Să ne imaginăm scena prezentată în Proverbele 7:6–23, în care se arată cum „un tânăr lipsit de inimă“ cedează avansurilor unei prostituate. El cade în capcană după ‘ce trece pe stradă, pe la colţul străzii acelei femei’. Poate că s-a dus pe acolo din curiozitate. Totul se petrece atât de repede, încât nici nu-şi dă seama că a pornit pe o cale nesăbuită, care îi pune ‘sufletul în pericol’.

17 Cum ar fi putut evita tânărul această greşeală cumplită? Respectând sfatul: „Nu rătăci pe drumurile ei“ (Prov. 7:25). Ce lecţie desprindem de aici? Dacă vrem ca spiritul lui Dumnezeu să ne călăuzească, trebuie să evităm situaţiile care ne expun tentaţiilor. Cineva ar putea ajunge ‘să rătăcească’ pe calea nesăbuită a ‘tânărului lipsit de inimă’ butonând telecomanda pe toate canalele TV fără un scop anume sau navigând la întâmplare pe internet. Intenţionat sau nu, el ar putea să dea de scene erotice. Treptat, şi-ar putea face obiceiul necurat de a privi imagini pornografice, lucru care i-ar putea afecta grav conştiinţa şi relaţia cu Dumnezeu. Astfel, i-ar putea fi pusă în pericol viaţa. (Citeşte Romani 8:5–8.)

18. Ce măsuri ar putea lua un creştin pentru a-şi ocroti inima, şi în ce fel pretind acestea stăpânire de sine?

18 Desigur, noi putem şi trebuie să manifestăm stăpânire de sine acţionând cu promptitudine când ne apare în faţa ochilor o imagine provocatoare. Dar ar fi mult mai bine dacă am evita de la bun început să ajungem în această situaţie! (Prov. 22:3) Stabilirea unor reguli potrivite şi respectarea lor pretind stăpânire de sine. De exemplu, faptul de a ţine calculatorul într-un loc în care să poată fi văzut de întreaga familie poate fi o ocrotire. Unii au constatat că este înţelept să utilizeze calculatorul sau să se uite la televizor doar când este şi altcineva prezent. Alţii au decis să nu se conecteze la internet. (Citeşte Matei 5:27–30.) Să luăm deci toate măsurile care se impun pentru a ne ocroti pe noi şi familia noastră, astfel încât să-i putem aduce închinare lui Iehova „dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neipocrită“ (1 Tim. 1:5).

19. Ce foloase avem dacă ne lăsăm călăuziţi de spiritul sfânt?

19 Rodul pe care îl produce spiritul sfânt aduce multe foloase. Blândeţea şi îndelunga răbdare contribuie la promovarea păcii în congregaţie. Bunăvoinţa şi bunătatea aduc fericire în familie. Credinţa şi stăpânirea de sine ne ajută să rămânem aproape de Iehova şi curaţi în ochii săi. Mai mult, în Galateni 6:8 ni se dă următoarea asigurare: „Cine seamănă pentru carne va secera din carnea sa putrezirea, dar cine seamănă pentru spirit va secera din spirit viaţă veşnică“. Da, pe baza jertfei de răscumpărare a lui Cristos, Iehova va folosi spiritul sfânt pentru a le dărui viaţă veşnică celor ce se lasă călăuziţi de spirit!

Cum aţi răspunde?

• Cum contribuie blândeţea şi îndelunga răbdare la promovarea păcii în congregaţie?

• Ce îi poate ajuta pe creştini să manifeste bunăvoinţă şi bunătate în familie?

• Cum îl ajută pe un creştin credinţa şi stăpânirea de sine să-şi păzească inima?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Cum poţi evita ca o discuţie să degenereze în ceartă?

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Familia voastră poate trage foloase dacă analizaţi rodul spiritului

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Ce pericole evităm dacă manifestăm credinţă şi stăpânire de sine?