Salt la conţinut

Salt la cuprins

V-aţi întrebat?

V-aţi întrebat?

V-aţi întrebat?

Confirmă sigiliile antice existenţa unor personaje biblice?

În antichitate documentele oficiale erau rulate şi legate cu un şnur. Pe nodul acestuia se aplica o bucată de lut umed pe care se imprima un sigiliu. Sigiliile erau folosite pentru autentificarea documentelor, având, totodată, rol de semnătură sau de mărturie.

Uneori, sigiliile erau montate în inele, fiind considerate obiecte de valoare (Geneza 38:18; Estera 8:8; Ieremia 32:44). De obicei, sigiliul avea inscripţionat numele proprietarului, titlul său şi numele tatălui său.

Cercetătorii au descoperit sute de amprente sigilare antice. Câteva dintre ele conţin numele unor personaje biblice. De exemplu, se pare că arheologii au găsit sigiliile personale a doi regi din Iuda. Pe unul dintre sigilii scrie: „Aparţinând lui Ahaz [fiul lui] Iehotam [Iotam], Regele lui Iuda“. Iar pe celălalt citim: „Aparţinând lui Ezechia [fiul lui] Ahaz, Regele lui Iuda“ (2 Regi 16:1, 20). Ahaz şi Ezechia au domnit în secolul al VIII-lea î.e.n.

Erudiţii au examinat şi alte sigilii aparţinând, probabil, unor personaje biblice. Câteva dintre aceste personaje sunt menţionate în scrierile lui Ieremia: Baruc (secretarul lui Ieremia), Ghemaria („fiul lui Şafan“), Ierahmeel („fiul regelui“), Iucal („fiul lui Şelemia“) şi Seraia (fratele lui Baruc) (Ieremia 32:12; 36:4, 10, 26; 38:1; 51:59).

Cum erau împărţite ziua şi noaptea în timpurile biblice?

Scripturile ebraice folosesc expresii precum „dimineaţă“, „amiază“, „miezul zilei“ şi „pe înserate“ (Geneza 24:11; Deuteronomul 28:29; 1 Regi 18:26). Evreii obişnuiau să împartă noaptea în trei străji a câte patru ore fiecare. Mai târziu, au adoptat metoda grecilor şi a romanilor de împărţire a nopţii în patru străji. La această metodă a făcut referire Isus când a zis: „Vegheaţi deci, fiindcă nu ştiţi când vine stăpânul casei: seara, la miezul nopţii, la cântatul cocoşului sau dis-de-dimineaţă“ (Marcu 13:35). Prima strajă, „seara“, ţinea de la asfinţitul soarelui până la ora 21. A doua strajă se încheia la „miezul nopţii“, iar a treia, „cântatul cocoşului“, la ora 3 dimineaţa. Straja a patra, numită „dis-de-dimineaţă“, se încheia la răsăritul soarelui. În timpul celei ‘de a patra străji din noapte’ a umblat Isus pe Marea Galileii (Matei 14:23–26).

Pe vremea lui Isus, ziua reprezenta intervalul de timp cuprins între răsăritul şi apusul soarelui şi era divizată în 12 ore. La una dintre aceste diviziuni fac referire Scripturile greceşti creştine când folosesc cuvântul „oră“ (Ioan 11:9). Întrucât soarele răsare şi apune la ore diferite în funcţie de anotimp, israeliţii nu puteau stabili decât cu aproximaţie momentul desfăşurării unui eveniment, indicând acest lucru prin expresii de genul „pe la ceasul al şaselea“ (Faptele 10:9).

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Sigilii pe lut conţinând numele lui Ezechia şi al lui Ahaz (în faţă) şi, probabil, al lui Baruc (în spate)

[Provenienţa fotografiilor]

În spate: Prin amabilitatea Israel Museum, Ierusalim

În faţă: www. BibleLandPictures .com / Alamy.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Cadran solar din perioada Imperiului Roman (27 î.e.n.– 476 E.N.)

[Provenienţa fotografiei]

© Gerard Degeorge / The Bridgeman Art Library International