Biblia poate schimba viaţa oamenilor

DE CE a renunţat o cântăreaţă cunoscută la cariera ei şi s-a dedicat activităţilor religioase? Ce l-a ajutat pe un infractor, declarat irecuperabil de către un judecător, să devină un membru util al societăţii? Veţi afla răspunsurile citind următoarele relatări.

„Nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni.“ — ANTOLINA ORDEN CASTILLO

ANUL NAŞTERII: 1962

ŢARA: SPANIA

ÎNAINTE: ACTRIŢĂ ŞI CÂNTĂREAŢĂ DE ZARZUELA

DESPRE TRECUTUL MEU: M-am născut într-un mic sat, numit Tresjuncos, din regiunea La Mancha. Părinţii mei se ocupau cu agricultura. Mama era catolică, iar tata, protestant. Îl vedeam pe tata citind zilnic din Biblie şi am ajuns să preţuiesc şi eu această carte. Însă mama m-a crescut în religia catolică şi mă ducea cu ea la liturghie în fiecare duminică.

La 15 ani am plecat din sat şi m-am mutat la Madrid, la sora mea mai mare. Îmi era foarte dor de părinţi, dar m-am obişnuit în cele din urmă cu viaţa de la oraş. La 17 ani, am avut ocazia să cânt mai multe luni zarzuela, opereta tradiţională spaniolă. Îmi plăcea foarte mult acea viaţă şi m-am hotărât să devin actriţă. Am renunţat la cursul de secretariat pe care îl făceam şi am colaborat cu câteva trupe de zarzuela. Cam în aceeaşi perioadă, am început o relaţie cu fratele unei prietene. Mă consideram norocoasă: aveam o slujbă bună, aveam bani şi găsisem dragostea.

Am mers în turnee cu diferite trupe de zarzuela, cântând în toată Spania, dar şi în Columbia, Costa Rica, Ecuador şi Venezuela. Cântam şi cu formaţii aparţinând renumitei mişcări culturale din Madrid La movida madrileña. Una dintre aceste formaţii în care eram solistă a ajuns să se bucure de mult succes.

Îmi plăcea această ocupaţie, dar nu-mi plăcea mediul imoral în care lucram. Am devenit obsedată de înfăţişarea mea şi voiam să-mi păstrez cu orice preţ imaginea. Aveam un regim alimentar foarte strict şi am început să sufăr de anorexie şi de bulimie.

Totuşi, îmi doream mult să devin actriţă. În cele din urmă, am fost acceptată la Şcoala de Artă Dramatică din Madrid. Aici am învăţat că un actor trebuie să se identifice cu personajul pe care îl interpretează. Încercam să intru cât mai bine în rol, dar nu reuşeam deoarece eram pustie sufleteşte. Devenisem superficială şi egoistă.

 CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: Ştiam că, pentru a cultiva calităţi frumoase, trebuia să fac eforturi. Dar nu ştiam cu ce să încep. M-am hotărât să merg la biserica evanghelică din Madrid la care fusesem odată cu părinţii. M-am rugat lui Dumnezeu, adresându-mă lui pe nume, Iehova.

Nu după mult timp, două Martore ale lui Iehova au bătut la uşa mea. M-am bucurat să discut cu ele pe marginea Bibliei, dar am avut şi o mulţime de obiecţii. Esther, Martora care a studiat apoi cu mine, a manifestat multă răbdare. Ea şi familia ei m-au tratat cu căldură şi iubire. Am început să asist la întrunirile Martorilor lui Iehova şi am înţeles în scurt timp că aici era adevărul.

După ce mi-am terminat studiile de artă dramatică am primit numeroase oferte, care-mi deschideau calea spre o carieră strălucită. Mi s-a oferit un rol într-o piesă care urma să se joace pe scena unui teatru renumit din Madrid. Dar mi-am dat seama că nu puteam să fiu o actriţă bună dacă nu mă dedicam actoriei. Am hotărât atunci să-mi caut un serviciu care să-mi permită să mă dedic închinării la Dumnezeu. Am înţeles cât de adevărate sunt cuvintele lui Isus: „Nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni, căci fie îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, fie se va alipi de unul şi îl va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi fi sclavi ai lui Dumnezeu şi ai Bogăţiei“ (Matei 6:24). Prietenul cu care eram de opt ani nu mi-a împărtăşit convingerile, aşa că am decis să pun capăt relaţiei noastre. Dar nu mi-a fost deloc uşor să fac aceste schimbări.

FOLOASE: Acum am un serviciu cu jumătate de normă. Mă ocup de persoanele în vârstă, ajutându-le să se destindă şi să-şi petreacă timpul liber într-un mod plăcut. Acest serviciu îmi permite să-mi folosesc cea mai mare parte a timpului predând adevărul biblic vorbitorilor de limbă arabă din zona în care locuiesc eu. Fac mari eforturi să învăţ această limbă, dar mă bucur enorm că le pot împărtăşi idei biblice încurajatoare acestor oameni ospitalieri şi cu înclinaţii spirituale.

Dacă atunci când studiam actoria simţeam un gol sufletesc, azi mă simt împlinită: viaţa mea are sens. Iehova m-a ajutat să devin o persoană mai bună. Acum sunt fericită!

„Am dovedit că judecătorul se înşelase.“ — PAUL KEVIN RUBERY

ANUL NAŞTERII: 1954

ŢARA: ANGLIA

ÎNAINTE: INFRACTOR

DESPRE TRECUTUL MEU: M-am născut în Dudley, un oraş industrial din comitatul West Midlands. Tata mi-a insuflat iubirea pentru cărţi încă de când eram mic. El m-a ajutat să apreciez frumuseţile naturii, deşi le considera un rezultat al evoluţiei. M-a învăţat că Dumnezeu nu există. Totuşi, părinţii m-au trimis la o şcoală duminicală metodistă.

Când aveam opt ani, am văzut nişte băieţi dând foc  unei bărci de pe canal. Întrucât aceştia m-au ameninţat, mi-a fost frică să mărturisesc cele văzute când a venit poliţia. Drept urmare, am fost acuzat pe nedrept că am dat foc bărcii. Atunci m-am umplut de resentimente şi am început să vandalizez şcoli, biserici şi fabrici, producând pagube de mii de dolari. La zece ani spărgeam deja case şi magazine şi provocam multe incendii, fiind fascinat de foc. Profesorii mei spuneau că eram incorigibil.

La 12 ani am găsit o carte de ocultism şi mi-am făcut o planşetă Ouija. Întrucât părinţii mei nu credeau în Dumnezeu, considerau interesul meu pentru spiritism o distracţie inofensivă, care mă putea ţine departe de necazuri. Însă în perioada şcolii am fost adus de multe ori în faţa instanţei pentru minori. Intrasem într-o grupare violentă, numită skinheads (capete rase), şi aveam ca arme un brici şi un lanţ de bicicletă. Mi-am găsit un loc de muncă pe care l-am pierdut repede, deoarece am fost condamnat la închisoare. După eliberare, am comis din nou acte de vandalism, motiv pentru care am fost arestat şi condamnat la doi ani de închisoare. Judecătorul m-a declarat irecuperabil, spunând că eram o ameninţare pentru societate.

Când am fost eliberat, m-am întâlnit cu fosta mea prietenă, Anita, şi ne-am căsătorit. O vreme n-am mai furat şi n-am mai intrat în necazuri. Însă după câţiva ani, m-am întors la vechiul mod de viaţă. Am jefuit firme şi am spart seifuri. Şi mi-am procurat o armă. Am început să mă droghez şi să beau în exces, ajungând din nou în închisoare.

Anita a avut mult de suferit din cauza stilului meu de viaţă, devenind foarte stresată. Medicul i-a prescris tranchilizante, dar i-a spus că cel mai bine ar fi să divorţeze. Din fericire, ea nu i-a urmat sfatul.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: După ce ne-am căsătorit, Anita a studiat o vreme Biblia cu Martorii lui Iehova. Mai târziu, în timp ce eu eram la închisoare, ispăşindu-mi ultima pedeapsă, Martorii au vizitat-o din nou pe Anita chiar în ziua în care eu l-am rugat pe Dumnezeu: „Dacă exişti cu adevărat, dovedeşte-mi!“.

După câteva luni, când am ieşit din închisoare, m-am dus la vicarul oraşului şi l-am rugat să studieze Biblia cu mine şi cu Anita. El a spus că ne va învăţa doar o rugăciune şi doctrinele bisericeşti.

Până la urmă am început să citesc singur Biblia. Am fost surprins să aflu că ea condamnă spiritismul (Deuteronomul 18:10–12). Apoi am găsit o revistă Turnul de veghe pe care Martorii i-o lăsaseră Anitei exact în ziua în care îi cerusem lui Dumnezeu ajutorul. Cele citite m-au determinat să-i caut pe Martori.

Rudele, prietenii şi foştii parteneri de jaf nu s-au bucurat când au aflat că studiam Biblia cu Martorii lui Iehova. Unii chiar spuneau că mi-a fost spălat creierul. Sincer vorbind, creierul meu trebuia „spălat“. Aveam multe defecte de personalitate, iar conştiinţa îmi era tocită. Şi, ca şi cum nu aş fi avut destule vicii, ajunsesem să fumez până la 60 de ţigări pe zi. Martorii cu care studiam Biblia şi membrii congregaţiei au fost foarte răbdători şi amabili cu mine. În final, am renunţat la toate obiceiurile rele (2 Corinteni 7:1).

FOLOASE: Au trecut 35 de ani de la căsătoria noastră. Unul dintre copiii noştri şi doi nepoţi i se închină şi ei lui Iehova. În ultimii ani, eu şi Anita ne-am dedicat cea mai mare parte a timpului ajutându-i pe alţii să cunoască adevărul biblic.

Slujindu-i lui Iehova Dumnezeu, am găsit un sens real în viaţă. În 1970, un judecător mă declarase irecuperabil, însă cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu îndrumarea Bibliei, am dovedit că judecătorul se înşelase.