Cititorii întreabă . . .

Merg la cer toţi creştinii fideli?

▪ Multe persoane au găsit mângâiere citind următoarele cuvinte ale lui Isus: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). A vrut Isus să spună că toţi închinătorii fideli ai Tatălui său, Iehova Dumnezeu, aveau să meargă la cer pentru a trăi veşnic şi a fi cu adevărat fericiţi?

Remarcaţi ce afirmaţie interesantă a făcut Isus: „Niciun om n-a urcat la cer în afară de cel care a coborât din cer, Fiul omului“ (Ioan 3:13). Din cuvintele sale înţelegem că închinătorii fideli din vechime, cum ar fi Noe, Avraam, Moise şi David, n-au mers la cer (Faptele 2:34). Atunci unde se află ei? Simplu spus, slujitorii lui Dumnezeu din timpurile biblice se află în mormânt, adică dorm în moarte. Ei nu sunt conştienţi de nimic şi urmează să fie înviaţi (Eclesiastul 9:5, 6; Faptele 24:15).

Isus este primul care face referire la viaţa cerească după moarte. El le-a spus apostolilor că urma să le pregătească un loc în cer (Ioan 14:2, 3). Această perspectivă era o noutate pentru slujitorii lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a explicat mai târziu că, după moartea şi învierea la viaţă cerească, Isus ‘a inaugurat pentru discipolii săi un drum nou şi viu’, un drum pe care niciun om nu-l mai străbătuse până atunci (Evrei 10:19, 20).

Înseamnă aceasta că, începând de atunci, toţi creştinii fideli aveau să meargă la cer? Nu, deoarece învierea la viaţă cerească este strâns legată de o însărcinare pe care o primesc doar unii oameni. Isus le-a spus apostolilor în ultima seară petrecută cu ei că aveau ‘să stea pe tronuri ca să judece’ în Regatul său ceresc. Aşadar, însărcinarea pe care urmau s-o primească ei era aceea de a guverna alături de Isus în cer (Luca 22:28–30).

În afară de apostoli, şi alţi oameni aveau să primească această misiune extraordinară. Apostolul Ioan l-a văzut într-o viziune pe Isus alături de un grup de persoane înviate la viaţă cerească, despre care a spus că sunt „un regat şi preoţi“ şi că „vor domni ca regi peste pământ“ (Revelaţia 3:21; 5:10). Din câte persoane era format acel grup? Ca în orice guvern, şi în Regatul ceresc, doar un număr limitat de persoane se află la conducere. Isus, Mielul lui Dumnezeu, guvernează alături de 144 000 de coregenţi, „cumpăraţi dintre oameni“ (Revelaţia 14:1, 4, 5).

Este adevărat că 144 000 este un număr mic în comparaţie cu numărul slujitorilor fideli ai lui Dumnezeu din trecut şi din prezent. Dar acest lucru nu trebuie să ne surprindă, întrucât cei 144 000 sunt înviaţi la viaţă cerească pentru a îndeplini o misiune sacră. Dacă aţi construi o casă, aţi angaja toţi muncitorii pricepuţi din zona în care locuiţi? Nu, ci doar atâţi muncitori câţi sunt necesari pentru realizarea proiectului. În mod asemănător, nu toţi creştinii fideli sunt aleşi de Dumnezeu pentru a primi privilegiul unic de a guverna alături de Cristos în cer.

Prin intermediul acestui guvern ceresc, Dumnezeu îşi va realiza scopul iniţial cu privire la omenire. Isus şi cei 144 000 de coregenţi vor supraveghea lucrarea de transformare a pământului în paradis, unde o mulţime fără număr de oameni fideli vor trăi fericiţi pentru totdeauna (Isaia 45:18; Revelaţia 21:3, 4). Printre aceştia se vor număra şi cei aflaţi în memoria lui Dumnezeu, care vor fi înviaţi (Ioan 5:28, 29).

Toţi slujitorii fideli ai lui Iehova, din trecut şi din prezent, vor primi darul minunat al vieţii veşnice (Romani 6:23). Câţiva dintre ei vor primi viaţă în cer pentru a îndeplini o misiune specială, iar cei mai mulţi vor primi viaţă pe pământul transformat în paradis.