O veste bună de care toţi oamenii au nevoie

‘Vestea bună este puterea lui Dumnezeu pentru salvare.’ (ROM. 1:16)

1, 2. De ce predici ‘vestea bună despre regat’ şi ce aspecte scoţi în evidenţă?

„SIMT o mare bucurie de fiecare dată când le împărtăşesc oamenilor vestea bună.“ Probabil că şi tu ai spus sau ai simţit lucrul acesta. Ca Martor dedicat al lui Iehova, ştii cât de important este să predici ‘vestea bună despre regat’. Probabil că poţi să spui din memorie cuvintele profetice ale lui Isus cu privire la această lucrare (Mat. 24:14).

² Predicând ‘vestea bună despre regat’, tu continui lucrarea începută de Isus. (Citeşte Luca 4:43.) Fără îndoială, o idee spre care îndrepţi deseori atenţia este aceea că, în curând, Dumnezeu va interveni în treburile oamenilor. În ‘necazul cel mare’, el va face să dispară religia falsă şi va înlătura răutatea de pe pământ (Mat. 24:21). Un alt aspect pe care îl scoţi, probabil, în evidenţă este acela că Regatul lui Dumnezeu va restabili Paradisul pe pământ, unde va domni pacea şi fericirea. De fapt, ‘vestea bună despre regat’ face parte din ‘vestea bună anunţată dinainte lui Avraam, şi anume: «Prin tine vor fi binecuvântate toate naţiunile»’ (Gal. 3:8).

3. De ce se poate spune că apostolul Pavel scoate în evidenţă vestea bună în cartea biblică Romani?

³ Totuşi, s-ar putea să nu acordăm suficientă atenţie unui aspect esenţial al veştii bune de care au nevoie oamenii. În scrisoarea către Romani, apostolul Pavel foloseşte cuvântul „regat“ o singură dată, însă foloseşte expresia „vestea bună“ de 12 ori. (Citeşte Romani 14:17.) La ce aspect legat de vestea bună a făcut referire Pavel atât de des? De ce este atât de important acest aspect? Şi de ce n-ar trebui să-l pierdem din vedere când le predicăm oamenilor din teritoriul nostru „vestea bună a lui Dumnezeu“? (Mar. 1:14; Rom. 15:16; 1 Tes. 2:2)

Cunoştinţa de care aveau nevoie cei din Roma

4. Despre ce a predicat Pavel în timpul primei sale detenţii la Roma?

⁴ Este interesant să vedem ce subiecte a abordat Pavel în timpul primei sale detenţii la Roma. Citim că, atunci când mai mulţi iudei l-au vizitat, el a depus ‘o mărturie temeinică despre regatul lui Dumnezeu şi le-a adus argumente convingătoare despre Isus’. Care a fost rezultatul? „Unii au crezut lucrurile care li se spuneau, dar alţii n-au vrut să creadă.“ După aceea, Pavel ‘i-a  primit cu drag pe toţi cei care veneau la el, predicându-le regatul lui Dumnezeu şi învăţându-i lucrurile privitoare la Domnul Isus Cristos’ (Fap. 28:17, 23–31). Evident, Pavel s-a concentrat asupra Regatului lui Dumnezeu. Dar ce anume a mai subliniat el? Un aspect esenţial în legătură cu Regatul, şi anume rolul lui Isus în realizarea scopului lui Dumnezeu.

5. La ce necesitate reală face referire Pavel în cartea biblică Romani?

⁵ Toţi oamenii ar trebui să-l cunoască pe Isus şi să creadă în el. În cartea biblică Romani, Pavel vorbeşte despre această necesitate. Mai înainte, el a scris despre ‘Dumnezeu pentru care îndeplinea un serviciu sacru cu spiritul său, anunţând vestea bună despre Fiul său’. Apoi a adăugat: „Nu îmi este ruşine cu vestea bună; ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricui are credinţă“. După aceea a făcut referire la ‘ziua în care Dumnezeu va judeca prin Cristos Isus lucrurile ascunse ale oamenilor, potrivit veştii bune pe care o anunţa’. El a spus că ‘din Ierusalim şi până în Iliria a predicat temeinic vestea bună despre Cristosul’ * (Rom. 1:9, 16; 2:16; 15:19). De ce crezi că Pavel s-a concentrat asupra rolului lui Isus Cristos când le-a scris romanilor?

6, 7. Ce se poate spune despre începuturile congregaţiei din Roma şi din ce fel de oameni era alcătuită ea?

⁶ Nu ştim care au fost începuturile congregaţiei din Roma. S-ar putea ca iudeii sau prozeliţii prezenţi la Penticosta din 33 e.n. să fi devenit creştini înainte de a se întoarce la Roma (Fap. 2:10). Sau, poate, creştinii care fie erau negustori, fie se aflau în trecere prin Roma au răspândit adevărul în acest oraş. Oricum au stat lucrurile, în jurul anului 56 e.n., când Pavel a scris această carte, congregaţia din Roma exista de mult timp (Rom. 1:8). Din ce fel de oameni era alcătuită ea?

⁷ Unii membri ai acestei congregaţii erau iudei. Pavel îi salută pe Andronic şi pe Iunias, numindu-i ‘rudele sale’, ceea ce înseamnă că aceştia erau iudei. Aquila şi Priscila, soţia lui, care locuiau la Roma şi confecţionau corturi, erau tot iudei (Rom. 4:1; 9:3, 4; 16:3, 7; Fap. 18:2). Totuşi, mulţi dintre fraţii şi surorile cărora le trimite Pavel salutări proveneau din naţiuni. După cât se pare, unii erau „din casa Cezarului“, însemnând probabil că erau sclavi ai Cezarului şi funcţionari de rang inferior (Filip. 4:22; Rom. 1:6; 11:13).

8. De ce obstacol se loveau cei din Roma?

⁸ Toţi creştinii din Roma se loveau de un obstacol, de care ne lovim şi noi astăzi. Pavel a explicat despre ce anume era vorba: „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu“ (Rom. 3:23). Este limpede deci că toţi cei cărora le-a scris Pavel trebuiau să recunoască faptul că erau păcătoşi şi să creadă în mijlocul prin care Dumnezeu avea să înlăture păcatul.

Trebuie să recunoaştem că suntem păcătoşi

9. Spre ce posibil rezultat al predicării veştii bune a îndreptat atenţia Pavel?

⁹ La începutul scrisorii către Romani, Pavel îndreaptă atenţia spre minunatul rezultat pe care îl poate avea vestea bună: „Nu îmi este ruşine cu vestea bună; ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricui are credinţă, mai întâi a iudeului şi apoi a grecului“. Într-adevăr, salvarea era posibilă. Totuşi, în armonie cu un adevăr profund pe care Pavel îl menţionează citând cuvintele din Habacuc 2:4, era nevoie de credinţă: „Cel drept va trăi prin credinţă“ (Rom. 1:16, 17; Gal. 3:11; Evr. 10:38). Dar ce legătură are vestea bună, care poate duce la salvare, cu faptul că „toţi [oamenii] au păcătuit“?

10, 11. De ce ideea menţionată în Romani 3:23 nu le este străină unora, dar le este străină altora?

 ¹⁰ Înainte de a cultiva o credinţă care îi poate salva viaţa, o persoană trebuie să recunoască faptul că este păcătoasă. Poate că această idee nu le este străină oamenilor care au crezut tot timpul în Dumnezeu şi care cunosc într-o oarecare măsură Biblia. (Citeşte Eclesiastul 7:20.) Fie că sunt de acord, fie că au unele îndoieli, cel puţin aceşti oameni au idee despre ce a vrut să spună Pavel prin cuvintele: „Toţi au păcătuit“ (Rom. 3:23). Totuşi, în lucrarea de predicare am putea întâlni mulţi oameni care nu înţeleg sensul acestei afirmaţii.

¹¹ În unele ţări, oamenii nu sunt învăţaţi că s-au născut păcătoşi şi că au moştenit păcatul. Este adevărat că ei îşi dau seama că fac greşeli, că au unele trăsături de personalitate nedorite şi că au făcut, probabil, unele lucruri rele. De asemenea, ei observă la cei din jurul lor acelaşi lucru. Totuşi, din cauza mediului în care au crescut, nu înţeleg de ce atât ei, cât şi ceilalţi sunt în această situaţie. De fapt, în unele limbi, dacă spui despre cineva că este păcătos, unii ar putea înţelege că respectivul este un infractor sau cel puţin că a încălcat unele legi. Fără îndoială, o persoană care a crescut într-un asemenea mediu nu va crede despre sine că este păcătoasă în sensul pe care l-a avut în vedere Pavel.

12. De ce mulţi nu cred că toţi oamenii sunt păcătoşi?

¹² Chiar şi în ţările aşa-zis creştine, mulţi nu cred că oamenii sunt păcătoşi. De ce? Deşi merg la biserică din când în când, ei consideră că relatarea biblică despre Adam şi Eva nu este decât o legendă sau un mit. Alţii au fost învăţaţi că nu există Dumnezeu. Ei se îndoiesc de existenţa lui Dumnezeu şi, prin urmare, nu înţeleg că Fiinţa Supremă a stabilit norme morale pentru oameni şi că nerespectarea lor echivalează cu păcatul. Într-un fel, ei se aseamănă cu oamenii din secolul I despre care Pavel a spus că ‘nu aveau speranţă’ şi că erau ‘fără Dumnezeu în lume’ (Ef. 2:12).

13, 14. a) Care este unul dintre motivele pentru care cei ce nu cred în Dumnezeu şi nu recunosc că sunt păcătoşi sunt fără scuză? b) La ce i-a împins pe unii lipsa credinţei?

¹³ În scrisoarea către Romani, Pavel menţionează două motive pentru care un asemenea mediu n-a putut fi nici în trecut şi nu poate fi nici în prezent o scuză. Primul motiv este acela că însăşi creaţia depune mărturie despre existenţa unui Creator. (Citeşte Romani 1:19, 20.) Acest adevăr are legătură cu o altă remarcă pe care a făcut-o Pavel când le-a scris evreilor în timp ce se afla la Roma: „Orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu“ (Evr. 3:4). Acest raţionament îndreaptă atenţia spre un Creator care a construit, sau a adus în existenţă, întregul univers.

¹⁴ Prin urmare, Pavel era îndreptăţit să le scrie romanilor că oamenii — inclusiv evreii din vechime — care acordau devoţiune unor imagini fără viaţă „sunt fără scuză“. Acelaşi lucru se poate spune despre bărbaţii şi femeile care s-au dedat la practici sexuale imorale, schimbând întrebuinţarea naturală a corpurilor lor în una contrară naturii (Rom. 1:22–27). De aceea, Pavel spune pe bună dreptate că „atât iudeii, cât şi grecii sunt sub păcat“ (Rom. 3:9).

 Un martor lăuntric

15. Cine a fost înzestrat cu conştiinţă şi cu ce rezultat?

¹⁵ Cartea biblică Romani menţionează un alt motiv pentru care oamenii trebuie să recunoască faptul că sunt păcătoşi şi că au nevoie de cineva care să-i elibereze din această stare. Pavel a scris cu privire la codul de legi pe care Dumnezeu l-a dat Israelului antic: „Toţi cei ce au păcătuit sub lege vor fi judecaţi după lege“ (Rom. 2:12). Continuând acest raţionament, el arată că oamenii naţiunilor sau grupurile etnice care n-au cunoscut acest cod divin fac deseori „din fire lucrurile legii“. De ce, în general, aceştia interzic incestul, uciderea şi furtul? Pavel arată care este motivul: ei au conştiinţă. (Citeşte Romani 2:14, 15.)

16. De ce faptul de a fi înzestrat cu conştiinţă nu înseamnă neapărat a evita păcatul?

¹⁶ Însă ai observat probabil că, deşi oamenii au o conştiinţă care funcţionează ca un martor lăuntric, aceasta nu înseamnă că şi ascultă de glasul ei. Israelul antic este un exemplu în acest sens. Chiar dacă fuseseră înzestraţi de Dumnezeu cu conştiinţă şi primiseră de la el legi concrete, care interziceau furtul şi adulterul, israeliţii au încălcat de nenumărate ori atât Legea lui Iehova, cât şi propria conştiinţă (Rom. 2:21–23). Astfel s-au făcut de două ori vinovaţi. Ei au păcătuit întrucât au nesocotit normele şi voinţa lui Dumnezeu. Acest lucru a avut consecinţe dezastruoase asupra relaţiei lor cu Creatorul (Lev. 19:11; 20:10; Rom. 3:20).

17. Ce încurajare găsim în cartea biblică Romani?

¹⁷ Ceea ce am analizat din cartea biblică Romani pare să creeze o imagine dezolantă a stării în care se află omenirea, inclusiv noi, din punctul de vedere al Celui Atotputernic. Totuşi, Pavel nu se opreşte aici. Citând cuvintele lui David din Psalmul 32:1, 2, apostolul scrie: „Fericiţi sunt cei ale căror nelegiuiri au fost iertate şi ale căror păcate au fost acoperite; fericit este omul căruia Iehova nu-i ia în considerare păcatul“ (Rom. 4:7, 8). Dumnezeu a făcut posibilă iertarea păcatelor fără să-şi încalce normele drepte.

O veste bună în centrul căreia se află Isus

18, 19. a) Asupra cărui aspect al veştii bune s-a concentrat Pavel în cartea biblică Romani? b) Ce anume trebuie să recunoaştem pentru a primi binecuvântările Regatului?

¹⁸ Având în vedere cele analizate până aici, ai putea spune pe bună dreptate: „Aceasta este cu adevărat o veste bună!“. Într-adevăr, aşa este, iar lucrul acesta ne face să ne gândim la acel aspect al veştii bune pe care Pavel îl scoate în evidenţă în cartea biblică Romani. După cum s-a menţionat, Pavel a scris: ‘Nu îmi este ruşine cu vestea bună; ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvare’ (Rom. 1:15, 16).

¹⁹ Această veste bună subliniază rolul pe care îl are Isus în realizarea scopului lui Dumnezeu. Pavel avea motive să aştepte cu nerăbdare „ziua în care Dumnezeu va judeca prin Cristos Isus lucrurile ascunse ale oamenilor, potrivit veştii bune“ (Rom. 2:16). Când afirma aceasta, Pavel nu punea pe un loc secundar „regatul lui Cristos şi al lui Dumnezeu“ sau ceea ce va înfăptui Dumnezeu prin intermediul Regatului (Ef. 5:5). Dimpotrivă, el dorea să arate că, dacă vrem să trăim şi să primim binecuvântările care se vor revărsa sub Regatul lui Dumnezeu, trebuie să recunoaştem că suntem păcătoşi în ochii lui Dumnezeu şi să manifestăm credinţă în Isus Cristos pentru ca păcatele noastre să fie iertate. Când o persoană ajunge să înţeleagă şi să accepte aceste aspecte legate de scopul lui Dumnezeu şi speranţa care i se oferă datorită lor, ea poate  spune pe bună dreptate: „Aceasta este cu adevărat o veste bună!“.

20, 21. În timp ce ne efectuăm lucrarea, de ce nu trebuie să pierdem din vedere vestea bună scoasă în evidenţă în Romani şi care ar putea fi rezultatul?

²⁰ Desigur, trebuie să avem permanent în minte acest aspect al veştii bune când ne efectuăm serviciul creştin. Pavel a aplicat la Isus următoarele cuvinte ale lui Isaia: „Oricine îşi întemeiază credinţa pe el nu va fi dezamăgit“ (Rom. 10:11; Is. 28:16). În mare, mesajul despre Isus nu le este necunoscut celor care sunt familiarizaţi cu ceea ce spune Biblia despre păcat. Însă pentru alţii, acest mesaj va fi ceva nou, ceva ce în cultura lor nu există sau nu este acceptat. Pe măsură ce aceşti oameni vor ajunge să creadă în Dumnezeu şi să aibă încredere în Biblie, va trebui să le explicăm care este rolul lui Isus. Următorul articol va arăta cum este analizat acest aspect al veştii bune în capitolul 5 din cartea biblică Romani. Veţi constata, probabil, că această analiză vă va fi utilă în lucrarea de predicare.

²¹ Cât de mult ne bucurăm că putem să-i ajutăm pe oamenii sinceri să înţeleagă vestea bună menţionată de mai multe ori în scrisoarea adresată romanilor, o veste bună care „este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricui are credinţă“ (Rom. 1:16). Pe lângă această răsplată, îi vom vedea pe alţii împărtăşind sentimentele exprimate de Pavel în Romani 10:15: „Ce frumoase sunt picioarele celor ce anunţă veşti bune despre lucruri bune!“ (Is. 52:7).

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce aspect al veştii bune este evidenţiat în cartea biblică Romani?

• Ce anume trebuie să-i ajutăm pe oameni să înţeleagă?

• În ce fel „vestea bună despre Cristos“ va aduce binecuvântări atât pentru noi, cât şi pentru alţii?

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 8]

Vestea bună scoasă în evidenţă în Romani se referă la rolul esenţial al lui Isus în realizarea scopului lui Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Cu toţii ne-am născut cu un defect care duce la moarte: păcatul!