„Să-i preţuiţi pe cei care lucrează din greu printre voi“

„Să-i preţuiţi pe cei care lucrează din greu printre voi şi vă conduc în Domnul şi vă sfătuiesc.“ (1 TES. 5:12)

1, 2. a) În ce situaţie se aflau creştinii din Tesalonic când Pavel le-a scris prima scrisoare? b) Ce îndemn le-a dat Pavel tesalonicenilor?

IMAGINEAZĂ-ŢI că trăieşti în secolul I şi că faci parte din congregaţia din Tesalonic, una dintre primele congregaţii întemeiate în Europa. Apostolul Pavel a petrecut mult timp pentru a-i întări din punct de vedere spiritual pe fraţii din acest oraş. Probabil că el a numit bătrâni care să fie în fruntea congregaţiei, la fel cum făcuse şi în alte locuri (Fap. 14:23). Însă, după ce a fost formată congregaţia, iudeii au adunat o gloată pentru a-i alunga pe Pavel şi pe Sila din oraş. Creştinii rămaşi s-au simţit, probabil, abandonaţi şi poate chiar au fost cuprinşi de teamă.

² Desigur, după ce a plecat din Tesalonic, Pavel şi-a făcut griji pentru această congregaţie nou formată. El a încercat să se întoarcă, dar ‘Satan i-a stat în cale’. De aceea, Pavel l-a trimis pe Timotei să încurajeze congregaţia (1 Tes. 2:18; 3:2). După ce Timotei s-a întors cu veşti bune, apostolul s-a simţit îndemnat să le scrie tesalonicenilor o scrisoare. Printre altele, el le-a spus ‘să-i preţuiască pe cei care îi conduceau’. (Citeşte 1 Tesaloniceni 5:12, 13.)

3. Ce motive aveau creştinii din Tesalonic să-i respecte pe bătrâni într-un mod cu totul deosebit?

³ Fraţii care erau în fruntea congregaţiei din Tesalonic nu aveau experienţa lui Pavel sau a fraţilor care îl însoţeau în călătoriile sale. Nu aveau nici moştenirea spirituală bogată pe care o aveau bătrânii din Ierusalim. De fapt, nu trecuse nici măcar un an de la formarea  acestei congregaţii. Totuşi, membrii congregaţiei aveau motive să-i fie recunoscători lui Iehova pentru bătrânii de congregaţie, care ‘lucrau din greu’, ‘îi conduceau’ şi ‘îi sfătuiau’. Într-adevăr, ei aveau toate motivele ‘să le arate respect bătrânilor într-un mod cu totul deosebit, în iubire’. După ce le-a dat acest îndemn, Pavel i-a sfătuit pe tesaloniceni ‘să fie paşnici unii cu alţii’. Dacă ai fi fost un membru al congregaţiei din Tesalonic, ai fi arătat şi tu o apreciere profundă pentru munca bătrânilor? Cum îi priveşti pe oamenii oferiţi de Iehova „ca daruri“ congregaţiei tale prin intermediul lui Cristos? (Ef. 4:8)

„Lucrează din greu“

4, 5. De ce a fost nevoie ca bătrânii din timpul lui Pavel să lucreze din greu pentru a instrui congregaţia şi cum stau lucrurile în prezent?

⁴ În ce fel ‘au lucrat din greu’ bătrânii din Tesalonic după ce i-au trimis pe Pavel şi pe Sila la Bereea? Fără îndoială că ei l-au imitat pe Pavel şi au instruit congregaţia cu ajutorul Scripturilor. Biblia spune despre cei din Bereea că „aveau un caracter mai nobil decât cei din Tesalonic . . . cercetând cu atenţie Scripturile în fiecare zi“ (Fap. 17:11). Având în vedere aceste cuvinte, cineva s-ar putea întreba: Preţuiau creştinii din Tesalonic Cuvântul lui Dumnezeu? Nu trebuie să uităm că Pavel i-a comparat pe bereeni cu iudeii din Tesalonic în general, nu cu creştinii de acolo. Cei care au devenit credincioşi ‘au primit cuvântul lui Dumnezeu nu ca pe cuvântul oamenilor, ci ca pe cuvântul lui Dumnezeu’ (1 Tes. 2:13). Bătrânii din Tesalonic trebuie să fi lucrat din greu pentru a se îngriji de necesităţile spirituale ale congregaţiei.

⁵ În zilele noastre, clasa sclavului fidel şi prevăzător oferă turmei lui Dumnezeu „hrană la timpul potrivit“ (Mat. 24:45). Membrii congregaţiei au, probabil, multe publicaţii bazate pe Biblie, iar în unele limbi, chiar şi instrumente cum ar fi Indexul publicaţiilor Watch Tower sau Watchtower Library pe CD-ROM. În plus, sub îndrumarea sclavului fidel, bătrânii de congregaţie locali lucrează din greu pentru a se îngriji de necesităţile spirituale ale fraţilor de credinţă. În acest sens, bătrânii petrec multe ore pregătind teme pentru întruniri, astfel încât să le prezinte într-un mod eficient. Te-ai gândit vreodată cât timp dedică bătrânii pregătirii temelor pentru întruniri şi congrese?

6, 7. a) Ce exemplu le-a dat Pavel bătrânilor din Tesalonic? b) De ce le-ar putea fi greu bătrânilor din prezent să-l imite pe Pavel?

⁶ Bătrânii din Tesalonic şi-au amintit de exemplul bun dat de Pavel în ce priveşte păstorirea turmei. Pavel a arătat că păstorirea nu înseamnă efectuarea unor vizite în mod mecanic sau superficial. Aşa cum am văzut în articolul precedent, Pavel ‘a devenit blând . . . ca o mamă care-şi alăptează şi îşi îngrijeşte cu drag copiii’. (Citeşte 1 Tesaloniceni 2:7, 8.) El a fost gata ‘să-şi dea şi sufletul’ pentru fraţii săi! Bătrânii trebuiau să-i urmeze exemplul când păstoreau turma.

⁷ Păstorii creştini din prezent îl imită pe Pavel îngrijindu-se bine de turmă. Poate că, prin felul lor de a fi, unele oi nu sunt prea prietenoase sau afectuoase. Chiar şi în acest caz, bătrânii se străduiesc să lucreze cu perspicacitate şi ‘să găsească binele’ în ele (Prov. 16:20). Este adevărat, din cauza imperfecţiunii, ar putea fi nevoie ca un bătrân să depună eforturi pentru a privi în mod pozitiv fiecare oaie. Însă, întrucât se străduieşte să fie blând cu toţi membrii congregaţiei, nu merită el laude pentru efortul de a fi un păstor bun, aflat sub conducerea lui Cristos?

8, 9. Care sunt câteva modalităţi prin care bătrânii ‘veghează neîncetat asupra sufletelor noastre’?

⁸ Cu toţii avem motive ‘să le fim supuşi’ bătrânilor. Aşa cum a scris Pavel, ‘ei veghează neîncetat asupra sufletelor noastre’ (Evr. 13:17). Această expresie ne aminteşte de păstorii literali, care nu dorm ca să-şi păzească turma. În mod asemănător, pentru a se îngriji de cei bolnavi ori de cei care au probleme afective sau spirituale, bătrânii renunţă uneori la somn. De  exemplu, fraţii care slujesc în Comitetele de Asistenţă Sanitară sunt treziţi uneori noaptea pentru a rezolva o urgenţă medicală. Cât de mult apreciem ajutorul lor când ne confruntăm cu o astfel de situaţie!

⁹ Bătrânii care slujesc în Comitetele Regionale de Construcţii şi în comitetele de ajutorare în caz de dezastre lucrează din greu pentru a-şi ajuta fraţii de credinţă. Ei merită tot sprijinul nostru! Să ne gândim la efortul de ajutorare depus în urma ciclonului Nargis, care a lovit statul Myanmar în 2008. Pentru a ajunge la fraţii din congregaţia Bothingone, aflată în regiunea grav afectată a deltei fluviului Irrawaddy, echipa de ajutorare a trebuit să străbată locuri devastate de ciclon, mergând printre trupuri moarte. Când fraţii locali au văzut că în prima echipă de ajutorare care a ajuns în satul Bothingone era şi fostul supraveghetor de circumscripţie, au exclamat: „Uitaţi-vă! E supraveghetorul de circumscripţie! Iehova ne-a salvat!“. Arăţi şi tu apreciere pentru munca pe care o fac bătrânii zi şi noapte? Unii bătrâni sunt numiţi să slujească în comitete speciale pentru a rezolva probleme judiciare dificile. Aceşti bătrâni nu se laudă cu realizările lor. Totuşi, cei care trag foloase din munca lor sunt foarte recunoscători (Mat. 6:2–4).

10. Ce activităţi mai puţin cunoscute de noi desfăşoară bătrânii de congregaţie?

¹⁰ Mulţi bătrâni din prezent trebuie să se ocupe de corespondenţa congregaţiei şi, de asemenea, să completeze rapoarte, formulare şi alte documente. De exemplu, coordonatorul corpului de bătrâni face planificări pentru întrunirile săptămânale ale congregaţiei. Secretarul centralizează rapoartele de serviciu lunare şi anuale. Supraveghetorul şcolii acordă multă atenţie repartizării temelor. Din trei în trei luni, se efectuează revizia contabilă. Bătrânii citesc scrisori de la Filială şi aplică îndrumările primite, care îi ajută să păstreze ‘unitatea în credinţă’ (Ef. 4:3, 13). Datorită eforturilor depuse de aceşti bătrâni sârguincioşi, ‘toate se fac în mod cuviincios şi în ordine’ (1 Cor. 14:40).

„Vă conduc“

11, 12. Cine conduce activităţile din congregaţie şi ce presupune lucrul acesta?

¹¹ Pavel a spus că bătrânii sârguincioşi din Tesalonic ‘conduceau’ activităţile din congregaţie. Cuvântul grecesc folosit aici are sensul de „a sta înainte“ şi poate fi redat şi prin „a fi în frunte“ (1 Tes. 5:12). Tot despre aceşti bătrâni Pavel a spus că „lucrează din greu“. El n-a vorbit despre un supraveghetor care ‘conduce’, sau prezidează, ci despre toţi bătrânii din congregaţie. În prezent, majoritatea bătrânilor ‘stau înaintea’ congregaţiei şi conduc întrunirile. Schimbarea făcută recent în ce priveşte folosirea denumirii „coordonator al corpului de bătrâni“ ne ajută să-i considerăm pe toţi bătrânii ca fiind membri ai unui corp unit.

¹² Faptul de ‘a conduce’ activităţile din congregaţie nu se referă numai la predare. Aceeaşi expresie este folosită şi în 1 Timotei 3:4, unde Pavel a spus că un supraveghetor trebuie „să fie un om care-şi conduce bine familia, care-şi ţine copiii în supunere cu toată seriozitatea“. Aici, verbul „a conduce“ nu se referă numai la educarea copiilor, ci şi la faptul de a lua iniţiativa în familie şi de a avea copii supuşi. Într-adevăr, bătrânii sunt în fruntea congregaţiei ajutându-i pe toţi membrii ei să-i rămână supuşi lui Iehova (1 Tim. 3:5).

13. De ce luarea unei decizii la întrunirea cu bătrânii ar putea pretinde timp?

¹³ Pentru a conduce bine activităţile din congregaţie, bătrânii se consultă între ei cu privire la modul în care se pot îngriji de necesităţile turmei. Poate că luarea deciziilor în congregaţie ar pretinde mai puţin timp şi mai puţină energie dacă de acest lucru s-ar ocupa un singur bătrân. Dar, urmând exemplul corpului de guvernare din secolul I, corpurile de bătrâni din prezent discută deschis problemele şi caută îndrumare în Scripturi. Obiectivul lor este să aplice principiile biblice la necesităţile congregaţiei. Ei reuşesc  aceasta când fiecare bătrân se pregăteşte pentru întrunirile cu bătrânii, acordând atenţie Bibliei şi instrucţiunilor primite de la sclavul fidel şi prevăzător. Bineînţeles că acest lucru pretinde timp. Când au opinii diferite, aşa cum s-a întâmplat şi când corpul de guvernare din secolul I a analizat problema circumciziei, bătrânii trebuie să facă cercetări suplimentare pentru a ajunge la un acord pe baza Scripturilor (Fap. 15:2, 6, 7, 12–14, 28).

14. De ce trebuie să apreciem faptul că bătrânii lucrează în unitate, asemenea unui corp?

¹⁴ Ce s-ar putea întâmpla dacă un bătrân insistă ca lucrurile să fie făcute aşa cum doreşte el sau dacă susţine idei personale? Sau care ar putea fi rezultatul dacă cineva seamănă discordie în congregaţie, aşa cum a făcut Diotref în secolul I? (3 Ioan 9, 10) În acest caz, fără îndoială că ar avea de suferit întreaga congregaţie. Dacă Satan a încercat să creeze probleme în congregaţia din secolul I, putem fi siguri că el vrea să tulbure şi pacea congregaţiilor din prezent. În acest sens, el ar putea exploata anumite tendinţe umane egoiste, cum ar fi dorinţa de a ieşi în evidenţă. De aceea, bătrânii trebuie să cultive umilinţă şi să colaboreze ca un corp unit. Cât de mult apreciem umilinţa bătrânilor care lucrează în unitate, asemenea unui corp!

„Vă sfătuiesc“

15. Ce motivaţie au bătrânii când sfătuiesc un frate de credinţă?

¹⁵ Pavel a menţionat apoi o sarcină grea şi, în acelaşi timp, importantă pe care o au bătrânii: aceea de a sfătui turma. În Scripturile greceşti creştine, Pavel este singurul care foloseşte  termenul grecesc tradus prin „a sfătui“ sau „a mustra“. Termenul se poate referi la un sfat energic, însă nu transmite ideea de ostilitate (Fap. 20:31; 2 Tes. 3:15). De exemplu, Pavel le-a scris creştinilor din Corint: „Vă scriu aceste lucruri nu ca să vă fac de ruşine, ci ca să vă mustru ca pe copiii mei iubiţi“ (1 Cor. 4:14). Ceea ce l-a îndemnat pe Pavel să-i mustre pe alţii a fost grija sa iubitoare.

16. Ce ar trebui să aibă în vedere bătrânii când îi sfătuiesc pe alţii?

¹⁶ Bătrânii de congregaţie sunt conştienţi că şi modul în care îi sfătuiesc pe alţii este important. Ei se străduiesc să-l imite pe Pavel fiind binevoitori, iubitori şi gata să ajute. (Citeşte 1 Tesaloniceni 2:11, 12.) Bineînţeles, bătrânii ‘ţin strâns la cuvântul fidel, ca să fie capabili să îndemne prin învăţătura sănătoasă’ (Tit 1:5–9).

17, 18. Ce n-ar trebui să uităm când un bătrân ne sfătuieşte?

¹⁷ Bineînţeles, bătrânii de congregaţie sunt imperfecţi şi s-ar putea ca, uneori, să spună lucruri pe care mai târziu să le regrete (1 Regi 8:46; Iac. 3:8). De asemenea, ei ştiu că pentru fraţii şi surorile de credinţă, faptul de a fi sfătuiţi nu este „un motiv de bucurie, ci de mâhnire“ (Evr. 12:11). De aceea, înainte ca un bătrân să sfătuiască pe cineva, el analizează îndelung problema şi se roagă în legătură cu aceasta. Când primeşti un sfat ferm, apreciezi grija iubitoare a bătrânului de congregaţie care te sfătuieşte?

¹⁸ Să presupunem că suferi de o boală care pare să nu aibă o explicaţie medicală. În cele din urmă, un medic îţi pune diagnosticul, însă îţi vine greu să-l accepţi. Te-ai supăra pe acel medic? Sigur că nu! Iar, dacă îţi recomandă să te operezi, probabil că ai accepta, convins fiind că este spre binele tău. Poate că modul în care ţi-a vorbit medicul a contat mult pentru tine. Dar ai permite ca acest lucru să-ţi influenţeze decizia? Probabil că nu. În mod asemănător, nu lăsa ca felul în care eşti sfătuit să te împiedice să asculţi de cei pe care Iehova şi Isus îi folosesc probabil pentru a-ţi arăta cum poţi face progrese spirituale şi cum îţi poţi ocroti spiritualitatea.

Să-i apreciem pe bătrâni, care sunt daruri de la Iehova

19, 20. Cum putem arăta apreciere pentru bătrânii de congregaţie?

¹⁹ Ce ai face dacă ai primi un dar creat special pentru tine? Nu ţi-ai arăta aprecierea folosind acel dar? Prin intermediul lui Isus Cristos, Iehova ne-a dat „oameni ca daruri“. O modalitate prin care ne putem arăta recunoştinţa pentru aceste daruri este să ascultăm cu atenţie cuvântările ţinute de bătrâni şi să ne străduim să aplicăm ideile menţionate de ei. De asemenea, ne putem arăta aprecierea făcând comentarii practice la întruniri. În plus, să susţinem activităţile în care bătrânii sunt în frunte, cum ar fi lucrarea de predicare. Dacă ai tras foloase din sfatul primit de la un bătrân, de ce nu i-ai spune şi lui acest lucru? Mai mult, să arătăm apreciere şi faţă de familiile bătrânilor. Să nu uităm: pentru ca un bătrân să lucreze din greu în congregaţie, familia lui sacrifică din timpul pe care l-ar putea petrece cu el.

²⁰ Într-adevăr, avem multe motive să fim recunoscători pentru bătrânii de congregaţie, care lucrează din greu în mijlocul nostru, ne conduc şi ne sfătuiesc. Ei sunt cu adevărat daruri oferite de Iehova în marea sa iubire!

Vă amintiţi?

• Ce motive aveau creştinii din Tesalonic să-i aprecieze pe cei aflaţi în fruntea lor?

• Cum lucrează din greu bătrânii de congregaţie în folosul nostru?

• Ce foloase avem în urma faptului că bătrânii conduc activităţile din congregaţie?

• Ce nu trebuie să uităm când suntem sfătuiţi de un bătrân?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 27]

Apreciezi diferitele modalităţi prin care bătrânii păstoresc congregaţia?