Salt la conţinut

Salt la cuprins

Are viaţa într-adevăr un sens?

Are viaţa într-adevăr un sens?

Are viaţa într-adevăr un sens?

„ARE viaţa vreun sens?“ Milioane de oameni şi-au pus această întrebare. Din nefericire însă, indiferent cum privesc viaţa, mulţi nu pot evita ceea ce neurologul austriac Viktor Frankl a numit „sentimentul de gol şi de lipsă de sens“.

De ce este atât de răspândit acest sentiment? În primul rând, milioane de oameni de pretutindeni trăiesc în condiţii inimaginabil de grele. În fiecare zi, ei se confruntă cu sărăcie, boală, acte de violenţă iraţională şi oprimare. Viaţa lor este ‘plină de nelinişte’, aşa cum a spus şi Iov, din vechime, referindu-se la suferinţele oamenilor (Iov 14:1). Tot ce-şi doresc aceşti oameni este să poată trăi de pe-o zi pe alta.

Alte milioane de oameni se bucură de o anumită prosperitate materială. S-ar părea că au tot ce le trebuie pentru a fi cu adevărat mulţumiţi. Cu toate acestea, mulţi dintre ei nu au acest sentiment. De ce? Deoarece adesea ‘necazul şi durerea’ — problemele financiare neaşteptate sau situaţiile tragice, cum ar fi moartea unui copil — le spulberă speranţele şi aspiraţiile (Psalmul 90:10).

Mai există un factor care accentuează sentimentul general „de gol şi de lipsă de sens“: durata foarte scurtă a vieţii. Mulţi consideră că este complet lipsit de sens ca oamenii, care au un potenţial atât de mare, să trăiască atât de puţin. Ei nu pot accepta realitatea crudă cu care toţi ne confruntăm, şi anume că, mai devreme sau mai târziu, chiar dacă nu trecem prin situaţii tragice, moartea ne răpeşte totul (Eclesiastul 3:19, 20).

Va părea viaţa întotdeauna lipsită de sens?

Regele Solomon din Israelul antic a sintetizat foarte bine situaţia. El a observat că oamenii din vremea sa lucrau din greu, folosindu-şi talentele şi capacităţile pentru a planta, a cultiva, a construi şi a se îngriji de familiile lor, aşa cum facem şi noi azi. Cu alte cuvinte, el s-a întrebat: Cu ce rămânem în final din toate acestea? Iată concluzia lui: Tot ce fac oamenii este „deşertăciune şi goană după vânt“ (Eclesiastul 2:17).

Dar considera oare Solomon că ceea ce făceau oamenii era întotdeauna „deşertăciune şi goană după vânt“? Nu. El pur şi simplu a exprimat un punct de vedere realist despre ce înseamnă viaţa în această lume imperfectă. Totuşi, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu vă poate da încrederea că lucrurile nu vor sta întotdeauna aşa!

Cum puteţi dobândi această încredere? Vă invităm să citiţi următoarele două articole, care vă vor ajuta să înţelegeţi de ce pare viaţa atât de lipsită de sens, cum va fi remediată situaţia şi cum puteţi avea o viaţă plină de sens încă de pe acum.