„Cele şapte specii“ din ţara cea bună

BIBLIA descrie Israelul ca fiind o ţară cu dealuri şi văi, cu podişuri şi câmpii, cu râuri şi izvoare. În partea de sud se întindea un deşert arid, iar la nord se vedeau culmile înzăpezite ale munţilor. Întrucât clima şi solul erau atât de variate, în Israel exista o mare diversitate de produse agricole. Prin felul în care le-a vorbit israeliţilor despre această „ţară bună“ în care urmau să intre, Moise i-a făcut să aibă aşteptări foarte mari. El a spus că este „o ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochine şi cu rodii, o ţară cu măsline pline de ulei şi cu miere“, menţionând concret şapte produse agricole (Deuteronomul 8:7, 8).

Chiar şi în prezent, expresia „cele şapte specii“ este folosită pentru a descrie produsele din această ţară. În diferite perioade din istoria israeliţilor, imagini ale acestor produse au fost imprimate pe monede locale şi pe mărci poştale ca simbol al rodniciei ţării. Cum erau ele cultivate în timpurile biblice? Şi cum au influenţat ele modul de viaţă al oamenilor?

‘Grâu şi orz’ Deşi atât grâul, cât şi orzul erau semănate toamna, orzul era secerat cu o lună înaintea grâului. Un snop din prima recoltă de orz era prezentat la templu ca ofrandă pentru Iehova în timpul Sărbătorii Turtelor Nedospite, în martie sau aprilie. În schimb, o pâine din grâu era prezentată ca ofrandă în timpul Sărbătorii Săptămânilor (Penticosta), în luna mai (Leviticul 23:10, 11, 15–17).

Până nu demult, fermierii din Israel semănau cu mâna seminţele de cereale, pe care le ţineau într-un fald al veşmântului. Boabele de orz erau pur şi simplu împrăştiate pe pământ. Seminţele de grâu însă trebuiau acoperite. Acest lucru se realiza fie călcând pământul cu ajutorul animalelor de tracţiune, fie arând din nou terenul.

Biblia vorbeşte de multe ori despre semănat, secerat, treierat, vânturat şi măcinat, activităţi ce pretindeau mult efort fizic. În fiecare zi, cerealele secerate erau măcinate acasă, iar din făina obţinută se făcea pâine pentru familie. Aceasta ne ajută să înţelegem de ce ne-a învăţat Isus să  cerem în rugăciune „pâinea noastră zilnică“ (Matei 6:11, Noul Testament, Traducere literală nouă, 2001). În timpurile biblice, pâinea făcută din făină integrală de grâu sau de orz era nelipsită de pe mesele oamenilor (Isaia 55:10).

‘Vii, smochine şi rodii’ După ce şi-a condus poporul 40 de ani prin pustiu, Moise a pus în faţa israeliţilor o perspectivă atrăgătoare, aceea de a mânca din roadele Ţării Promise. Cu 40 de ani în urmă, câţiva bărbaţi israeliţi spionaseră Ţara Promisă. Ce le aduseseră ei israeliţilor aflaţi în pustiu ca dovadă că ţara era foarte roditoare? „O mlădiţă cu un ciorchine de strugure“, care era atât de greu, încât a trebuit ca ‘doi bărbaţi să-l ducă pe o prăjină’. Spionii au mai adus de acolo smochine şi rodii. Ce imagine îmbietoare pentru israeliţii care rătăceau prin deşert! Ei au văzut astfel ce lucruri bune îi aşteptau! (Numerele 13:20, 23)

Pentru a da rod, viile necesitau o îngrijire constantă: curăţare, irigare şi recoltare. Viile bine îngrijite de pe dealuri aveau un zid de protecţie, terase amenajate cu grijă şi o colibă pentru paznic. Israeliţii erau familiarizaţi cu munca ce trebuia făcută în vie şi ştiau ce se întâmpla dacă o neglijau (Isaia 5:1–7).

Când se culegeau strugurii, oamenii începeau să facă vin. Ciorchinii erau zdrobiţi cu picioarele într-o cadă sau striviţi într-un teasc. Sucul obţinut era fiert pentru a se extrage zahărul sau era lăsat să fermenteze pentru a se face vin. În Israel existau condiţii ideale pentru cultivarea viţei de vie şi pentru producerea vinului. *

Oamenii care locuiesc departe de ţările unde cresc smochini văd probabil doar smochine uscate şi presate. Smochinele proaspăt culese sunt însă foarte diferite; ele sunt dulci şi zemoase. Pentru a fi păstrate şi după scurtul sezon de recoltare, smochinele trebuie uscate la soare şi ambalate.  Biblia menţionează de multe ori ‘turtele de smochine presate’ (1 Samuel 25:18).

Când desfaci coaja rezistentă a unei rodii coapte, ies la iveală sute de bobiţe îngrămădite una lângă alta, gata pentru a fi mâncate. Din ele se poate face şi suc — o băutură hrănitoare, sănătoasă şi înviorătoare. O dovadă că rodiile erau foarte apreciate este faptul că reprezentări ale acestora împodobeau cândva tivul tunicii marelui preot şi coloanele de la templul lui Solomon (Exodul 39:24; 1 Regi 7:20).

‘Măsline şi miere’ Măslinul este menţionat în Biblie de aproape 60 de ori, el fiind o valoroasă sursă de hrană şi de ulei. Aproape în tot Israelul se pot încă vedea livezi de măslini (Deuteronomul 28:40). Chiar şi în prezent, în multe comunităţi, culegerea măslinelor în luna octombrie este o activitate care îi implică pe toţi membrii familiei. Culegătorii bat ramurile pentru a scutura măslinele, iar apoi le adună. Măslinele sunt conservate şi folosite ca hrană pentru familie pe tot parcursul anului sau sunt duse la presele de ulei din localitate. De fapt, sute de prese antice de diverse tipuri au fost scoase la suprafaţă de arheologi. Este o încântare să vezi uleiul galben-verzui curgând în recipiente. Acesta este păstrat pentru rezerva anuală a familiei sau este vândut. Pe lângă faptul că este folosit pentru consum, uleiul de măsline este, de asemenea, întrebuinţat în cosmetică şi drept combustibil pentru lămpi.

Mierea pe care a menţionat-o Moise era fie miere de albine, fie un sirop extras din curmale şi struguri, care este folosit şi în prezent ca îndulcitor. Însă mierea menţionată în relatările biblice despre Samson şi despre Ionatan era, fără îndoială, miere sălbatică din faguri (Judecători 14:8, 9; 1 Samuel 14:27). O descoperire recentă a unei stupine cu peste treizeci de familii de albine la Tel Rehov, în nordul Israelului, arată că apicultura se practica în acest loc încă din zilele lui Solomon.

În prezent, oricine face o plimbare prin pieţele pline de culoare din Israel — cu brutării şi cu tarabe încărcate cu fructe şi legume — va găsi din abundenţă, sub o formă sau alta, produse din „cele şapte specii“. Desigur, acestea sunt doar câteva dintre nenumăratele produse locale. Metodele agricole moderne au făcut posibilă şi cultivarea unor plante provenite din alte ţări. Belşugul de produse de aici arată că această fâşie îngustă de pământ este cu adevărat o „ţară bună“ (Numerele 14:7).

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Grâu

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Orz

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Vii

[Legenda ilustraţiei de la paginile 12, 13]

Smochine

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Rodii

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Măsline

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Miere