Salt la conţinut

Salt la cuprins

Un om după inima lui Iehova

Un om după inima lui Iehova

Un om după inima lui Iehova

CE ÎŢI vine în minte când te gândeşti la personajul biblic David? Victoria sa asupra uriaşului Goliat? Fuga lui în pustiu din cauza ostilităţii regelui Saul? Păcatul comis cu Bat-Şeba şi problemele pe care le-a avut după aceea? Sau poate poemele sale inspirate, păstrate în cartea biblică Psalmii?

David a primit multe însărcinări speciale în serviciul lui Dumnezeu. El a avut parte de victorii, dar şi de tragedii. Totuşi, altceva ne atrage cel mai mult la el. Samuel a profeţit că David avea să fie „un om după inima lui“ Iehova (1 Samuel 13:14).

Profeţia lui Samuel s-a împlinit când David era încă adolescent. Nu ţi-ar plăcea să se spună şi despre tine că eşti o persoană după inima lui Iehova? Să vedem ce întâmplări din viaţa lui David, în special din primii ani ai vieţii sale, te-ar putea ajuta să devii o astfel de persoană.

Familia şi ocupaţia

Iese, tatăl lui David şi nepotul lui Rut şi al lui Boaz, era, după cât se pare, un slujitor devotat al lui Iehova. Când David, cei şapte fraţi ai lui şi cele două surori ale lor erau încă mici, Iese i-a educat potrivit Legii lui Moise. Într-unul din psalmii săi, David se prezintă ca fiind fiul „sclavei“ lui Iehova (Psalmul 86:16). Această afirmaţie i-a condus pe unii la concluzia că mama lui David, al cărei nume nu apare în Biblie, a avut şi ea o influenţă pozitivă asupra spiritualităţii lui. Un erudit a spus: „Este foarte probabil ca el să fi auzit pentru prima dată de la ea minunata relatare despre modul în care a acţionat Dumnezeu faţă de poporul său“, inclusiv relatarea despre Rut şi Boaz.

Scripturile îl menţionează prima oară pe David când era copil şi păştea oile tatălui său. Această însărcinare presupunea probabil ca el să stea singur pe câmp zile şi nopţi la rând. Încearcă să-ţi imaginezi cadrul.

Familia lui David locuia în Betleem, un orăşel ce se întindea pe culmea şi pe pantele unui deal dintr-un şir de dealuri din Iuda. Solul pietros din jurul Betleemului producea recolte îmbelşugate de grâne. Livezile de pomi fructiferi şi de măslini, precum şi viile acopereau pantele line şi văile. În zilele lui David, se pare că zonele înalte şi necultivate erau folosite ca păşuni. Dincolo de dealuri se întindea pustiul lui Iuda.

Ocupaţia lui David nu era lipsită de pericole. Chiar pe aceste dealuri el a trebuit să se lupte atât cu un leu, cât şi cu un urs, care încercaseră să-i sfâşie oi din turmă. * Acest tânăr curajos i-a urmărit pe prădători şi i-a ucis, salvându-şi astfel oile (1 Samuel 17:34–36). Probabil că în această perioadă a vieţii David a devenit iscusit în mânuirea praştiei. Nu departe de oraşul său natal se întindea teritoriul lui Beniamin. Unii războinici din acest trib puteau să ţintească cu praştia „chiar şi într-un fir de păr fără să dea greş“. David putea folosi praştia cu tot atâta iscusinţă (Judecătorii 20:14–16; 1 Samuel 17:49).

Îşi folosea bine timpul

Păstoritul era, în cea mai mare parte, o ocupaţie liniştită, păstorul fiind în general singur. Dar David nu se plictisea. El profita de liniştea din jur pentru a se bucura de numeroase momente de meditare. După cât se pare, unele idei incluse de David în psalmii săi au fost rodul meditării din anii adolescenţei. Oare în aceste momente de solitudine s-a gândit el la locul omului în univers şi la minunăţiile cerului — soarele, luna şi stelele, „lucrările degetelor“ lui Iehova? Oare pe câmpurile din jurul Betleemului a contemplat el solul mănos, cornutele mari şi mici, păsările şi „animalele câmpului“? (Psalmul 8:3–9; 19:1–6)

Fără îndoială, viaţa de păstor l-a ajutat pe David să simtă într-un mod mai profund iubirea tandră a lui Iehova faţă de slujitorii Săi fideli. Astfel, David a cântat: „Iehova este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El îmi dă odihnă în păşuni cu multă iarbă, mă conduce la locuri de odihnă bine udate. Chiar de-aş umbla prin valea umbrei adânci, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine; toiagul şi nuiaua ta mă mângâie“ (Psalmul 23:1, 2, 4).

Probabil că te întrebi: „Dar ce legătură au toate acestea cu mine?“. Înţelegem răspunsul cunoscând unul dintre motivele pentru care David s-a bucurat de o prietenie strânsă cu Iehova şi a putut fi numit „un om după inima“ Sa: el meditase profund şi cu seriozitate la lucrările lui Iehova şi la relaţia sa cu Dumnezeu. Se poate spune acest lucru şi despre tine?

Te-ai simţit vreodată îndemnat să-l lauzi şi să-l glorifici pe Creator după ce ai analizat unele aspecte din creaţie? Ai simţit vreodată cum ţi se umple inima de iubire pentru Iehova când ai văzut calităţile sale reflectate în felul în care a tratat cu oamenii? Desigur, pentru a avea o astfel de apreciere faţă de Iehova, este necesar să dedici timp ca să reflectezi în linişte şi sub rugăciune la Cuvântul lui Dumnezeu şi la creaţia sa. O asemenea meditare te poate ajuta să ajungi să-l cunoşti foarte bine pe Iehova şi, astfel, să-l iubeşti. De acest privilegiu se pot bucura orice fel de oameni, tineri şi vârstnici deopotrivă. Foarte probabil, David a avut o relaţie strânsă cu Iehova încă din adolescenţă. De unde ştim acest lucru?

David este uns rege

Când regele Saul nu s-a mai dovedit potrivit pentru a conduce poporul lui Dumnezeu, Iehova i-a spus profetului Samuel: „Până când vei fi mâhnit din cauza lui Saul, când eu l-am respins ca să nu mai fie rege peste Israel? Umple-ţi cornul cu ulei şi du-te. Te voi trimite la Iese, betleemitul, fiindcă mi-am ales un rege dintre fiii lui“ (1 Samuel 16:1).

Când profetul lui Dumnezeu a sosit în Betleem, el i-a cerut lui Iese să-şi cheme fiii. Pe care dintre ei trebuia Samuel să-l ungă rege? Când l-a văzut pe Eliab, fiul cel mai mare şi chipeş, Samuel s-a gândit: „Acesta este“. Dar Iehova i-a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea lui şi la înălţimea staturii lui, fiindcă l-am respins. Căci Dumnezeu nu vede aşa cum vede omul. Omul vede ce izbeşte ochiul, însă Iehova vede inima“. Iehova i-a respins în acelaşi fel pe Abinadab, pe Şamah şi pe ceilalţi patru fraţi ai lor. Şi relatarea continuă: „În cele din urmă, Samuel i-a zis lui Iese: «Aceştia sunt toţi băieţii?» Şi el a răspuns: «A mai rămas cel mai mic şi iată că el paşte oile»“ (1 Samuel 16:7, 11).

Răspunsul lui Iese lăsa să se înţeleagă următoarele: „Este cu neputinţă ca David să fie acela pe care îl cauţi“. Fiind cel mai tânăr şi mai neînsemnat membru al familiei, lui David i se dăduse sarcina de a avea grijă de oi. Însă el era cel pe care îl alesese Dumnezeu. Iehova vede inima şi, cu siguranţă, el a văzut ceva foarte preţios la acest băiat. De aceea, când Iese a trimis după David, Iehova i-a zis lui Samuel: „«Scoală-te şi unge-l, căci el este!» Samuel a luat deci cornul cu ulei şi l-a uns în mijlocul fraţilor săi. Şi, din ziua aceea, spiritul lui Iehova a început să acţioneze asupra lui David“ (1 Samuel 16:12, 13).

Biblia nu spune ce vârstă avea David când s-a întâmplat acest lucru. După câtva timp, însă, cei trei fraţi mai mari ai săi, Eliab, Abinadab şi Şamah, erau înrolaţi în armata lui Saul. Probabil că ceilalţi cinci erau prea tineri ca să li se alăture. Este posibil ca niciunul dintre ei să nu fi împlinit încă 20 de ani, vârstă la care un israelit putea intra în armată (Numerele 1:3; 1 Samuel 17:13). În orice caz, David era foarte tânăr când a fost ales de Iehova. Totuşi, se pare că David era deja o persoană cu preocupări spirituale. El avea, fără doar şi poate, o prietenie strânsă cu Iehova. David cultivase această prietenie meditând la lucrurile pe care le cunoştea despre Dumnezeu.

Tinerii din prezent ar trebui să fie încurajaţi să procedeze la fel. Părinţi, îi încurajaţi pe copiii voştri să mediteze la lucruri spirituale, să aprecieze creaţia lui Dumnezeu şi să studieze ceea ce spune Biblia despre Creator? (Deuteronomul 6:4–9) Iar voi, tinerilor, faceţi acest lucru? Publicaţiile bazate pe Biblie, cum sunt revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă!, * sunt concepute pentru a vă ajuta.

Cânta bine la harpă

Aşa cum textul multor psalmi ai lui David spune ceva despre timpul în care a fost păstor, tot aşa spunea probabil şi muzica pe care a compus-o. Din nefericire, nu s-a păstrat niciuna dintre melodiile care acompaniau cântările sacre. Cel ce le-a compus însă a fost, cu siguranţă, un muzician remarcabil. De fapt, David a fost chemat de la oi ca să-i slujească regelui Saul deoarece cânta bine la harpă (1 Samuel 16:18–23). *

Când şi cum şi-a cultivat David acest talent? Probabil că în zilele petrecute pe câmp, cu oile. Şi, desigur, nu este greu să ne imaginăm că, deşi era foarte tânăr, David îi cânta din toată inima laude Dumnezeului său. La urma urmei, Iehova l-a ales tocmai datorită devoţiunii şi spiritualităţii sale.

Articolul de faţă nu s-a concentrat şi asupra anilor de mai târziu din viaţa lui David. Dar atitudinea care l-a caracterizat de-a lungul vieţii transpare din cuvintele sale, care ne trimit cu gândul la anii petrecuţi pe câmp, în împrejurimile Betleemului. Imaginează-ţi-l pe David cântându-i lui Iehova: „Mi-am adus aminte de zilele de odinioară, m-am gândit la toate faptele tale, am meditat profund la lucrarea mâinilor tale“ (Psalmul 143:5). Sentimentele pline de căldură din acest psalm, precum şi din mulţi alţi psalmi ai lui David, sunt o sursă de inspiraţie pentru toţi cei ce doresc să fie persoane după inima lui Iehova!

[Note de subsol]

^ par. 9 Ursul brun sirian, care în vechime putea fi întâlnit în Palestina, cântărea aproximativ 140 de kilograme şi putea ucide un om sau un animal lovindu-l cu labele sale uriaşe. Tot aici erau şi mulţi lei. În Isaia 31:4 se spune că nici chiar „[o ceată] de păstori“ nu ar fi putut să alunge „leul puternic“ de lângă prada lui.

^ par. 20 Publicate de Martorii lui Iehova.

^ par. 22 Sfetnicul care l-a recomandat regelui a mai spus că David era „priceput la vorbire şi bine făcut şi [că] Iehova [era] cu el“ (1 Samuel 16:18).