Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Iehova este partea mea“

„Iehova este partea mea“

„Iehova este partea mea“

„Eu sunt partea ta şi moştenirea ta în mijlocul fiilor lui Israel.“ (NUM. 18:20)

1, 2. a) Care a fost situaţia leviţilor după ce Iosua a împărţit Ţara Promisă? b) Ce promisiune le-a făcut Iehova leviţilor?

DUPĂ ce israeliţii au cucerit o bună parte din Ţara Promisă, Iosua, Marele Preot Eleazar şi căpeteniile triburilor au împărţit ţara prin tragere la sorţi (Num. 34:13–29). Fiecare trib a primit câte un teritoriu, însă tribul lui Levi nu a primit niciunul (Ios. 14:1–5). De ce? Au fost leviţii trecuţi cu vederea?

2 Răspunsul îl găsim în cuvintele adresate de Iehova leviţilor. Asigurându-i că nu i-a părăsit, Iehova le-a spus: „Eu sunt partea ta şi moştenirea ta în mijlocul fiilor lui Israel“ (Num. 18:20). Ce promisiune specială! Tu cum te-ai simţi dacă Iehova ţi-ar spune „Eu sunt partea ta“? Probabil că te-ai întreba: „Merit eu o asemenea onoare? Chiar poate fi Cel Atotputernic partea unui creştin imperfect?“. Aceste întrebări sunt foarte importante atât pentru tine, cât şi pentru cei dragi ţie. Vom vedea în continuare la ce se referă această promisiune şi cum poate fi Iehova partea creştinilor de azi, indiferent că au speranţă cerească sau pământească. Vei înţelege, mai exact, cum poate fi Iehova şi partea ta.

Iehova s-a îngrijit de leviţi

3. Cum au ajuns leviţii să fie aleşi de Iehova pentru serviciul său?

3 Înainte ca Iehova să le dea israeliţilor Legea, capii de familie îndeplineau rolul de preoţi. Apoi însă, Iehova a ales din tribul lui Levi o preoţie permanentă, precum şi asistenţi pentru preoţi. De ce a luat El această hotărâre? După ce i-a ucis pe întâii născuţi ai egiptenilor, Dumnezeu i-a sfinţit pe întâii născuţi ai lui Israel, punându-i deoparte pentru El, adică pentru serviciul Său. Apoi a făcut o schimbare radicală: „Îi iau pe leviţi . . . în locul tuturor întâilor născuţi ai fiilor lui Israel“. Însă, în urma unui recensământ, s-a constatat că întâii născuţi din celelalte triburi ale lui Israel erau mai mulţi decât leviţii. De aceea, Iehova a stabilit ca aceste triburi să plătească un preţ de răscumpărare pentru întâii născuţi care erau „în plus“ (Num. 3:11–13, 41, 46, 47). Leviţii îşi puteau începe acum serviciul pentru Dumnezeu.

4, 5. a) Ce însemna pentru leviţi că Iehova era „partea“ lor? b) Cum le-a purtat Iehova de grijă leviţilor?

4 Dar ce însemna pentru leviţi acest serviciu? În ce sens era Iehova partea lor? El nu le dădea drept moştenire un teritoriu, ci un privilegiu inestimabil: „preoţia lui Iehova“ (Ios. 18:7). Capitolul 18 al cărţii Numerele arată că leviţii nu sufereau pe plan material ca urmare a acestei măsuri. (Citeşte Numerele 18:19, 21, 24.) Pentru serviciul îndeplinit, leviţii primeau „ca moştenire toate zeciuielile din Israel“, respectiv a zecea parte din roadele pământului şi din turme. La rândul lor, ei trebuiau să dea pentru preoţi o zecime din tot ce primeau, din tot ce aveau „mai bun“ (Num. 18:25–29). * De asemenea, preoţii primeau „toate contribuţiile sfinte“ pe care fiii lui Israel i le aduceau lui Dumnezeu la locul său de închinare. Ei aveau, aşadar, toate motivele să aibă încredere că Iehova le va purta de grijă.

5 Se pare că Legea mozaică mai prevedea o zeciuială, pe care familiile israelite o foloseau ca să-şi procure cele necesare şi ca să se bucure cu ocazia sărbătorilor anuale (Deut. 14:22–27). Totuşi, această zeciuială mai avea o întrebuinţare: la sfârşitul celui de-al treilea şi celui de-al şaselea an al ciclului sabatic de şapte ani, ea era strânsă la poartă pentru săraci şi pentru leviţi. De ce şi pentru leviţi? Fiindcă ei nu aveau ‘nici parte, nici moştenire’ în Israel (Deut. 14:28, 29).

6. Unde urmau să locuiască leviţii având în vedere că nu primiseră niciun teritoriu ca moştenire?

6 Dar unde urmau să locuiască leviţii din moment ce nu primiseră niciun teritoriu? Dumnezeu s-a îngrijit de ei şi le-a dat 48 de oraşe, precum şi păşunile din jurul lor. Aceste oraşe includeau şi cele şase oraşe de refugiu (Num. 35:6–8). Astfel, leviţii aveau unde să locuiască atunci când nu slujeau la sanctuarul lui Dumnezeu. Aşadar, Iehova a avut mare grijă de cei care s-au dedicat serviciului său. Dar cum au dovedit leviţii că Iehova era partea lor? Având încrederea că El dorea şi putea să le asigure toate cele necesare.

7. Ce trebuiau să facă leviţii pentru ca Iehova să fie partea lor?

7 Legea nu prevedea nicio pedeapsă pentru israeliţii care nu-şi dădeau zeciuielile. Dar când poporul nu aducea zeciuielile, preoţii şi leviţii sufereau. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, în zilele lui Neemia, când leviţii au fost nevoiţi să-şi lucreze ogoarele, neglijându-şi serviciul sacru. (Citeşte Neemia 13:10.) Dacă spiritualitatea naţiunii era puternică, tribul lui Levi avea cele necesare vieţii. Însă leviţii trebuiau să facă şi ei ceva: trebuiau să aibă încredere în Iehova şi în măsurile luate de el în folosul lor.

Leviţi a căror „parte“ a fost Iehova

8. Ce l-a tulburat pe Asaf?

8 Ca trib, leviţii făceau din Iehova partea lor. Dar ei foloseau şi individual expresia „Iehova este partea mea“, pentru a-şi arăta devoţiunea faţă de Dumnezeu şi încrederea în el (Plâng. 3:24). Biblia îl menţionează în acest sens pe Asaf, un cântăreţ şi compozitor levit. * Din Psalmul 73 aflăm că Asaf a fost contrariat văzând prosperitatea celor răi şi i-a invidiat. El a ajuns chiar să spună: „În zadar mi-am curăţat inima şi îmi spăl mâinile în nevinovăţie“. După cât se pare, Asaf pierduse din vedere privilegiul pe care îl avea şi nu mai aprecia faptul că Iehova era partea sa. El s-a simţit tulburat ‘până când a intrat în grandiosul sanctuar al lui Dumnezeu’ (Ps. 73:2, 3, 12, 13, 17).

9, 10. De ce a spus Asaf că Dumnezeu era ‘partea lui pe timp indefinit’?

9 La sanctuar, Asaf a început să vadă lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Poate că şi tu ai avut o experienţă asemănătoare. Probabil că, la un moment dat, nu te-ai mai gândit la privilegiile tale spirituale şi ai început să tânjeşti după lucruri materiale. Însă studiind Cuvântul lui Dumnezeu şi participând la întruniri, ai reuşit să priveşti situaţia din punctul de vedere al lui Iehova. Asaf a înţeles care avea să fie sfârşitul celor răi. A reflectat la binecuvântările de care se bucura şi a realizat că Iehova îl ţinea de mâna dreaptă şi ‘îl conducea’. De aceea, el i-a spus lui Iehova: „Nu mi-am găsit plăcere pe pământ decât în tine“ (Ps. 73:23, 25). Apoi a declarat că Iehova era partea sa. (Citeşte Psalmul 73:26.) Deşi ‘corpul şi inima’ îi slăbiseră, psalmistul era sigur că Dumnezeu avea să fie partea lui ‘pe timp indefinit’. Asaf era convins că Iehova nu va uita niciodată prietenia dintre ei, şi nici serviciul său fidel (Ecl. 7:1). Cât de mult trebuie să-l fi întărit această convingere! El a cântat: „Este spre binele meu să mă apropii de Dumnezeu. Pe Domnul Suveran Iehova l-am făcut refugiul meu“ (Ps. 73:28).

10 Afirmând că Dumnezeu era partea sa, el se referea în primul rând la serviciul său special şi la prietenia cu Cel Preaînalt, nu la ajutorul material pe care-l primea ca levit (Iac. 2:21–23). Pentru a păstra această prietenie, psalmistul trebuia să-şi pună încrederea în Iehova. Da, el trebuia să fie sigur că Iehova avea să-l binecuvânteze dacă trăia la înălţimea normelor divine. Ai şi tu aceeaşi încredere?

11. Ce l-a întrebat Ieremia pe Iehova şi ce răspuns a primit?

11 Profetul Ieremia a fost un alt levit care l-a considerat pe Iehova ‘partea sa’. Ieremia locuia în Anatot, un oraş levitic din apropierea Ierusalimului (Ier. 1:1). La un moment dat şi el l-a întrebat pe Iehova de ce oamenii răi prosperau, iar cei drepţi sufereau (Ier. 12:1). Văzând ce se întâmpla în Ierusalim şi în Iuda, Ieremia a început ‘să se plângă’. El ştia că Iehova este drept. Iehova a răspuns la întrebarea profetului inspirându-l să facă o profeţie şi împlinind acele cuvinte profetice. Astfel, cei care au ascultat de Iehova ‘au primit ca pradă sufletul lor’, însă cei răi au ignorat avertismentul şi au pierit (Ier. 21:9).

12, 13. a) În ce context a declarat Ieremia că ‘Iehova era partea lui’? b) Ce atitudine a avut Ieremia? c) De ce trebuiau toate triburile Israelului să înveţe ‘să-l aştepte cu răbdare pe Iehova’?

12 Mai târziu, văzându-şi ţinutul natal pustiit, Ieremia a avut sentimentul că Iehova ‘l-a pus să stea în locuri întunecoase, ca oamenii morţi de mult timp’ (Plâng. 1:1, 16; 3:6). Ieremia i-a spus acestei naţiuni îndărătnice să se întoarcă la Iehova. Însă răutatea israeliţilor a ajuns atât de mare, încât Iehova a permis ca Ierusalimul şi Iuda să fie distruse. Cu toate că nu era vinovat de această distrugere, Ieremia a suferit foarte mult. În timpul acestei perioade de tristeţe, profetul şi-a amintit faptele de îndurare ale lui Dumnezeu: ‘N-am pierit, fiindcă îndurările lui Iehova se înnoiesc în fiecare dimineaţă’. În acest context a declarat Ieremia că ‘Iehova era partea lui’. El a continuat să se bucure de privilegiul de a sluji ca profet al lui Iehova. (Citeşte Plângerile 3:22-24.)

13 Ţara israeliţilor a rămas pustie timp de 70 de ani (Ier. 25:11). Dar prin cuvintele „Iehova este partea mea“, Ieremia a arătat că avea încredere în îndurarea lui Iehova şi că ‘îl aştepta cu răbdare’. Întrucât îşi pierduseră moştenirea, toate triburile Israelului trebuiau să aibă aceeaşi atitudine ca a profetului. Iehova era singura lor speranţă. După trecerea celor 70 de ani, israeliţii au putut să se întoarcă în ţara natală şi să-i slujească lui Iehova (2 Cron. 36:20–23).

Alţii care au făcut din Iehova partea lor

14, 15. Cine a mai făcut din Iehova partea sa, şi de ce?

14 Asaf şi Ieremia erau amândoi din tribul lui Levi. Însă nu numai leviţii au avut privilegiul de a-i sluji lui Iehova. În tinereţe, David, viitorul rege al Israelului, a afirmat că Dumnezeu era ‘partea lui în ţara celor vii’. (Citeşte Psalmul 142:1, 5.) Când a compus acest psalm, David nu se afla într-un palat sau într-o casă, ci într-o peşteră, deoarece fugea de duşmani. El a căutat refugiu de cel puţin două ori în peşteri greu accesibile: o dată, lângă Adulam, altă dată, în pustiul En–Ghedi.

15 Se pare că David a compus Psalmul 142 în una dintre aceste peşteri, unde se ascundea de regele Saul, care voia să-l ucidă (1 Sam. 22:1, 4). Probabil că David se simţea singur, neavând niciun prieten care să-l ocrotească (Ps. 142:4). În acest loc izolat, el l-a rugat pe Iehova să-l ajute.

16, 17. a) De ce s-a simţit David singur? b) Cui i-a cerut David ajutor?

16 David auzise, probabil, ce se întâmplase cu Marele Preot Ahimelec şi cu cei din casa lui: ei fuseseră ucişi la porunca lui Saul fiindcă Ahimelec îl ajutase pe David, neştiind că acesta fugea de rege (1 Sam. 22:11, 18, 19). David s-a simţit vinovat pentru moartea lor; era ca şi cum l-ar fi ucis pe preotul care îl ajutase. Dacă ai fi fost în locul lui, tu cum te-ai fi simţit? Pe lângă toate acestea, David nu-şi putea găsi liniştea deoarece era hăituit încontinuu de Saul.

17 La scurt timp după moartea lui Ahimelec, a murit şi profetul Samuel, cel care l-a uns pe David viitor rege (1 Sam. 25:1). Probabil că David se simţea acum şi mai singur. Însă el ştia că există cineva care îl poate ajuta: Iehova. David nu avea privilegiul leviţilor, dar se bucura de un alt privilegiu: urma să fie regele poporului lui Dumnezeu (1 Sam. 16:1, 13). De aceea, David şi-a descărcat inima înaintea lui Iehova şi a continuat să se încreadă în El. Şi tu poţi face din Iehova partea ta, refugiul tău! Încrede-te în el şi dă tot ce ai mai bun în serviciul său!

18. Cum au demonstrat unii slujitori din vechime că au făcut din Iehova partea lor?

18 Toţi aceşti slujitori din vechime au făcut din Iehova partea lor în sensul că au primit de la el o misiune şi s-au bizuit pe sprijinul lui ca s-o îndeplinească. Atât leviţii, cât şi alţi israeliţi, precum David, au făcut din Iehova partea lor. Dar tu? Cum poţi face din Iehova partea ta? Vei găsi răspunsul în articolul următor.

[Note de subsol]

^ par. 4 Pentru detalii cu privire la modul în care Iehova se îngrijea de preoţi, vezi Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor (engl.), volumul 2, pagina 684.

^ par. 8 El putea fi Asaf, unul dintre leviţii care dirijau corul de cântăreţi în zilele regelui David, sau un membru al casei lui Asaf (1 Cron. 6:31–43).

Cum ai răspunde?

• În ce sens a fost Iehova partea leviţilor?

• Cum au arătat Asaf, Ieremia şi David că Iehova era partea lor?

• Ce trebuie să faci pentru ca Iehova să fie partea ta?

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 8]

Leviţii nu au primit moştenire niciun teritoriu în Ţara Promisă. Partea lor a fost Iehova deoarece le-a încredinţat un serviciu special

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

În ce sens a fost Iehova partea preoţilor şi a leviţilor?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Ce l-a ajutat pe Asaf să continue să facă din Iehova partea sa?