Faci din Iehova partea ta?

„Continuaţi să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa şi toate aceste lucruri vă vor fi adăugate.“ (MAT. 6:33)

1, 2. a) Pe cine reprezintă „Israelul lui Dumnezeu“ din Galateni 6:16? b) Pe cine reprezintă „cele douăsprezece triburi ale lui Israel“ din Matei 19:28?

LA CE te gândeşti când întâlneşti în Biblie cuvântul „Israel“? La Iacob, fiul lui Isaac, care a fost numit mai târziu Israel? La descendenţii lui, adică naţiunea antică Israel? La Israelul spiritual? Când este folosit în sens figurat, acest termen se referă la „Israelul lui Dumnezeu“, cei 144 000, care sunt unşi cu spirit sfânt pentru a deveni regi şi preoţi în ceruri (Gal. 6:16; Rev. 7:4; 21:12). Dar cuvântul „Israel“ este folosit şi cu un alt sens, aşa cum reiese din Matei 19:28.

² Isus a spus: „La crearea din nou, când Fiul omului va sta pe tronul său glorios, voi, care m-aţi urmat, veţi sta şi voi pe douăsprezece tronuri şi le veţi judeca pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel“. În acest verset, „cele douăsprezece triburi ale lui Israel“ sunt cei care vor fi judecaţi de discipolii unşi ai lui Isus şi care au perspectiva de a trăi veşnic în Paradis, pe pământ. Ei vor beneficia de serviciul preoţesc al celor 144 000.

3, 4. Ce exemplu dau cei unşi?

 ³ Asemenea preoţilor şi leviţilor din vechime, creştinii unşi de azi consideră serviciul pe care i-l aduc lui Iehova o mare onoare (Num. 18:20). Ei nu aşteaptă să primească un loc sau un teritoriu pe pământ. În conformitate cu Revelaţia 4:10, 11, cei unşi îşi vor continua serviciul sacru în ceruri. Ei aşteaptă cu nerăbdare să fie regi şi preoţi alături de Isus Cristos (Ezec. 44:28).

⁴ În timp ce se află pe pământ, creştinii unşi demonstrează prin modul lor de viaţă că au făcut din Iehova partea lor. Privilegiul de a-i sluji lui Dumnezeu este pentru ei foarte important. Apostolul Petru a spus: „Faceţi tot posibilul să vă asiguraţi chemarea şi alegerea“ (2 Pet. 1:10). Creştinii unşi respectă acest îndemn manifestând credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Cristos şi urmându-l neîncetat. Deşi sunt diferiţi în privinţa aptitudinilor şi a situaţiei personale, ei nu-şi folosesc limitele drept scuză pentru a face cât mai puţin în serviciul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, pun serviciul sacru pe primul loc în viaţă. Ei sunt un bun exemplu pentru cei care speră să trăiască etern pe pământ.

5. Ce pot face toţi creştinii pentru ca Iehova să fie partea lor, şi de ce este greu uneori acest lucru?

⁵ Indiferent că avem speranţă cerească sau pământească, cu toţii trebuie ‘să ne renegăm, să ne luăm stâlpul de tortură şi să-l urmăm neîncetat pe Cristos’ (Mat. 16:24). Milioane de oameni care speră să trăiască în Paradis îi aduc închinare lui Dumnezeu şi îl urmează pe Cristos în acest mod. Ei nu se mulţumesc să-i dea lui Iehova mai puţin decât ştiu că-i pot da în realitate. Mulţi fraţi şi surori şi-au simplificat viaţa şi au devenit pionieri. Alţii reuşesc să facă pionierat auxiliar mai multe luni pe an. Iar cei care nu pot sluji ca pionieri fac tot ce le stă în putinţă în lucrarea de predicare. Toţi aceştia se aseamănă cu Maria, care a turnat ulei parfumat pe capul lui Isus. El a spus despre Maria: „Ea a făcut o faptă bună faţă de mine. . . . A făcut ce-a putut“ (Mar. 14:6–8). Având în vedere că trăim într-o lume stăpânită de Satan, nu ne este uşor uneori să facem tot ce putem, dar ne străduim, punându-ne încrederea în Iehova. Să analizăm patru modalităţi prin care putem face acest lucru.

Să căutăm Regatul lui Dumnezeu

6. a) Cum arată majoritatea oamenilor că partea lor este doar în viaţa aceasta? b) De ce este înţelept să gândim ca David?

⁶ Isus şi-a învăţat continuatorii să caute mai întâi Regatul şi dreptatea lui Dumnezeu. „Oamenii acestei lumi“ urmăresc doar propriile interese; partea lor „este în viaţa aceasta“. (Citeşte Psalmul 17:1, 13–15.) Nu se gândesc la Creator, ci numai la ei înşişi, fiind interesaţi să ducă o viaţă cât mai bună, să-şi întemeieze o familie sau să le lase copiilor o moştenire. Partea lor este doar în viaţa aceasta. David însă nu a gândit aşa. El a vrut să-şi facă „un nume bun“ la Iehova. Mai târziu, fiul său Solomon a spus că toţi ar trebui să ne facem un nume bun la Dumnezeu (Ecl. 7:1). Asemenea lui Asaf, David a înţeles că mai presus de interesele personale era prietenia lui cu Iehova, privilegiul de a umbla cu Creatorul său. Şi în prezent, mulţi creştini pun activităţile spirituale mai presus de munca laică.

7. Cum a fost binecuvântat un frate pentru că a pus interesele Regatului pe primul loc?

⁷ Să analizăm exemplul lui Jean-Claude, din Republica Centrafricană. El slujeşte ca bătrân de congregaţie, este căsătorit şi are trei copii. În această ţară e greu să-ţi găseşti un loc de muncă, iar majoritatea oamenilor ar face orice pentru a-şi păstra serviciul. Într-o zi, şeful lui Jean-Claude i-a spus că va trebui să lucreze doar în schimbul de noapte,  care începea la 18:30. Fratele nostru i-a explicat că are datoria să-şi susţină familia nu numai din punct de vedere material, ci şi spiritual. În plus, are o responsabilitate şi faţă de congregaţie. „Fii fericit că ai un loc de muncă, i-a zis şeful. Nimic nu e mai important decât serviciul: nici soţia, nici copiii, nici problemele tale. Serviciul are prioritate. Alege: ori religia, ori locul de muncă.“ Tu ce-ai fi făcut dacă ai fi fost în locul lui Jean-Claude? El era convins că Iehova urma să le poarte de grijă, lui şi familiei sale, dacă şi-ar fi pierdut locul de muncă. Şi avea multe de făcut în serviciul sacru. Cu aceste gânduri în minte, fratele s-a dus la întrunirea din cursul săptămânii. După aceea s-a pregătit să meargă la serviciu, deşi nu era sigur că mai avea un loc de muncă. Atunci a primit un telefon: şeful său fusese concediat. Însă fratele nostru îşi păstrase locul de muncă!

8, 9. Cum putem face din Iehova partea noastră, asemenea preoţilor şi leviţilor?

⁸ Poate că şi alţii au trecut printr-o situaţie asemănătoare şi s-au întrebat cum se vor îngriji de familie dacă îşi pierd locul de muncă (1 Tim. 5:8). Chiar dacă tu nu te-ai confruntat cu această problemă, ştii, probabil, din experienţă că Iehova nu te va dezamăgi niciodată dacă faci din el partea ta şi dacă preţuieşti privilegiul de a-i sluji. Când le-a spus discipolilor să continue să caute mai întâi regatul, Isus i-a asigurat că toate celelalte lucruri, precum mâncarea sau îmbrăcămintea, ‘le vor fi adăugate’ (Mat. 6:33).

⁹ Să ne gândim la leviţi, care n-au primit niciun teritoriu ca moştenire. Fiind preocupaţi doar de închinarea curată, ei trebuiau să aibă încredere că Iehova avea să se îngrijească de necesităţile lor materiale. El i-a asigurat: „Eu sunt partea ta“ (Num. 18:20). Deşi noi nu slujim într-un templu literal, putem să imităm spiritul preoţilor şi al leviţilor fiind siguri că Iehova ne va purta de grijă. Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul acestei lumi rele, trebuie să avem şi mai multă încredere că Iehova se va îngriji de necesităţile noastre (Rev. 13:17).

Să căutăm dreptatea lui Dumnezeu

10, 11. Cum au demonstrat unii încredere în Iehova în privinţa locului de muncă? Daţi un exemplu.

¹⁰ Isus şi-a îndemnat discipolii ‘să caute şi dreptatea lui Dumnezeu’ (Mat. 6:33). Aceasta înseamnă că trebuie să punem normele lui Iehova cu privire la ce este corect şi la ce este greşit mai presus de normele oamenilor. (Citeşte Isaia 55:8, 9.) Înainte să afle adevărul, unii cultivau tutun sau vindeau ţigări, îi instruiau pe alţii pentru război sau produceau şi vindeau arme. Însă majoritatea şi-au schimbat locul de muncă pentru a putea întruni cerinţele pentru botez (Is. 2:4; 2 Cor. 7:1; Gal. 5:14).

¹¹ Să luăm exemplul lui Andrew. Când el şi soţia sa au aflat adevărul, au hotărât să-i slujească lui Iehova. Andrew era foarte mândru de munca sa, dar a renunţat la ea. De ce? Deoarece lucra într-o organizaţie implicată în război. El era acum decis să pună pe primul plan dreptatea lui Dumnezeu. Şi-a dat demisia, deşi avea de întreţinut doi copii. Nu avea niciun alt venit, iar economiile îi ajungeau doar câteva luni. Din punct de vedere omenesc, s-ar fi putut spune că nu avea nicio ‘moştenire’. Dar, bizuindu-se pe Iehova, şi-a căutat un alt loc de muncă. Azi, când  priveşte în urmă, el spune cu convingere că „mâna lui Iehova nu s-a scurtat“ (Is. 59:1). Deoarece au continuat să ducă o viaţă simplă, Andrew şi soţia sa au putut face pionierat. „Au fost momente când eram îngrijoraţi din cauza banilor, a locuinţei, a sănătăţii sau chiar a faptului că îmbătrânim“, mărturiseşte el. „Dar Iehova a stat mereu lângă noi. . . . Putem spune din toată inima că a-i sluji lui Iehova este o binecuvântare şi un mare privilegiu!“ (Ecl. 12:13) *

12. Ce calitate trebuie să avem pentru a căuta mai întâi dreptatea lui Dumnezeu? Daţi exemple din congregaţie.

¹² Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo» şi se va muta; şi nimic nu vă va fi imposibil“ (Mat. 17:20). Întreabă-te: „Aş căuta mai întâi dreptatea lui Dumnezeu dacă acest lucru mi-ar cauza probleme?“. Vorbeşte cu alţi membri ai congregaţiei dacă ai îndoieli. Modul în care Iehova i-a ajutat îţi va întări, cu siguranţă, credinţa.

Să apreciem măsurile spirituale luate de Iehova

13. De ce anume putem fi siguri când îi slujim lui Iehova din toată inima?

¹³ Dacă preţuim privilegiul de a-i sluji lui Iehova, putem fi siguri că El ne va oferi cele necesare din punct de vedere material şi spiritual, aşa cum le-a oferit şi leviţilor. Să ne bazăm pe Iehova chiar şi atunci când ni se pare că situaţia noastră este fără ieşire. David, de exemplu, deşi a fost nevoit să se ascundă într-o peşteră, a contat pe ajutorul lui Iehova. De asemenea, să apelăm în permanenţă la Iehova, Sursa noastră de lumină spirituală. Asaf a putut să-şi explice mai bine lucrurile care îl tulburau doar când a intrat „în grandiosul sanctuar al lui Dumnezeu“ (Ps. 73:17). Imitând aceste exemple, vom demonstra că preţuim privilegiul de a-i sluji lui Iehova, indiferent de situaţiile prin care trecem.

14, 15. Cum ar trebui să reacţionăm când lumina adevărului devine mai clară, şi de ce?

¹⁴ Cum reacţionezi când Iehova face lumină în privinţa unor ‘lucruri profunde’ din Scripturi? (1 Cor. 2:10–13) Apostolul Petru ne-a lăsat un exemplu excelent în această privinţă. Cu o anumită ocazie, Isus a afirmat: „Dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă“. Interpretând literalmente aceste cuvinte, mulţi discipoli au spus: „Ce cuvinte revoltătoare! Cine le poate asculta?“. Apoi „s-au întors la lucrurile lăsate în urmă“. Cum a reacţionat Petru? El a spus: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice“ (Ioan 6:53, 60, 66, 68).

¹⁵ Petru nu a înţeles întru totul aceste cuvinte ale lui Isus, dar a fost sigur că Iehova le va da lumină spirituală. Când Iehova revarsă mai multă lumină asupra anumitor adevăruri biblice, te străduieşti să înţelegi motivele acestor schimbări? (Prov. 4:18) Bereenii din secolul întâi „au primit cuvântul cu cea mai mare însufleţire, cercetând cu atenţie Scripturile în fiecare zi“ (Fap. 17:11). Urmându-le exemplul, vei preţui şi mai mult privilegiul de a-i sluji lui Iehova, de a face din El partea ta.

‘Să vă căsătoriţi numai în Domnul’

16. În armonie cu 1 Corinteni 7:39, cum pot creştinii necăsătoriţi să facă din Iehova partea lor?

¹⁶ Un alt domeniu în care creştinii trebuie să ţină cont de Iehova este căsătoria. Ei trebuie să aplice sfatul biblic de a se căsători „numai în Domnul“ (1 Cor. 7:39). Mulţi au preferat să rămână necăsătoriţi decât să încalce acest sfat divin. Iehova le poartă de grijă acestor persoane. Ce a făcut David când  s-a simţit singur şi lipsit de ajutor? „Înaintea lui [Dumnezeu] am vorbit despre necazul meu, când spiritul îmi era istovit înăuntrul meu“, a spus el (Ps. 142:1–3). Sentimente asemănătoare a avut, probabil, şi profetul Ieremia, care i-a slujit cu fidelitate lui Iehova zeci de ani fără a fi căsătorit. *

17. Ce face o soră necăsătorită când se simte singură?

¹⁷ „Nu am luat niciodată hotărârea de a rămâne necăsătorită“, spune o soră din Statele Unite. „Mă voi căsători când voi întâlni persoana potrivită. Mama, care nu este la adevăr, îmi tot spunea să mă căsătoresc; nu conta cu cine. Am întrebat-o cum s-ar simţi în cazul în care căsnicia mea s-ar sfârşi rău. În cele din urmă, văzând că aveam un serviciu stabil, că puteam să-mi port singură de grijă şi că eram fericită, m-a lăsat în pace.“ Această soră se simte uneori singură. „În astfel de momente, spune ea, îmi pun încrederea în Iehova, iar el nu mă părăseşte niciodată.“ Ce a ajutat-o să se încreadă în el? „Rugăciunea mă ajută să simt că Dumnezeu este real şi că nu sunt niciodată singură. Cel Preaînalt mă ascultă, iar asta îmi dă demnitate şi bucurie!“ Fiind convinsă că „este mai multă fericire în a da decât în a primi“, sora noastră spune: „Îi ajut pe alţii fără să aştept nimic în schimb. Gândul că le pot fi de ajutor îmi aduce multă bucurie“ (Fap. 20:35). Da, ea a făcut din Iehova partea ei şi este fericită că are privilegiul să-i slujească.

18. În ce sens poate face Iehova din tine partea sa?

¹⁸ Indiferent de situaţia prin care treci, şi tu poţi face din Iehova partea ta rămânând în mijlocul poporului său fericit (2 Cor. 6:16, 17). La rândul tău, tu vei deveni partea lui Iehova, asemenea altor slujitori din trecut. (Citeşte  Deuteronomul 32:9, 10.) Aşa cum Iehova a făcut din Israel partea sa, el va face şi din tine partea lui şi îţi va purta de grijă cu iubire (Ps. 17:8).

[Note de subsol]

Cum ai răspunde?

Cum faci din Iehova partea ta:

• când cauţi mai întâi Regatul lui Dumnezeu şi dreptatea Sa?

• când apreciezi lumina spirituală?

• când respecţi porunca divină de a te căsători numai în Domnul?

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 13]

Iehova devine partea noastră când acordăm întâietate serviciului sacru

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Exemplul lui Ieremia ne încurajează