Salt la conţinut

Salt la cuprins

V-aţi întrebat?

V-aţi întrebat?

V-aţi întrebat?

De ce existau schimbători de bani în templul din Ierusalim?

Cu puţin timp înainte de moartea sa, Isus a luat atitudine faţă de o mare nedreptate care se făcea la templu. Biblia spune: „Isus . . . i-a aruncat afară pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi băncile celor care vindeau porumbei. Şi le-a zis: «Este scris: „Casa mea se va numi casă de rugăciune“, dar voi faceţi din ea o peşteră de tâlhari!»“ (Matei 21:12, 13).

În secolul I, iudeii şi prozeliţii veneau din multe ţări şi oraşe la templul din Ierusalim, aducând cu ei monede din zona în care locuiau. Totuşi, ca să plătească impozitul anual pentru templu, să cumpere animale de jertfă şi să ofere alte ofrande benevole li se cerea să folosească moneda acceptată la templu. Astfel, în schimbul unei taxe, schimbătorii de bani converteau monedele de diferite origini şi valori în moneda acceptată. Când se apropiau sărbătorile iudeilor, schimbătorii de bani îşi instalau mesele în curtea naţiunilor, din incinta templului.

Faptul că Isus i-a mustrat pe schimbătorii de bani, spunând că făcuseră din templu o „peşteră de tâlhari“, arată că taxele percepute de ei erau exorbitante.

De ce erau măslinii atât de apreciaţi în timpurile biblice?

Măslinii şi viile se numărau printre binecuvântările pe care Dumnezeu le-a promis poporului său dacă acesta îi rămânea fidel (Deuteronomul 6:10, 11). Şi în prezent, măslinul este foarte apreciat în zonele unde creşte. El poate da rod bogat sute de ani, fără să necesite multă îngrijire. Un măslin cultivat se poate dezvolta chiar şi într-un sol stâncos şi poate rezista la perioade succesive de secetă. Dacă este tăiat, buturuga lui dă câţiva lăstari din care se pot forma noi tulpini.

În timpurile biblice, scoarţa şi frunzele măslinului erau preţuite pentru proprietăţile lor antifebrile. Din crengile mature ale măslinului se scurge o răşină cu miros de vanilie, care era folosită la fabricarea parfumului. Însă măslinul era apreciat în primul rând pentru măsline şi pentru ulei, care erau folosite în alimentaţie. Aproape jumătate din pulpa unei măsline coapte este ulei.

Dintr-un măslin bun se pot obţine mai bine de 55 de litri de ulei pe an. Uleiul de măsline era folosit drept combustibil pentru lămpi, dar şi în scopuri ceremoniale şi religioase, în cosmetică pentru îngrijirea părului şi a pielii şi ca medicament pentru tratarea rănilor şi a contuziilor (Exodul 27:20; Leviticul 2:1–7; 8:1–12; Rut 3:3; Luca 10:33, 34).