Salt la conţinut

Salt la cuprins

V-aţi întrebat?

V-aţi întrebat?

V-aţi întrebat?

Cum erau acoperite cheltuielile pentru serviciile de la templul lui Iehova din Ierusalim?

Serviciile de la templu erau susţinute prin taxe, în principal prin zeciuială, care era obligatorie. Dar se foloseau şi alte tipuri de taxe. De exemplu, când a fost construit tabernacolul, Iehova i-a spus lui Moise să strângă de la fiecare israelit care se înregistra câte o jumătate de siclu de argint drept ‘contribuţie pentru Iehova’ (Exodul 30:12–16).

În timp, se pare că iudeii şi-au făcut obiceiul să ofere drept contribuţie această sumă fixă ca impozit anual pentru templu. Acesta era impozitul pe care Isus i-a spus lui Petru să-l plătească cu o monedă găsită în gura unui peşte (Matei 17:24–27).

Cu câţiva ani în urmă, în Ierusalim au fost descoperite două monede de argint de tipul celor cu care se plătea impozitul pentru templu. O monedă, emisă în Tir în 22 e.n., a fost găsită într-un canal de scurgere din secolul I. Acest siclu are pe o parte imaginea lui Melkart, sau Baal, zeul principal al Tirului, iar pe cealaltă parte imaginea unui vultur aşezat pe prora unei corăbii. A doua monedă, găsită în molozul care a fost îndepărtat de pe muntele templului, datează din primul an al revoltei iudeilor împotriva Romei, 66–67 e.n. Pe ea apare imaginea unei cupe şi a trei rodii mici, precum şi inscripţiile „jumătate de siclu“ şi „Sfântul Ierusalim“. Referitor la această descoperire, profesorul Gabriel Barkay spune că moneda „pare să fi fost atinsă de foc, foarte probabil de focul care a distrus cel de-al doilea templu în 70 e.n.“.

Erau într-adevăr impresionante construcţiile realizate de Nebucadneţar, regele Babilonului?

Cartea biblică Daniel consemnează următoarele cuvinte rostite de Nebucadneţar: „Nu este acesta Babilonul cel Mare, pe care eu însumi l-am construit drept casă regală prin tăria puterii mele şi spre gloria măreţiei mele?“ (Daniel 4:30). Era acest oraş antic cu adevărat impresionant?

Istoricii afirmă că Nebucadneţar a construit temple, palate, ziduri şi o superbă grădină suspendată. Templul principal din centrul Babilonului avea un turn, sau un zigurat, a cărui înălţime depăşea probabil 70 de metri. Însă „cele mai renumite realizări [ale lui Nebucadneţar] sunt Calea Procesiunilor şi Poarta zeiţei Iştar“, se spune în lucrarea Babylon—City of Wonders. Calea Procesiunilor, care trecea prin Poarta zeiţei Iştar, avea de-o parte şi de alta reliefuri reprezentând lei în mers. Despre această poartă, cea mai mare din Babilon, aceeaşi lucrare spune: „Acoperită în întregime cu cărămizi smălţuite de un albastru intens şi decorată cu sute de reliefuri reprezentând tauri în mers şi dragoni, ea le oferea vizitatorilor o privelişte de neuitat“.

La începutul secolului al XX-lea, arheologii au scos la lumină mii de fragmente din Calea Procesiunilor şi din Poarta zeiţei Iştar şi le-au folosit pentru a reconstrui o mare parte din acestea la Muzeul Pergamon din Berlin (Germania).

[Legenda fotografiilor de la pagina 12]

Mărime naturală

[Provenienţa fotografiilor]

Sus: Clara Emit, prin amabilitatea Israel Antiquities Authority; jos: Zev Radovan

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Poarta zeiţei Iştar reconstruită