Avraam — un exemplu de iubire

Bătrânul Avraam este cuprins de durere. Sara, soţia lui mult iubită, a murit. Câte amintiri dragi îi vin în minte în aceste clipe! Durerea devine sfâşietoare. Avraam începe să plângă (Geneza 23:1, 2). Lacrimile sale nu sunt nici pe departe un semn de slăbiciune sau un motiv să se simtă stânjenit. Dimpotrivă, ele dezvăluie una dintre cele mai frumoase calităţi ale lui Avraam: iubirea.

CE ESTE IUBIREA? Iubirea este un sentiment de afecţiune profundă, un ataşament plin de căldură. O persoană iubitoare arată prin acţiunile ei ce simte faţă de cei pe care îi iubeşte, chiar dacă acest lucru ar presupune sacrificii.

CUM A DOVEDIT AVRAAM IUBIRE? Avraam a arătat că îşi iubea familia. Fără îndoială, Avraam a fost un om ocupat. Cu toate acestea, el nu a neglijat niciodată necesităţile spirituale sau afective ale familiei sale. De fapt, Iehova ştia că Avraam era tipul de cap de familie care lua iniţiativa în ce priveşte închinarea (Geneza 18:19). Mai mult, Iehova a vorbit în mod concret despre iubirea lui Avraam. Când i s-a adresat lui Avraam, Iehova a spus că Isaac era ‘fiul pe care [Avraam] îl iubea mult’ (Geneza 22:2).

Iubirea lui Avraam reiese şi din modul în care a reacţionat la moartea iubitei sale soţii, Sara. Avraam a jelit-o. Chiar dacă era un bărbat puternic, lui Avraam nu i-a fost teamă să-şi manifeste durerea. Ce frumoasă îmbinare de forţă şi delicateţe!

Avraam a arătat că îl iubea pe Dumnezeu. El a manifestat această iubire toată viaţa. Cum anume?  Poate că ne amintim ce spune Biblia în 1 Ioan 5:3: „Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale“. Potrivit acestei definiţii, Avraam a fost un exemplu remarcabil în ce priveşte iubirea de Dumnezeu.

De fiecare dată când Iehova i-a dat o poruncă lui Avraam, acesta a acţionat imediat (Geneza 12:4; 17:22, 23; 21:12–14; 22:1–3). Nu conta dacă porunca era uşoară sau grea. Nu conta prea mult nici dacă Avraam cunoştea motivul pentru care Iehova îi cerea s-o îndeplinească. Pentru el, aceşti factori nu aveau nicio importanţă. Dacă Dumnezeu dorea ca el să facă un anumit lucru, Avraam era dispus să-l facă. Avraam a considerat fiecare poruncă de la Iehova o ocazie de a-şi demonstra iubirea faţă de el.

CE ÎNVĂŢĂM DIN EXEMPLUL LUI AVRAAM? Îl putem imita pe Avraam manifestând o caldă afecţiune faţă de alţii, în special faţă de membrii familiei. Să nu permitem niciodată ca presiunile vieţii să ne răpească timpul pe care ar trebui să li-l dăruim celor pe care-i iubim cel mai mult.

De asemenea, ar trebui să cultivăm o iubire sinceră pentru Iehova. O astfel de iubire poate constitui o forţă motivaţională puternică în viaţa noastră. De exemplu, ea ne poate motiva să facem schimbări în ce priveşte atitudinea, vorbirea şi conduita noastră pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu (1 Petru 1:14–16).

Bineînţeles, nu este întotdeauna uşor să respectăm poruncile lui Iehova. Dar putem fi siguri că Cel care l-a ajutat pe Avraam, Cel care l-a numit ‘prietenul său’, ne va susţine şi pe noi (Isaia 41:8). Cuvântul său, Biblia, promite: „El . . . vă va face neclintiţi, vă va întări“ (1 Petru 5:10). Cât de încurajatoare este această promisiune făcută de Prietenul de încredere al lui Avraam!

[Chenarul de la pagina 11]

Dă dovadă de slăbiciune un bărbat care plânge?

Mulţi ar răspunde afirmativ. Ei ar fi probabil surprinşi să afle că Avraam a fost doar unul dintre bărbaţii fideli şi puternici despre care Biblia spune că au plâns în momente grele. Alţi bărbaţi fideli care au plâns au fost Iosif, David, apostolul Petru, bătrânii congregaţiei din Efes şi chiar Isus (Geneza 50:1; 2 Samuel 18:33; Luca 22:61, 62; Ioan 11:35; Faptele 20:36–38). Este clar, Biblia nu spune că un bărbat care plânge dă dovadă de slăbiciune.