„[Avem] în Lege tiparul cunoştinţei şi al adevărului.“ (ROM. 2:20)

1. De ce este important să înţelegem ce a explicat Pavel în legătură cu Legea mozaică?

DACĂ n-am fi avut scrierile apostolului Pavel, ne-ar fi fost greu să înţelegem semnificaţia multor aspecte ale Legii mozaice. De exemplu, în scrisoarea adresată evreilor, Pavel a explicat că Isus, în calitate de ‘mare preot fidel’, a adus o dată pentru totdeauna „o jertfă de împăcare“. Astfel, el le-a oferit celor care manifestă credinţă în ea posibilitatea de a obţine „o eliberare veşnică“ (Evr. 2:17; 9:11, 12). Pavel a explicat că tabernacolul a fost doar o „umbră a lucrurilor cereşti“ şi că Isus a devenit Mediatorul unui „legământ mai bun“ decât cel mediat de Moise (Evr. 7:22; 8:1–5). În timpul lui Pavel, aceste explicaţii cu privire la Lege erau nepreţuite pentru creştini, aşa cum sunt şi în prezent. Ele ne ajută să înţelegem mai bine valoarea măsurilor luate de Dumnezeu în favoarea noastră.

2. Ce avantaj aveau creştinii evrei faţă de oamenii din naţiuni?

² Unele părţi din scrisoarea adresată de Pavel creştinilor din Roma se refereau la creştinii evrei, care fuseseră instruiţi conform Legii mozaice. El a afirmat că, întrucât aceştia cunoşteau bine Legea, aveau avantajul de a deţine „tiparul cunoştinţei şi al adevărului“ privitor la Iehova şi la principiile sale drepte. Creştinii evrei au înţeles acest ‘tipar al adevărului’ şi l-au apreciat. Asemenea strămoşilor lor, au fost o lumină pentru cei care nu cunoşteau Legea, învăţându-i adevărul despre Iehova. (Citeşte Romani 2:17–20.)

 „O UMBRĂ“ A JERTFEI LUI ISUS

3. Ce foloase avem studiind despre jertfele aduse de evrei în vechime?

³ Tiparul adevărului la care s-a referit Pavel ne ajută şi pe noi să înţelegem scopurile lui Iehova. Principiile ce stau la baza Legii mozaice nu şi-au pierdut nici azi importanţa, sau valoarea. Să analizăm în continuare cum i-au condus jertfele şi ofrandele pe evreii umili la Cristos şi cum i-au ajutat să înţeleagă ce aştepta Dumnezeu de la ei. Şi, întrucât cerinţele fundamentale ale lui Iehova nu se schimbă niciodată, vom vedea că legile referitoare la jertfe şi la ofrande ne ajută să ne analizăm calitatea serviciului sacru (Mal. 3:6).

4, 5. a) Ce le amintea Legea mozaică slujitorilor lui Dumnezeu? b) Spre ce îndrepta atenţia legea privitoare la jertfe?

⁴ Pentru evreii din vechime era clar că multe aspecte ale Legii mozaice evidenţiau starea lor păcătoasă. De exemplu, oricine atingea un cadavru trebuia să respecte un ritual de purificare: sacrifica şi oferea ca ofrandă arsă o vacă roşie, fără cusur. Cenuşa ei era păstrată „pentru apa de curăţire“ cu care trebuia stropită persoana necurată în a treia şi în a şaptea zi ca să se purifice (Num. 19:1–13). Pentru a le reaminti israeliţilor că toţi se nasc imperfecţi şi păcătoşi, femeia care năştea trebuia să treacă printr-o perioadă de necurăţie, iar apoi să aducă o jertfă de ispăşire (Lev. 12:1–8).

⁵ Jertfele de animale pentru ispăşirea păcatelor trebuiau oferite în multe alte situaţii. Indiferent că evreii îşi dădeau sau nu seama, acele jertfe, precum şi cele aduse mai târziu la templul lui Iehova, erau „o umbră“ a jertfei perfecte oferite de Isus (Evr. 10:1–10).

ATITUDINEA CU CARE TREBUIAU ADUSE JERTFELE

6, 7. a) După ce criterii îşi alegeau israeliţii jertfele, şi ce a prefigurat acest lucru? b) Ce întrebări ar trebui să ne punem?

⁶ Orice animal adus ca jertfă trebuia să fie „sănătos“ în toate privinţele: să nu fie orb, rănit sau bolnav şi să nu aibă defecte din naştere (Lev. 22:20–22). Ofrandele din roadele pământului şi din cereale trebuiau aduse din „primele roade“, ‘din ce era cel mai bun’ (Num. 18:12, 29). Iehova nu accepta ofrandele de calitate inferioară. Această cerinţă importantă privitoare la jertfele de animale arăta că jertfa lui Isus urma să fie fără pată şi fără defect şi că Iehova urma să sacrifice pentru răscumpărarea omenirii ce avea el mai bun şi mai drag (1 Pet. 1:18, 19).

⁷ Dacă persoana care aducea jertfa îi era cu adevărat recunoscătoare lui Iehova pentru bunătatea Sa, oferea cu bucurie tot ce avea mai bun. Aşadar, fiecare israelit era liber să decidă ce jertfă să aducă. Totuşi, el avea în vedere că Dumnezeu nu-şi găsea plăcerea în ofrandele cu defect. Dacă ar fi adus astfel de ofrande, ar fi demonstrat că le considera o simplă formalitate, ba chiar o povară. (Citeşte Maleahi 1:6–8, 13.) În mod asemănător, fiecare dintre noi ar trebui să mediteze la serviciul pe care i-l aduce lui Iehova şi să se întrebe: „Cu  ce atitudine îi slujesc lui Iehova? Ar trebui oare să fac îmbunătăţiri în privinţa serviciului meu sacru sau să-mi analizez motivaţia cu care îi slujesc lui Dumnezeu?“.

8, 9. Ce învăţăm din atitudinea cu care israeliţii aduceau jertfe?

⁸ Prin jertfa adusă, israelitul îşi exprima de bunăvoie recunoştinţa faţă de Iehova, iar prin ofranda arsă, căuta aprobarea divină. Lui nu îi era greu să aleagă animalul de jertfă deoarece, în ambele situaţii, îi dădea cu bucurie lui Iehova ce avea mai bun. În prezent, creştinii nu aduc jertfe literale, aşa cum prevedea Legea mozaică. În schimb, aduc jertfe simbolice, folosindu-şi timpul, energia şi resursele pentru a-i sluji lui Iehova. Apostolul Pavel spune că noi aducem ‘jertfe care îi plac lui Dumnezeu când mărturisim public’ speranţa noastră creştină, când facem binele şi când ne împărţim bunurile cu alţii (Evr. 13:15, 16). Atitudinea cu care slujitorii lui Iehova fac astfel de lucruri dezvăluie recunoştinţa şi aprecierea pe care o au pentru tot ce primesc de la El. Aşadar, există o paralelă între atitudinea şi motivaţiile cu care creştinii de azi îşi îndeplinesc serviciul sacru şi cele ale israeliţilor din vechime care aduceau jertfe.

⁹ În anumite situaţii, Legea le impunea israeliţilor care făcuseră ceva greşit să aducă ofrande pentru păcat sau ofrande pentru vină. Însă era influenţată dispoziţia sau atitudinea lor de caracterul obligatoriu al jertfei? Dacă doreau cu adevărat să-şi păstreze o relaţie bună cu Iehova, israeliţii trebuiau să aducă aceste jertfe din toată inima (Lev. 4:27, 28).

10. Ce „jertfe“ trebuie să aducă creştinii pentru a-şi restabili relaţiile cu fraţii sau cu Iehova?

¹⁰ În mod asemănător, cineva ar putea să-şi dea seama că a jignit un frate fie din neatenţie, fie din lipsă de consideraţie. Sau conştiinţa i-ar putea spune că a făcut ceva greşit. Cel care priveşte cu seriozitate serviciul adus lui Iehova va încerca să îndrepte răul. Aceasta presupune să-i ceară scuze persoanei jignite sau, în cazul în care a comis o greşeală gravă, să ceară ajutorul supraveghetorilor creştini (Mat. 5:23, 24; Iac. 5:14, 15). Aşadar, e nevoie de eforturi pentru a îndrepta răul comis împotriva unui frate sau împotriva lui Iehova. Dar, dacă vom fi dispuşi să aducem astfel de „jertfe“, adică să facem astfel de sacrificii, ne vom restabili relaţiile cu Iehova şi cu fratele nostru şi vom redobândi o conştiinţă curată. Astfel ni se va întări convingerea că tot ce ne cere Iehova este spre binele nostru.

11, 12. a) Ce erau jertfele de comuniune? b) Ce paralelă există între jertfele de comuniune şi închinarea curată de azi?

 ¹¹ Unele jertfe cerute de Legea mozaică erau jertfe de comuniune. Ele arătau că israelitul care le aducea era în pace cu Iehova. Israelitul respectiv mânca împreună cu familia sa carnea animalului sacrificat, probabil într-o sală de mese de la templu. Preotul oficiant, împreună cu ceilalţi preoţi, primeau câte o porţie din carnea animalului jertfit (Lev. 3:1,ftn.; 7:31-33). Israelitul aducea jertfa din dorinţa sinceră de a fi în relaţii bune cu Dumnezeu. Era ca şi cum el, familia lui, preoţii şi Iehova însuşi luau masa împreună, în pace şi cu multă bucurie.

¹² Exista oare privilegiu mai mare decât acela de a-l invita, simbolic vorbind, pe Iehova la o asemenea masă şi de a-l avea oaspete? Fireşte, gazda dorea să-i ofere oaspetelui său de onoare tot ce avea mai bun. Jertfele de comuniune, ca parte a tiparului adevărului, arătau că toţi cei care doresc să se bucure de o relaţie apropiată cu Creatorul lor pot face acest lucru prin intermediul jertfei superioare a lui Isus. În prezent, putem să-l avem oaspete pe Iehova şi să ne bucurăm de prietenia lui dacă suntem dispuşi să ne sacrificăm resursele şi energia în serviciul său.

JERTFE CARE NU-I PLAC LUI DUMNEZEU

13, 14. De ce jertfa pe care intenţiona s-o aducă regele Saul nu-i era plăcută lui Iehova?

¹³ Pentru a fi acceptate de Iehova, jertfele prevăzute de Legea mozaică trebuiau oferite cu o atitudine corectă şi cu o stare potrivită a inimii. Biblia însă conţine relatări din care reiese că unele jertfe nu au fost acceptate de Dumnezeu. De ce au fost acestea respinse? Să analizăm în continuare două situaţii.

¹⁴ Profetul Samuel i-a spus regelui Saul că sosise timpul ca Iehova să execute judecata asupra amaleciţilor. Saul trebuia să-i nimicească pe aceşti duşmani, precum şi animalele lor. Însă, după ce a obţinut victoria, el le-a permis soldaţilor să-l cruţe pe Agag, regele amaleciţilor. De asemenea, a păstrat cele mai bune oi şi vite ca să le aducă jertfă lui Iehova (1 Sam. 15:2, 3, 21). Cum a reacţionat Iehova? L-a respins pe Saul din cauza neascultării. (Citeşte 1 Samuel 15:22, 23.) Înţelegem, aşadar, că jertfa noastră nu are valoare în ochii lui Iehova dacă nu ascultăm de poruncile sale.

15. Ce dovedeau israeliţii din timpul lui Isaia prin jertfele lor?

 ¹⁵ Un exemplu asemănător este prezentat în cartea Isaia. În vremea profetului, israeliţii aduceau jertfe formale. Din cauza conduitei lor greşite, aceste jertfe nu aveau nicio valoare. „La ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?“, a întrebat Iehova. „Sunt sătul de berbecii aduşi ca ofrande arse şi de grăsimea animalelor bine hrănite. Nu-mi găsesc plăcerea în sângele taurilor tineri, al mieilor şi al ţapilor. . . . Nu mai aduceţi ofrande de cereale fără valoare! Tămâia este un lucru dezgustător pentru mine.“ De ce a reacţionat Iehova în felul acesta? Iată ce le-a spus el: „Chiar dacă faceţi multe rugăciuni, nu ascult. Mâinile vă sunt pline de vărsare de sânge. Spălaţi-vă, curăţaţi-vă! Îndepărtaţi dinaintea ochilor mei răutatea faptelor voastre! Încetaţi să mai faceţi răul!“ (Is. 1:11–16).

16. Ce jertfe îi plac lui Dumnezeu?

¹⁶ Iehova nu-şi găsea plăcerea în jertfele oferite de păcătoşii care nu se căiau. Însă accepta rugăciunile şi ofrandele celor care se străduiau să trăiască în armonie cu poruncile lui. Tiparul Legii îi învăţase că erau păcătoşi şi că aveau nevoie de iertare (Gal. 3:19). Înţelegând acest lucru, ei se căiau în inima lor. În mod asemănător, noi trebuie să recunoaştem că avem nevoie de jertfa lui Cristos pentru ca Iehova să ne ierte păcatele. Dacă înţelegem importanţa jertfei lui Isus şi suntem recunoscători pentru ea, serviciul nostru sacru, sub toate aspectele lui, va fi plăcut în ochii lui Iehova. (Citeşte Psalmul 51:17, 19.)

SĂ MANIFESTĂM CREDINŢĂ ÎN JERTFA LUI ISUS

17–19. a) Cum îi putem dovedi lui Iehova că îi suntem recunoscători pentru jertfa de răscumpărare a lui Isus? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁷ Spre deosebire de cei care au trăit în perioada precreştină, noi avem marele avantaj de a vedea mai mult decât „umbra“ scopurilor lui Dumnezeu; noi vedem însăşi ‘realitatea lucrurilor’ (Evr. 10:1). Legile privitoare la jertfe le-au arătat israeliţilor ce trebuiau să facă pentru a se bucura de relaţii strânse cu Dumnezeu. Trebuiau să-i fie recunoscători, să dorească să-i dea ce aveau mai bun şi să accepte că aveau nevoie de răscumpărare. Cu ajutorul Scripturilor greceşti creştine, noi înţelegem că, prin intermediul răscumpărării, Iehova va anula definitiv efectele păcatului dându-ne posibilitatea de a avea o conştiinţă curată încă de pe acum. Într-adevăr, jertfa de răscumpărare oferită de Isus este un dar minunat! (Gal. 3:13; Evr. 9:9, 14)

¹⁸ Evident, pentru a beneficia de acest dar nu este suficient să-i înţelegem semnificaţia. Pavel a scris: „Legea a devenit tutorele nostru care ne conduce la Cristos, ca să fim declaraţi drepţi datorită credinţei“ (Gal. 3:24). Iar credinţa autentică nu poate exista fără fapte (Iac. 2:26). De aceea, Pavel i-a îndemnat pe creştinii evrei, care deţineau tiparul cunoştinţei transmise prin Legea mozaică, să pună în practică această cunoştinţă. Astfel, ei îşi armonizau conduita cu principiile divine despre care le vorbeau altora. (Citeşte Romani 2:21–23.)

¹⁹ Chiar dacă nu este necesar să respectăm Legea mozaică, şi noi trebuie să-i aducem lui Iehova jertfe plăcute. În articolul următor vom vorbi despre modul în care putem aduce astfel de jertfe.

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 17]

Cerinţele fundamentale ale lui Iehova nu se schimbă niciodată

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Tu ce fel de animal i-ai fi oferit lui Iehova ca jertfă?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Iehova îi aprobă pe aceia care îi aduc jertfe plăcute