„Voi sunteţi «un neam ales, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor care să fie o proprietate specială».“ (1 PET. 2:9)

1. a) De ce este „cina Domnului“ numită şi Comemorarea? b) Ce comemorăm cu această ocazie?

ÎN SEARA de 14 nisan, anul 33 e.n., Isus şi cei 12 apostoli au celebrat pentru ultima oară Paştele evreiesc. După ce i-a cerut lui Iuda Iscariot să plece, Isus a instituit o sărbătoare nouă, numită mai târziu „cina Domnului“ (1 Cor. 11:20). „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“, a spus el de două ori. Sărbătoarea este numită şi Comemorarea morţii lui Isus. Ea este o ocazie specială în care ne amintim că Isus s-a jertfit pentru noi (1 Cor. 11:24, 25). Martorii lui Iehova de pe întregul pământ comemorează în fiecare an moartea lui Cristos. În 2012, 14 nisan corespunde zilei de joi, 5 aprilie şi începe la asfinţitul soarelui.

2. Ce a spus Isus despre pâine şi despre vin când a instituit Comemorarea?

² Discipolul Luca descrie în câteva cuvinte ce a făcut Isus cu acea ocazie: „A luat o pâine, a adus mulţumiri, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: «Aceasta reprezintă corpul meu, care urmează să fie dat pentru voi. Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea». Apoi, la fel, şi paharul, după ce au luat cina, şi a zis: «Paharul acesta reprezintă noul legământ, pe baza sângelui meu, care trebuie să fie vărsat în folosul vostru»“ (Luca 22:19, 20). Ce au înţeles apostolii din aceste cuvinte?

3. Ce au înţeles apostolii referitor la semnificaţia simbolurilor?

³ Fiind evrei, apostolii erau obişnuiţi cu jertfele de animale aduse de preoţi la templul din Ierusalim. Prin ofrandele lor, evreii voiau să obţină favoarea lui Iehova. Multe dintre aceste ofrande erau oferite pentru ispăşirea păcatelor (Lev. 1:4;  22:17–29). Aşadar, când Isus a spus că ‘trupul avea să fie dat şi sângele său, vărsat în folosul lor’, apostolii au înţeles că el urma să-şi dea viaţa perfectă ca jertfă, o jertfă mult superioară jertfelor de animale.

4. Ce a vrut să spună Isus prin cuvintele „paharul acesta reprezintă noul legământ, pe baza sângelui meu“?

⁴ Dar ce a vrut Isus să spună prin cuvintele „paharul acesta reprezintă noul legământ, pe baza sângelui meu“? Apostolii cunoşteau profeţia referitoare la noul legământ, consemnată în Ieremia 31:31–33. (Citeşte.) Din ceea ce a spus Isus reiese că el instituia noul legământ, care urma să înlocuiască legământul Legii, încheiat de Iehova cu poporul Israel prin intermediul lui Moise.

5. Ce perspectivă le oferea israeliţilor legământul Legii?

⁵ Între cele două legăminte exista o strânsă legătură: scopul cu care au fost încheiate. Referitor la legământul Legii, Iehova le-a spus israeliţilor: „Dacă veţi asculta cu atenţie de glasul meu şi dacă veţi respecta legământul meu, veţi deveni proprietatea mea specială dintre toate popoarele, fiindcă tot pământul este al meu. Veţi fi un regat de preoţi şi o naţiune sfântă pentru mine“ (Ex. 19:5, 6). Ce semnificaţie aveau aceste cuvinte pentru israeliţi?

ESTE PROMISĂ O PREOŢIE REGALĂ

6. La împlinirea cărei promisiuni a contribuit legământul Legii?

⁶ Israeliţii ştiau bine ce înseamnă cuvântul „legământ“, întrucât Iehova încheiase astfel de acorduri solemne cu Noe şi Avraam, strămoşii lor (Gen. 6:18; 9:8–17; 15:18; 17:1–9). Când a făcut legământul cu Avraam, Iehova i-a promis: „Prin sămânţa ta se vor binecuvânta toate naţiunile pământului“ (Gen. 22:18). Legământul Legii reprezenta un pas în împlinirea acestei promisiuni. În virtutea lui, Israelul putea deveni ‘proprietatea specială a lui Iehova dintre toate popoarele’. Cu ce scop? Ca să devină ‘un regat de preoţi pentru Iehova’.

7. La ce se referă expresia „un regat de preoţi“?

⁷ Israeliţii cunoşteau noţiunile de „rege“ şi de „preot“. Însă numai Melchisedec a ocupat, cu aprobarea lui Iehova, poziţia de rege şi de preot în acelaşi timp (Gen. 14:18). Acum, când israeliţii se aflau sub legământul Legii, Iehova le oferea posibilitatea de a întemeia „un regat de preoţi“. Aşa cum au indicat mai târziu Scripturile, aceasta însemna că, din mijlocul lor, urma să fie aleasă o preoţie regală, adică regi care aveau să îndeplinească şi rolul de preoţi (1 Pet. 2:9).

8. Ce roluri îndeplinea preotul numit de Dumnezeu?

⁸ Ce face un rege? Evident, domneşte. Dar un preot? În Evrei 5:1 se explică: „Orice mare preot luat dintre oameni este numit în folosul oamenilor peste lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să ofere daruri şi jertfe pentru păcate“. Preotul numit de Iehova îi reprezenta pe oamenii păcătoşi înaintea lui Dumnezeu prin intermediul jertfelor, pledând în favoarea lor. În acelaşi timp, el îl reprezenta pe Iehova înaintea oamenilor învăţându-i legea divină (Lev. 10:8–11; Mal. 2:7). Astfel, preotul avea rolul de a-i ajuta pe oameni să se împace cu Dumnezeu.

9. a) Ce condiţie trebuiau să îndeplinească israeliţii pentru a aduce în existenţă „un regat de preoţi“? b) De ce a instituit Iehova o preoţie în Israel? c) De ce nu putea Israelul să formeze „un regat de preoţi“ atât timp cât se afla sub Legea mozaică?

⁹ Legământul Legii i-a oferit Israelului ocazia să aducă în existenţă o  preoţie regală în folosul ‘tuturor popoarelor’. Pentru a se bucura de această perspectivă minunată, israeliţii trebuiau ‘să asculte cu atenţie de glasul lui Iehova şi să respecte legământul său’. Dar ei nu puteau ‘să asculte’ în mod perfect de Iehova (Rom. 3:19, 20). De aceea, până când perspectiva oferită israeliţilor ar fi devenit realitate, Iehova i-a ales pe unii dintre ei să formeze o preoţie care să slujească doar în folosul naţiunii Israel. Însă aceşti preoţi nu aveau şi rolul de regi. Ei aduceau jertfe pentru păcatele pe care poporul le comitea în mod inevitabil, dar şi pentru păcatele lor (Lev. 4:1—6:7; Evr. 5:1–3; 8:3). Iehova accepta aceste jertfe, deşi ele nu puteau acoperi întru totul păcatele israeliţilor. Preoţia instituită sub legământul Legii nu putea să-i împace în mod deplin pe israeliţi cu Dumnezeu. Aşa cum a explicat apostolul Pavel, „este imposibil ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele“ (Evr. 10:1–4). Deoarece încălcau Legea, israeliţii se aflau sub blestem şi, prin urmare, nu puteau constitui o preoţie regală în folosul omenirii (Gal. 3:10).

10. Care a fost scopul legământului Legii?

¹⁰ Însă acest lucru nu însemna că din ‘regatul de preoţi’ nu puteau face parte şi israeliţi, aşa cum promisese Iehova. Dacă se străduiau să asculte de el, israeliţii aveau această posibilitate, dar nu atât timp cât se aflau sub Lege. De ce? (Citeşte Galateni 3:19–25.) Rolul Legii era acela de a păstra închinarea curată şi de a-i conştientiza pe evrei de fărădelegile lor şi de necesitatea unei jertfe mult mai valoroase decât cea adusă de marele preot. Legea era ‘un tutore, care avea să-i conducă la Cristos’, adică la Mesia, „Cel Uns“. Însă, la venirea sa, Mesia avea să instituie noul legământ, prezis de Ieremia. Cei care îl acceptau pe Cristos erau invitaţi să facă parte din noul legământ şi să devină „un regat de preoţi“.

NOUL LEGĂMÂNT ŞI PREOŢIA REGALĂ

11. Cum urma să devină Isus temelia unei preoţii regale?

¹¹ În 29 e.n., în jurul vârstei de 30 de ani, Isus din Nazaret s-a botezat, devenind Mesia. El s-a prezentat înaintea lui Iehova ca să îndeplinească scopul pentru care fusese trimis. Iehova l-a numit „Fiul meu, cel iubit“, apoi l-a uns, nu cu ulei, ci cu spirit sfânt (Mat. 3:13–17; Fap. 10:38). Fiind uns de Dumnezeu, Isus a devenit Mare Preot şi viitor Rege, spre folosul tuturor celor care cred în el (Evr. 1:8, 9; 5:5, 6). Astfel, Isus urma să fie temelia unei preoţii regale.

12. Ce s-a realizat prin jertfa lui Isus?

¹² Ce jertfă putea aduce Isus, ca Mare Preot, pentru a le acoperi în întregime păcatul moştenit celor care manifestau credinţă în el? Din ceea ce a spus Isus când a instituit Comemorarea morţii sale, înţelegem că această jertfă era chiar viaţa sa umană perfectă. (Citeşte Evrei 9:11, 12.) De la botez până la moarte, Marele Preot Isus Cristos a trecut prin încercări şi a învăţat multe lucruri (Evr. 4:15; 5:7–10). După înviere, el a urcat la ceruri şi i-a prezentat lui Iehova valoarea jertfei sale (Evr. 9:24). De atunci, ‘pledează’ în favoarea celor care manifestă credinţă în jertfa sa şi îi ajută să-l slujească pe Iehova, cu perspectiva vieţii veşnice (Evr. 7:25). De asemenea, prin jertfa sa  a fost validat noul legământ (Evr. 8:6; 9:15).

13. Ce perspectivă li se deschidea celor invitaţi să facă parte din noul legământ?

¹³ Cei invitaţi să facă parte din noul legământ trebuiau să fie şi ei unşi cu spirit sfânt (2 Cor. 1:21). Mai întâi, invitaţia le-a fost adresată evreilor fideli, iar apoi oamenilor din naţiuni (Ef. 3:5, 6). Ce perspectivă aveau toţi aceştia? Păcatele urmau să le fie iertate în mod deplin. Iehova spusese: „Le voi ierta nelegiuirea şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“ (Ier. 31:34). Odată absolviţi de păcate, ei puteau să devină „un regat de preoţi“. Petru li s-a adresat creştinilor unşi astfel: „Voi sunteţi «un neam ales, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor care să fie o proprietate specială, ca să anunţaţi pretutindeni virtuţile» celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată“ (1 Pet. 2:9). Petru citează aici cuvintele adresate de Iehova israeliţilor când le-a dat Legea. El le aplică la creştinii cu care Iehova a încheiat noul legământ (Ex. 19:5, 6).

PREOŢIA REGALĂ ADUCE BINECUVÂNTĂRI ÎNTREGII OMENIRI

14. Unde aveau să slujească membrii preoţiei regale?

¹⁴ Unde aveau să slujească participanţii la noul legământ? Pe pământ. Ca grup, ei urmau să constituie o preoţie, ai cărei membri aveau să-l reprezinte pe Iehova înaintea oamenilor ‘anunţând pretutindeni virtuţile sale’ şi oferind hrană spirituală (Mat. 24:45; 1 Pet. 2:4, 5). După moartea şi învierea lor, ei aveau să slujească împreună cu Cristos în cer în calitate de regi şi preoţi, achitându-se în mod perfect de ambele responsabilităţi (Luca 22:29; 1 Pet. 1:3–5; Rev. 1:6). Referitor la aceasta, apostolul Ioan descrie o viziune în care mai multe creaturi spirituale se află în apropierea tronului lui Iehova. Într-o „cântare nouă“ ei i se adresează „Mielului“ cu următoarele cuvinte: „Cu sângele tău ai cumpărat pentru Dumnezeu oameni din orice trib, limbă, popor şi naţiune şi ai făcut din ei un regat şi preoţi pentru Dumnezeul nostru; şi ei vor domni ca regi peste pământ“ (Rev. 5:8–10). Într-o  altă viziune, Ioan spune despre aceşti regi: „Vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni ca regi cu el în cei o mie de ani“ (Rev. 20:6). Ei alcătuiesc împreună cu Cristos o preoţie regală care va aduce binecuvântări întregii omeniri.

15, 16. Ce binecuvântări va aduce preoţia regală asupra pământului?

¹⁵ Ce binecuvântări vor aduce cei 144 000 asupra pământului? Revelaţia capitolul 21 îi descrie pe aceşti preoţi ca fiind un oraş ceresc, Noul Ierusalim, numit şi „soţia Mielului“ (Rev. 21:9). Versetele de la 2 la 4 spun: „Am văzut şi oraşul sfânt, Noul Ierusalim, care cobora din cer, de la Dumnezeu, pregătit ca o mireasă împodobită pentru soţul ei. Atunci am auzit un glas puternic de la tron care zicea: «Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi popoarele sale. Şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut»“. Ce binecuvântări extraordinare! Când nu va mai exista moarte, principala cauză a suferinţei va fi, practic, eliminată. Omenirea se va bucura de perfecţiune şi va fi împăcată cu Dumnezeu în mod deplin.

¹⁶ În Revelaţia 22:1, 2 sunt descrise în mod simbolic şi alte binecuvântări pe care le va aduce preoţia regală: „El mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea de la tronul lui Dumnezeu şi al Mielului şi care curgea prin mijlocul drumului mare al [Noului Ierusalim]. De-o parte şi de alta a râului erau pomii vieţii, care făceau douăsprezece recolte, dându-şi roadele în fiecare lună. Frunzele pomilor erau pentru vindecarea naţiunilor“. Aşadar, ‘naţiunile’, sau familiile de pe pământ, vor fi complet ‘vindecate’ de imperfecţiunea moştenită de la Adam. Într-adevăr, ‘lucrurile de odinioară vor fi trecut’.

PREOŢIA REGALĂ ÎŞI ÎNCHEIE MISIUNEA

17. Ce va fi realizat preoţia regală la sfârşitul Domniei Milenare?

¹⁷ La sfârşitul Domniei Milenare, preoţia regală îi va fi ajutat pe oameni să devină perfecţi. Regele şi Marele Preot Cristos va prezenta înaintea lui Iehova familia umană readusă la starea de perfecţiune. (Citeşte 1 Corinteni 15:22–26.) Preoţia regală îşi va fi încheiat misiunea!

18. Cum îi va folosi Iehova pe coregenţii lui Cristos după ce îşi vor fi încheiat misiunea?

¹⁸ Cum îi va folosi Iehova pe membrii preoţiei regale după sfârşitul Domniei de O Mie de Ani? În Revelaţia 22:5 se spune că „ei vor domni ca regi pentru totdeauna şi veşnic“. Peste cine? Biblia nu ne dezvăluie. Însă, întrucât vor avea nemurire şi experienţă în ce priveşte ajutarea oamenilor imperfecţi, ei vor fi pregătiţi să ocupe veşnic o poziţie regală, contribuind la realizarea scopurilor divine.

19. Ce ne vom reaminti cu ocazia Comemorării?

¹⁹ Cu ocazia Comemorării morţii lui Isus din 5 aprilie 2012, vom medita la aceste învăţături biblice preţioase. Rămăşiţa creştinilor unşi se va împărtăşi din pâinea nedospită şi din vinul roşu, arătând astfel că face parte din noul legământ. Aceste simboluri le vor reaminti celor unşi de măreţul lor privilegiu şi de responsabilităţile pe care le au în scopul etern al lui Dumnezeu. Aşadar, să asistăm la Comemorare plini de recunoştinţă pentru preoţia regală instituită de Iehova în folosul omenirii.

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

Preoţia regală va aduce omenirii binecuvântări eterne