Viaţa în timpurile biblice — Muzicienii şi instrumentele lor

„Lăudaţi-l [pe Dumnezeu] cu sunet de corn! Lăudaţi-l cu lirele şi cu harpa! Lăudaţi-l cu tamburina şi cu dansul! Lăudaţi-l cu sunet de coarde şi de fluier! Lăudaţi-l cu cimbale cu sunet melodios! Lăudaţi-l cu cimbale răsunătoare!“ (PSALMUL 150:3–5)

MUZICA şi muzicienii au avut dintotdeauna un rol important în închinarea adusă lui Iehova Dumnezeu. De exemplu, când Iehova i-a eliberat în mod miraculos pe israeliţi la Marea Roşie, Miriam, sora lui Moise, a fost în fruntea femeilor care au cântat şi au dansat în cinstea victoriei. În timp ce dansau, femeile se acompaniau la tamburine. Acest eveniment arată cât de importantă era muzica pentru israeliţi. Deşi aceştia abia scăpaseră de armata egipteană, multe dintre femei aveau la îndemână instrumentele muzicale, fiind pregătite să cânte (Exodul 15:20). Mai târziu, regele David a luat măsuri ca mii de muzicieni să cânte la instrumente în cadrul închinării de la tabernacol. Muzica a fost folosită şi la templul construit de fiul său Solomon (1 Cronici 23:5).

Din ce erau făcute aceste instrumente? Cum arătau ele? Ce fel de sunete produceau? Şi cu ce ocazii se cânta la ele?

Tipuri de instrumente muzicale

Instrumentele descrise în Biblie erau confecţionate din diferite materiale: lemn preţios, piele de animal bine întinsă, metal şi os. Unele instrumente aveau incrustaţii de fildeş. Coardele erau făcute din fibre vegetale sau din intestine de animale. Deşi în prezent nu mai există aproape niciun instrument muzical antic, s-au păstrat imagini cu acestea.

 Instrumentele muzicale folosite în timpurile biblice pot fi împărţite în trei mari categorii: instrumente cu coarde, cum ar fi harpa, lira (1) şi lăuta (2), instrumente de suflat, cum ar fi cornul, sau şofarul (3), trompeta (4), mult îndrăgitul flaut sau fluierul (5) şi instrumente de percuţie, cum ar fi tamburina (6), sistrul (7), cimbalele (8) şi clopotele (9). Muzicienii foloseau aceste instrumente pentru a acompania poemele lirice, dansurile vioaie şi cântările (1 Samuel 18:6, 7). Însă, cel mai important, ei le foloseau în cadrul închinării aduse lui Dumnezeu, care le oferise acest dar minunat: muzica (1 Cronici 15:16). Să analizăm mai îndeaproape fiecare categorie de instrumente.

Instrumentele cu coarde. Harpa şi lira erau instrumente uşoare, portabile, cu coarde întinse pe un cadru de lemn. David a cântat la un instrument cu coarde pentru a-l linişti pe regele Saul în momentele de zbucium sufletesc (1 Samuel 16:23). Aceste instrumente au fost folosite şi de orchestra care a cântat cu ocazia dedicării templului lui Solomon. Ele erau folosite şi în alte ocazii de bucurie, cum ar fi sărbătorile (2 Cronici 5:12; 9:11).

Lăuta semăna cu harpa, dar avea în general o formă diferită. De obicei, ea era alcătuită din câteva coarde întinse pe un cadru de care era fixată o cutie de rezonanţă. Când vibrau, coardele produceau sunete melodioase, asemănătoare celor ale chitarei clasice din prezent. Coardele erau confecţionate din fibre vegetale răsucite sau din intestine de animale.

Instrumentele de suflat. Aceste instrumente sunt menţionate de multe ori în Biblie. Unul dintre cele mai vechi instrumente de suflat ale evreilor era cornul, cunoscut şi sub denumirea de şofar. Acest corn de berbec bine curăţat pe dinăuntru producea sunete puternice, pătrunzătoare. Israeliţii foloseau şofarul pentru a convoca armata la luptă şi pentru a îndemna poporul la acţiune (Judecătorii 3:27; 7:22).

Un alt tip de instrument de suflat era trompeta cu tub metalic. Un document găsit printre Sulurile de la Marea Moartă arată că muzicienii puteau intona cu aceste instrumente o gamă foarte largă de sunete. Iehova i-a spus lui Moise să facă două trompete de argint pentru a fi folosite la tabernacol  (Numerele 10:2–7). Mai târziu, cu ocazia inaugurării templului lui Solomon, s-a auzit şi sunetul puternic a 120 de trompete (2 Cronici 5:12, 13). Trompetele aveau lungimi diferite. Unele aveau chiar şi peste 90 de centimetri de la ambuşură până la extremitatea pavilionului.

Un instrument de suflat îndrăgit de israeliţi era flautul. Sunetul melodios şi vesel al acestuia sporea bucuria celor ce participau la reuniuni de familie, la sărbători şi la nunţi (1 Regi 1:40; Isaia 30:29). De asemenea, sunetul nostalgic al flautului putea fi auzit la înmormântări, unde muzicienii intonau cântece de jale (Matei 9:23). (Vezi pagina 14.)

Instrumentele de percuţie. Cu ocazia sărbătorilor, israeliţii foloseau mai multe instrumente de percuţie. Sunetele ritmice trezeau în oameni sentimente puternice. Tamburina, confecţionată dintr-o piele de animal întinsă pe o ramă rotundă de lemn, producea un sunet asemănător bătăilor de tobă când instrumentiştii sau dansatorii o loveau cu mâna. Când o scuturau, clopoţeii de pe rama ei produceau un clinchet ritmic.

Un alt instrument de percuţie era sistrul. Acesta era format dintr-un cadru metalic de formă ovală şi un mâner. Cadrul avea câteva bare transversale pe care erau înşirate mai multe discuri metalice. Când era scuturat, sistrul producea un zornăit puternic.

Cimbalele de aramă erau discuri care produceau un sunet şi mai puternic. Ele puteau fi de două mărimi. Cimbalele mari erau lovite cu putere unul de altul şi produceau un sunet răsunător. Cimbalele mici erau acţionate cu două degete şi produceau un sunet melodios. Ambele tipuri de cimbale produceau sunete ascuţite, însă de intensitate diferită (Psalmul 150:5).

Urmând modelul din trecut

În prezent, Martorii lui Iehova îşi încep şi îşi încheie întrunirile în vederea închinării cu cântări acompaniate de muzică. La întrunirile mai mari, orchestra care asigură acompaniamentul muzical înregistrat foloseşte versiuni moderne ale instrumentelor cu coarde, ale instrumentelor de suflat şi ale celor de percuţie.

Martorii lui Iehova folosesc muzică şi cântări în cadrul închinării lor. Astfel, ei urmează modelul lăsat atât de israeliţii din vechime, cât şi de creştinii din secolul I (Efeseni 5:19). Asemenea slujitorilor lui Dumnezeu din timpurile biblice, Martorii îmbină versurile cu muzica pentru a-l lăuda pe Iehova.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 23]

(Instrumentele nu sunt reprezentate la scară)

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)