„Fii curajos şi foarte tare“

„Fii curajos şi foarte tare . . . Iehova, Dumnezeul tău, va fi cu tine.“ (IOS. 1:7–9)

CUM AŢI RĂSPUNDE?

Cum au dat dovadă de curaj Enoh şi Noe?

Cum s-au dovedit unele femei din Antichitate exemple de credinţă şi de curaj?

Ce exemple de tineri curajoşi te impresionează?

1, 2. a) Ce calitate ne este necesară pentru a susţine principiile drepte în viaţa de zi cu zi? b) Ce vom analiza în continuare?

CURAJUL este opusul laşităţii, al timidităţii şi al fricii. Într-adevăr, o persoană curajoasă este puternică, îndrăzneaţă şi cutezătoare. Uneori, însă, ne trebuie curaj chiar şi în viaţa de zi cu zi pentru a susţine principiile drepte.

² Unele personaje biblice s-au dovedit neînfricate în împrejurări foarte grele. Altele au demonstrat curaj în situaţii obişnuite, prin care trec mulţi slujitori ai lui Iehova. Ce învăţăm din exemplul lor? Cum putem fi şi noi curajoşi?

MARTORI CURAJOŞI ÎNTR-O LUME LIPSITĂ DE PIETATE

3. Ce a profeţit Enoh împotriva oamenilor lipsiţi de pietate?

³ Aveai nevoie de curaj ca să fii un martor al lui Iehova în lumea nelegiuită dinainte de Potop. De exemplu, Enoh, „al şaptelea de la Adam“, a rostit cu îndrăzneală următoarea profeţie: „Iată că Iehova a venit cu miriadele sale sfinte ca să execute judecata împotriva tuturor şi să-i dovedească vinovaţi pe toţi cei lipsiţi de pietate pentru toate faptele lipsite de pietate pe care le-au comis într-un mod lipsit de pietate şi pentru toate lucrurile revoltătoare pe care păcătoşii lipsiţi de pietate le-au rostit împotriva lui“ (Iuda 14, 15). Întrucât era convins că profeţia avea să se împlinească, Enoh a vorbit despre intervenţia divină ca şi cum aceasta ar fi avut deja loc. Şi, într-adevăr, oamenii nelegiuiţi au pierit în Potop!

4. În ce împrejurări ‘a umblat Noe cu Dumnezeu’?

⁴ Potopul a avut loc în 2370 î.e.n., la peste 650 de ani de la moartea lui Enoh. În acest răstimp, s-a născut  Noe, care şi-a întemeiat o familie şi, împreună cu fiii lui, a construit o arcă. Îngerii răi s-au materializat şi s-au căsătorit cu femei frumoase, care i-au născut pe nefilimi. Pământul s-a umplut de răutate şi de violenţă (Gen. 6:1–5, 9, 11). Însă „Noe umbla cu adevăratul Dumnezeu“ dovedindu-se un predicator curajos al dreptăţii. (Citeşte 2 Petru 2:4, 5.) Fără îndoială, în aceste zile din urmă, şi noi avem nevoie de mult curaj.

AU DAT DOVADĂ DE CREDINŢĂ ŞI DE CURAJ

5. Cum a dat Moise dovadă de credinţă şi de curaj?

⁵ Moise este un exemplu remarcabil de credinţă şi de curaj (Evr. 11:24–27). Între anii 1513 şi 1473 î.e.n., Dumnezeu l-a folosit pentru a-i elibera pe israeliţi din Egipt şi pentru a-i conduce prin pustiu. Deşi nu se considera capabil, Moise a acceptat această responsabilitate grea (Ex. 6:12). El şi fratele său, Aaron, s-au prezentat de mai multe ori înaintea Faraonului. Plini de curaj, ei l-au anunţat cu privire la cele Zece Plăgi, prin care Iehova urma să-i înjosească pe zeii egipteni şi să elibereze poporul evreu (Ex., cap. 7–12). Moise a manifestat credinţă şi curaj deoarece a simţit mereu sprijinul lui Iehova, sprijin de care ne bucurăm şi noi astăzi (Deut. 33:27).

6. Cum vom putea depune mărturie plini de curaj dacă va trebui să ne apărăm convingerile în faţa autorităţilor?

⁶ Asemenea lui Moise, şi noi avem nevoie de curaj. Isus a spus: „Veţi fi târâţi înaintea guvernatorilor şi a regilor din cauza mea, ca mărturie pentru ei şi pentru naţiuni. Dar, când vă vor preda, să nu vă îngrijoraţi gândindu-vă cum sau ce veţi spune, căci ce va trebui să spuneţi vi se va da în ceasul acela, fiindcă nu voi veţi vorbi, ci spiritul Tatălui vostru va vorbi prin voi“ (Mat. 10:18–20). Dacă va trebui să ne apărăm convingerile în faţa autorităţilor, spiritul lui Iehova ne va ajuta să depunem mărturie cu credinţă şi curaj, dar şi cu respect. (Citeşte Luca 12:11, 12.)

7. Ce l-a ajutat pe Iosua să manifeste curaj şi să-şi ducă la bun sfârşit misiunea?

⁷ Iosua, succesorul lui Moise, şi-a întărit credinţa şi a dobândit mai mult curaj prin studierea asiduă a Legii lui Dumnezeu. În 1473 î.e.n., israeliţii erau gata să intre în Ţara Promisă. „Fii curajos şi foarte tare!“, i-a poruncit Iehova lui Iosua. Dacă respecta Legea, Iosua urma să acţioneze cu înţelepciune şi să-şi ducă la bun sfârşit misiunea. Cât de mult trebuie să-l fi încurajat următoarele cuvinte: „Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Iehova, Dumnezeul tău, va fi cu tine oriunde vei merge“! (Ios. 1:7–9) Şi, într-adevăr, Dumnezeu a fost cu Iosua, ajutându-l să cucerească aproape toată Ţara Promisă în şase ani.

 FEMEI NEÎNFRICATE CARE I-AU SLUJIT LUI IEHOVA

8. Ce exemplu de credinţă şi de curaj ne-a lăsat Rahav?

⁸ De-a lungul veacurilor, multe femei au dat dovadă de curaj în serviciul adus lui Iehova. De pildă, prostituata Rahav din Ierihon a manifestat credinţă în Dumnezeu. Această femeie neînfricată i-a ascuns pe cei doi spioni trimişi de Iosua şi i-a îndrumat într-o direcţie greşită pe oamenii regelui din acel oraş. Când israeliţii au cucerit Ierihonul, Rahav şi cei din casa ei au fost salvaţi. Ea a renunţat la conduita sa păcătoasă, s-a închinat cu fidelitate lui Iehova şi a devenit o ascendentă a lui Mesia (Ios. 2:1–6; 6:22, 23; Mat. 1:1, 5). Cât de binecuvântată a fost ea pentru credinţa şi curajul ei!

9. Cum au dovedit curaj Debora, Barac şi Iael?

⁹ După moartea lui Iosua, în jurul anului 1450 î.e.n., Dumnezeu a numit judecători peste Israel. Unul dintre aceştia a fost Barac. Regele canaanit Iabin îi asuprea de 20 de ani pe israeliţi. Atunci, Dumnezeu a trimis-o pe profetesa Debora să-l îndemne pe Barac să lupte pentru eliberarea poporului. Barac a strâns 10 000 de bărbaţi pe muntele Tabor, fiind pregătit să se arunce în luptă împotriva lui Sisera, comandantul armatei lui Iabin. Sisera a intrat în valea Chison cu soldaţii săi şi cu 900 de care de război. În timp ce soldaţii israeliţi coborau în vale, Dumnezeu a provocat o inundaţie care a transformat câmpul de luptă într-o mocirlă. Roţile carelor de război ale canaaniţilor s-au împotmolit în noroi. Armata israelită a ieşit victorioasă şi „toată tabăra lui Sisera a căzut sub ascuţişul sabiei“. Sisera s-a ascuns în cortul lui Iael, care l-a ucis în timp ce el dormea. Aşa cum profeţise Debora, gloria pentru această victorie i-a revenit unei femei, lui Iael. Datorită curajului pe care l-au manifestat Debora, Barac şi Iael, Israelul ‘n-a mai fost tulburat patruzeci de ani’ (Jud. 4:1–9, 14–22; 5:20, 21, 31). Asemenea lor, mulţi slujitori ai lui Iehova dau dovadă de credinţă şi de curaj.

CUVINTELE NOASTRE POT INSUFLA CURAJ

10. De unde ştim că le putem insufla curaj altora prin cuvintele noastre?

¹⁰ Prin ceea ce spunem le putem insufla curaj fraţilor şi surorilor noastre. În secolul al XI-lea î.e.n., regele David i-a spus fiului său Solomon: „Fii curajos şi tare şi acţionează! Nu te teme şi nu te îngrozi, căci Iehova Dumnezeu, Dumnezeul meu, este cu tine! El nu te va lăsa şi nu te va părăsi până nu se va termina toată munca în serviciul de la casa lui Iehova“ (1 Cron. 28:20). Încurajat de cuvintele tatălui său, Solomon a construit  pentru Iehova un templu magnific în Ierusalim.

11. Cum a fost schimbată viaţa lui Naaman de cuvintele pline de curaj ale fetiţei israelite?

¹¹ În secolul al X-lea î.e.n., cuvintele unei fetiţe israelite care a manifestat curaj s-au dovedit o binecuvântare pentru un lepros. Ea fusese răpită de o bandă de tâlhari, ajungând servitoare în casa lui Naaman, comandantul armatei siriene. Deoarece cunoştea minunile pe care Iehova le înfăptuia prin Ilie, fetiţa i-a spus soţiei lui Naaman că acesta putea fi vindecat de profetul lui Dumnezeu dacă mergea în Israel. Naaman a urmat îndemnul fetiţei şi a fost curăţat de lepră, devenind apoi un închinător al lui Iehova (2 Regi 5:1–3, 10–17). Eşti şi tu un tânăr care îl iubeşte pe Dumnezeu? El îţi poate da curajul de a le depune mărturie altora, inclusiv profesorilor şi colegilor.

12. Ce impact au avut cuvintele regelui Ezechia asupra supuşilor săi?

¹² Cuvintele bine alese pot fi o sursă de încurajare pentru cei care se află în situaţii primejdioase. De exemplu, în secolul al VIII-lea î.e.n., în timp ce armata asiriană se pregătea să atace Ierusalimul, regele Ezechia le-a spus supuşilor săi: „Fiţi curajoşi şi tari! Nu vă fie frică şi nu vă îngroziţi din cauza regelui Asiriei şi din cauza întregii mulţimi care este cu el, căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el. Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Iehova, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute şi să lupte pentru noi“. Ce impact au avut aceste cuvinte asupra israeliţilor? „Poporul a prins curaj.“ (2 Cron. 32:7, 8) În mod asemănător, când trecem prin persecuţii, noi ne putem insufla reciproc curaj prin cuvinte alese cu grijă.

13. Ce exemplu de curaj ne-a lăsat Obadia?

¹³ Uneori, şi tăcerea este o dovadă de curaj. În secolul al X-lea î.e.n., Obadia, administratorul casei lui Ahab, a demonstrat curaj când a ascuns o sută de profeţi ai lui Iehova, „câte cincizeci într-o peşteră“, salvându-i din mâinile reginei Izabela, care voia să-i ucidă (1 Regi 18:4). La fel ca Obadia, om cu teamă de Dumnezeu, numeroşi Martori ai lui Iehova îşi protejează cu mult curaj fraţii de credinţă, refuzând să le divulge persecutorilor informaţii despre ei.

ESTERA, O REGINĂ CURAJOASĂ

14, 15. Cum a dovedit regina Estera credinţă şi curaj, şi cu ce rezultat?

¹⁴ Estera a trăit în secolul al V-lea î.e.n. şi a fost regina Imperiului Persan. Ea a dat dovadă de credinţă şi de curaj când poporul ei s-a aflat în pericol. Haman pusese la cale exterminarea evreilor din întreg Imperiul Persan. Când au auzit despre planul mârşav al lui Haman, evreii au jelit, au postit şi, fără îndoială, s-au rugat lui Dumnezeu din tot sufletul (Est. 4:1–3). Regina Estera a fost şi ea foarte îngrijorată. Vărul ei Mardoheu i-a trimis o copie a decretului care autoriza masacrul şi i-a poruncit să se prezinte înaintea regelui pentru a pleda în favoarea poporului ei. Dar oricine se înfăţişa la rege fără să fie chemat era condamnat la moarte (Est. 4:4–11).

¹⁵ Cu toate acestea, Mardoheu i-a spus Esterei: „Dacă tu taci acum, ajutorul şi scăparea vor veni din altă parte . . . Şi cine ştie dacă nu pentru un timp ca acesta ai primit demnitate regală?“. Estera l-a rugat pe Mardoheu să-i strângă pe evreii din Susa şi să postească pentru ea. „Voi posti şi eu“, a spus Estera. „Apoi voi intra la rege, deşi este împotriva legii; şi, dacă trebuie să pier, atunci să pier“ (Est. 4:12–17). Estera a acţionat cu mult curaj şi, aşa cum arată cartea care îi poartă numele, Dumnezeu şi-a scăpat poporul. În prezent, creştinii unşi şi colaboratorii lor devotaţi manifestă şi ei curaj în încercări,  iar ‘Ascultătorul rugăciunii’ este mereu lângă ei. (Citeşte Psalmii 65:2; 118:6.)

„CURAJ!“

16. În ce sens este Isus un exemplu pentru tineri?

¹⁶ Când avea 12 ani, Isus a fost găsit în templu „stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi cei care îl ascultau rămâneau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile lui“ (Luca 2:41–50). Deşi era doar un copil, Isus a avut credinţă, dar şi curaj ca să le pună întrebări învăţătorilor de la templu. Exemplul lui îi ajută pe tineri să profite de ocaziile care li se ivesc şi ‘să prezinte o apărare înaintea oricui le cere motivul speranţei lor’ (1 Pet. 3:15).

17. De ce şi-a îndemnat Isus apostolii să aibă curaj, şi de ce trebuie să fim şi noi curajoşi?

¹⁷ Isus şi-a îndemnat discipolii să aibă curaj (Mat. 9:2, 22). El le-a spus: „Iată că vine ceasul, şi chiar a venit, când vă veţi risipi, fiecare la casa lui, şi mă veţi lăsa singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine. V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace prin mine. În lume veţi avea necazuri, dar curaj! Eu am învins lumea“ (Ioan 16:32, 33). Asemenea continuatorilor lui Isus din secolul I, noi suntem urâţi de lume, dar suntem hotărâţi să nu ne însuşim spiritul ei. Cum vom reuşi să ne păstrăm neîntinaţi? Meditând la exemplul de curaj al lui Isus. El a învins lumea. Şi noi putem s-o învingem! (Ioan 17:16; Iac. 1:27)

18, 19. Cum a demonstrat apostolul Pavel credinţă şi curaj?

¹⁸ Apostolul Pavel a trecut prin multe încercări. Odată, iudeii din Ierusalim l-ar fi sfâşiat în bucăţi dacă soldaţii romani n-ar fi intervenit. În acea noapte, „Domnul a stat în picioare lângă el şi a zis: «Fii curajos! Căci, aşa cum ai depus o mărturie temeinică despre mine în Ierusalim, tot aşa va trebui să depui mărturie şi în Roma»“ (Fap. 23:11). Pavel a făcut întocmai.

¹⁹ El i-a mustrat pe ‘superapostolii’ care căutau să abată congregaţia din Corint de la calea cea dreaptă (2 Cor. 11:5; 12:11). Spre deosebire de ei, Pavel îşi putea susţine apostolatul printr-un şir lung de dovezi: detenţii, bătăi, călătorii periculoase, primejdii de tot felul, foame, sete, nopţi nedormite şi, mai presus de toate, grija profundă faţă de congregaţie. (Citeşte 2 Corinteni 11:23–28.) Acestea erau o mărturie a puterii pe care o primise de la Dumnezeu. Pavel este, într-adevăr, un exemplu de credinţă şi de curaj.

20, 21. a) Daţi un exemplu care ilustrează importanţa curajului. b) În ce situaţii ar putea fi necesar curajul, şi de ce anume putem fi siguri?

²⁰ Nu toţi creştinii vor trece prin persecuţii crunte. Însă toţi au nevoie de curaj pentru a depăşi situaţiile grele din viaţă. Iată un exemplu: Un tânăr din Brazilia făcea parte dintr-o bandă. După ce a studiat Biblia, el a înţeles că trebuia să facă schimbări. Însă oricine ieşea din acea bandă era, de regulă, ucis. Tânărul s-a rugat, a mers la şeful bandei şi i-a explicat cu ajutorul Scripturilor de ce trebuia să rupă legătura cu ei. A fost lăsat să plece fără să păţească nimic şi, ulterior, a devenit un vestitor al Regatului.

²¹ Avem nevoie de curaj în multe situaţii, de exemplu, când predicăm vestea bună. Tinerii noştri trebuie să manifeste şi ei această calitate pentru a-şi păstra integritatea la şcoală. Sau, ca să participe la toate sesiunile unui congres, unii fraţi au nevoie de curaj când se învoiesc de la serviciu. Şi lista ar putea continua. Însă, indiferent de greutăţile prin care trecem, Iehova ne ascultă ‘rugăciunile credinţei’ (Iac. 5:15). Da, el ne dă spirit sfânt ca să fim ‘curajoşi şi foarte tari’!

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Enoh a predicat cu mult curaj într-o lume lipsită de pietate

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Iael a fost puternică şi curajoasă