Au vestit cuvântul lui Dumnezeu cu mult curaj!

Creştinii adevăraţi au manifestat curaj ori de câte ori au întâmpinat opoziţie, aşa cum reiese din experienţele menţionate în publicaţii precum Să depunem „o mărturie temeinică“ despre Regatul lui Dumnezeu sau Martorii lui Iehova — Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu. Asemenea fraţilor noştri din secolul I, noi îi cerem lui Iehova spirit sfânt şi ajutor ca să predicăm cuvântul său cu îndrăzneală (Fap. 4:23–31).

Referitor la lucrarea de predicare din timpul Primului Război Mondial, un frate a scris: „Slujitorii lui Dumnezeu au distribuit cu zel al şaptelea volum al cărţii Studii în Scripturi, intitulat Taina împlinită. Puţine cărţi au fost răspândite într-un număr atât de mare. În 1918, a fost publicat tractul Ştiri ale Regatului, nr. 1. Apoi, a apărut tractul Ştiri ale Regatului, nr. 2, care explica de ce a fost interzisă de autorităţi cartea Taina împlinită. Ulterior, s-a tipărit tractul Ştiri ale Regatului, nr. 3. Aceste publicaţii au fost distribuite la scară largă de clasa creştinilor unşi. A fost nevoie de credinţă şi de curaj pentru a le răspândi“.

În prezent, noii vestitori ai Regatului sunt învăţaţi cum să predice. Dar nu a fost mereu aşa. Un frate de origine poloneză din Statele Unite a mers prima oară în serviciul de teren în anul 1922. El relatează: „Eram singur în faţa unui cabinet medical. N-aveam nici cea mai vagă idee cum să prezint publicaţiile şi nu stăpâneam limba engleză. Am bătut la uşă şi mi-a deschis o asistentă. N-am să uit niciodată acele clipe; eram nerăbdător să vorbesc, dar îmi era şi teamă. Când mi-am deschis servieta, toate cărţile au căzut la picioarele asistentei. Nu-mi amintesc ce i-am spus, dar ştiu că i-am lăsat o publicaţie. După aceea, am prins curaj şi am simţit binecuvântarea lui Iehova. Am oferit atunci multe publicaţii în acea zonă comercială“.

„În jurul anului 1933, mulţi fraţi şi surori foloseau maşini cu difuzoare pentru a răspândi mesajul despre Regat“, a spus o soră. Odată, ea şi un cuplu de Martori predicau într-o regiune muntoasă din California (SUA). „Fratele a mers cu maşina sus pe munte, iar noi am rămas jos, în oraş. Înregistrarea se auzea de parcă ar fi venit din cer. Locuitorii acelui oraş au încercat să-l găsească pe frate, dar în zadar. După terminarea mesajului înregistrat, i-am vizitat pe oameni şi le-am depus mărturie. Am mai predicat de două ori cu o astfel de maşină şi vă pot spune că majoritatea oamenilor n-au fost deloc încântaţi să audă mesajul. Dar n-aveau încotro, trebuiau să asculte cuvântările deoarece sunetul pătrundea  în case. Am observat că Iehova a făcut mereu ca metoda potrivită să fie folosită la momentul potrivit. Această formă de predicare a pretins mult curaj, dar şi-a atins scopul: numele lui Iehova a fost glorificat.“

În anii ’30 şi la începutul anilor ’40, se foloseau în predicare fonografe şi cuvântări biblice înregistrate. „O soră tânără predica din casă-n casă folosind fonograful, a relatat o Martoră. După ce sora a pornit înregistrarea la una dintre uşi, bărbatul care i-a deschis s-a înfuriat atât de tare, încât a lovit fonograful cu piciorul, aruncându-l de pe verandă. Din fericire, niciun disc nu s-a spart. Dintr-un camion parcat, trei bărbaţi care îşi luau prânzul au văzut scena şi au rugat-o pe sora noastră să le pună înregistrarea, iar la urmă au primit literatură. Atitudinea lor a compensat reacţia violentă a acelui bărbat.“ Pentru a depăşi astfel de momente era nevoie de curaj.

Aceeaşi soră a adăugat: „Îmi aduc aminte că în 1940 am început să oferim reviste pe stradă. Înainte se organizau marşuri de informare. Fraţii şi surorile mergeau în şir indian pe trotuare purtând pancarte pe care scria «Religia este o cursă şi o escrocherie» şi «Slujiţi-i lui Dumnezeu şi lui Cristos, Regele». În acelaşi timp, ei le ofereau trecătorilor pliante gratuite. Aceste metode de predicare pretindeau mult curaj. Datorită lor însă, numele lui Iehova şi poporul său au fost mereu în atenţia publicului“.

„În oraşele mici, era foarte greu să predici pe stradă oferind reviste, a spus altă soră. La acea vreme, opoziţia împotriva Martorilor era înverşunată. Aveai nevoie de mult curaj ca să stai la colţ de stradă cu revistele în mână şi să strigi sloganurile ce trebuiau folosite în lucrare. Totuşi, predicam aproape în fiecare sâmbătă. Uneori oamenii erau prietenoşi, alteori se strângeau furioşi în grupuri şi eram obligaţi s-o luăm la fugă.“

În pofida persecuţiilor îndurate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Martorii lui Iehova şi-au continuat lucrarea plini de curaj. Într-o campanie de 43 de zile, numită „Campania Curajului“, aproximativ 50 000 de vestitori din Statele Unite au distribuit în perioada 1 decembrie 1940 — 12 ianuarie 1941 circa opt milioane de cărţi broşate.

Mulţi fraţi şi surori în vârstă îşi aduc aminte de situaţiile în care au avut nevoie de curaj. Unii se îmbărbătau prin cuvintele: „Să luptăm până la capăt!“. E adevărat, nu ştim sub ce formă va mai fi predicat mesajul divin înainte de încheierea acestui sistem rău. Însă, cu ajutorul lui Iehova, vom continua să anunţăm cuvântul său dând dovadă de credinţă şi de curaj.

[Text generic pe pagina 9]

Predicarea Regatului a pretins întotdeauna curaj