Biblia schimbă viaţa oamenilor

CE L-A determinat pe un bărbat să se întoarcă la principiile religioase pe care le învăţase în copilărie? Cum a găsit un tânăr tatăl după care tânjise toată viaţa? Să-i lăsăm pe ei să ne povestească.

„Trebuia să mă întorc la Iehova.“ — ELIE KHALIL

ANUL NAŞTERII: 1976

ŢARA: CIPRU

ÎNAINTE: A FOST UN FIU RISIPITOR

DESPRE TRECUTUL MEU: M-am născut în Cipru, dar am crescut în Australia. Părinţii mei sunt Martori ai lui Iehova şi s-au străduit să-mi sădească în inimă iubirea pentru Iehova şi pentru Cuvântul său, Biblia. În anii adolescenţei însă am început să am o conduită rebelă. Noaptea, mă furişam afară din casă pentru a mă întâlni cu alţi tineri. Furam maşini şi făceam şi alte lucruri rele, din cauza cărora am avut o mulţime de probleme.

La început, am făcut totul pe ascuns, de teamă să nu-mi supăr părinţii. Dar, cu timpul, teama aceasta a dispărut. M-am împrietenit cu oameni mult mai în vârstă decât mine, care nu-l iubeau pe Iehova şi care au avut o influenţă negativă asupra mea. În cele din urmă, le-am spus părinţilor că nu doream să mai am nimic de-a face cu religia lor. Ei au încercat cu răbdare să mă ajute, dar eu i-am respins de fiecare dată. Părinţii mei au suferit foarte mult.

După ce am plecat de acasă, am început să consum droguri şi chiar am cultivat şi am vândut mari cantităţi de canabis. Duceam o viaţă imorală şi petreceam mult timp în cluburi de noapte. De asemenea, am devenit irascibil. Dacă cineva zicea sau făcea un lucru care nu-mi plăcea, mă înfuriam şi, deseori, strigam la el şi chiar îl loveam. Pe scurt, am făcut cam tot ce învăţasem că nu trebuia să facă un creştin.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: M-am împrietenit cu un tânăr care, la fel ca mine, consuma droguri. El rămăsese orfan de tată de la o vârstă fragedă. De multe ori, stăteam de vorbă până noaptea târziu. Uneori îmi vorbea deschis despre sentimentele lui şi-mi spunea că îi era foarte dor de tatăl său. Întrucât în copilărie învăţasem despre speranţa învierii, nu după mult timp am început să-i vorbesc despre Isus: despre faptul că a înviat morţi şi că a promis să facă acelaşi lucru în viitor (Ioan 5:28, 29). „Imaginează-ţi că te vei întâlni din nou cu tatăl tău“, îi spuneam. „Cu toţii vom putea trăi veşnic în Paradis pe pământ.“ Aceste idei i-au sensibilizat inima.

 Cu alte ocazii, prietenul meu aducea în discuţie subiecte precum zilele din urmă sau doctrina Trinităţii. Îi arătam în Biblia lui unele versete care dezvăluiau adevărul despre Iehova Dumnezeu, despre Isus şi despre zilele din urmă (Ioan 14:28; 2 Timotei 3:1–5). Cu cât vorbeam mai mult despre Iehova, cu atât mă gândeam mai mult la El.

Încet, dar sigur, seminţele adevărului biblic, pe care părinţii se străduiseră să le semene în inima mea, au început să încolţească şi să crească. De exemplu, când eram la petreceri şi mă drogam împreună cu prietenii mei, începeam uneori să mă gândesc la Iehova. Mulţi dintre prietenii mei spuneau că îl iubesc pe Dumnezeu, dar conduita lor spunea altceva. Întrucât nu doream să fiu ca ei, am înţeles ce trebuia să fac. Trebuia să mă întorc la Iehova.

Totuşi, una e să ştii ce ai de făcut şi cu totul alta e să faci lucrul respectiv. Unele schimbări au fost uşor de făcut. De exemplu, nu mi-a fost prea greu să mă las de droguri. Am rupt legătura cu vechii mei prieteni şi am început să studiez Biblia cu un Martor al lui Iehova, care era bătrân de congregaţie.

Alte schimbări însă au fost mult mai greu de făcut. Mi-a fost foarte greu să-mi ţin sub control mânia. Reuşeam să mă stăpânesc o vreme, după care sufeream o recidivă. De fiecare dată când recidivam, aveam remuşcări şi mă gândeam că sunt o cauză pierdută. Fiind descurajat, am vorbit cu Martorul care studia Biblia cu mine. Mereu amabil şi răbdător, el s-a dovedit o adevărată sursă de încurajare pentru mine. Cu o anumită ocazie, el m-a îndemnat să citesc un articol din Turnul de veghe despre importanţa faptului de a nu renunţa. * Am discutat despre ce puteam să fac atunci când simţeam că-mi ies din fire. Treptat, păstrând în minte acel articol şi rugându-mă fierbinte lui Iehova, am reuşit să-mi ţin sub control mânia. În cele din urmă, în aprilie 2000, m-am botezat ca Martor al lui Iehova. Nu mai e nevoie să spun cât de bucuroşi au fost părinţii mei.

FOLOASE: Mă bucur de pacea minţii şi de o conştiinţă curată ştiind că nu-mi mai murdăresc corpul consumând droguri şi ducând o viaţă imorală. Indiferent că lucrez, particip la întrunirile creştine sau mă destind, sunt mult mai bucuros decât înainte. Acum am o atitudine pozitivă faţă de viaţă.

Îi mulţumesc lui Iehova pentru părinţii mei, care n-au încetat niciodată să mă ajute. De asemenea, mă gândesc la cuvintele lui Isus din Ioan 6:44: „Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l atrage Tatăl, care m-a trimis“. Inima îmi tresaltă când mă gândesc că am putut să mă întorc la Iehova pentru că m-a atras din nou la el.

 „Tânjeam să am un tată.“ — MARCO ANTONIO ALVAREZ SOTO

ANUL NAŞTERII: 1977

ŢARA: CHILE

ÎNAINTE: MEMBRU AL UNOR TRUPE DE DEATH METAL

DESPRE TRECUTUL MEU: Am crescut în Punta Arenas, un oraş frumos din vecinătatea strâmtorii Magellan, aproape de extremitatea sudică a Americii de Sud. Când aveam cinci ani, părinţii mei s-au despărţit, iar eu am rămas cu mama. Mă simţeam abandonat şi tânjeam să am un tată.

Mama studia Biblia cu Martorii lui Iehova şi mă lua cu ea la întrunirile de la Sala Regatului. Nu-mi plăcea deloc să merg la întruniri şi, de multe ori, făceam crize de nervi pe drumul spre sală. De la 13 ani, n-am mai mers deloc la întruniri.

În acea vreme, începuse să-mi placă mult muzica şi mi-am dat seama că aveam talent. La 15 ani, cântam muzică heavy metal şi death metal (un gen de muzică cu o tematică violentă şi macabră) la festivaluri, în baruri şi la petreceri private. Stăteam în compania unor muzicieni talentaţi, care mi-au trezit interesul pentru muzica clasică. Astfel, am început să studiez muzica la conservatorul din oraş. La 20 de ani, m-am mutat în Santiago, capitala ţării, pentru a-mi continua studiile. De asemenea, am cântat în mai multe trupe de heavy metal şi death metal.

În tot acest timp am simţit un mare gol interior. Încercând să scap de acest sentiment, am început să beau şi să consum droguri împreună cu colegii de trupă, pe care îi consideram familia mea. Adoptasem o atitudine rebelă, lucru evident în înfăţişarea mea. Mă îmbrăcam în culori închise, purtam barbă şi aveam părul lung, aproape până la brâu.

Nu de puţine ori, din cauza atitudinii mele, am ajuns la încăierări şi am avut probleme cu poliţia. Cu o anumită ocazie, fiind sub influenţa alcoolului, am atacat un grup de traficanţi de droguri, care se tot luau de mine şi de prietenii mei. Traficanţii m-au bătut atât de rău, încât mi-au rupt maxilarul.

Însă cel mai mult am suferit din cauza celor la care ţineam. Într-o zi am aflat că prietena mea mă înşela de ani de zile cu cel mai bun prieten al meu, iar ceilalţi mi-au ascuns lucrul acesta. Am fost distrus.

M-am mutat înapoi în Punta Arenas, unde am început să dau lecţii de muzică şi să lucrez ca violoncelist. De asemenea, am continuat să cânt şi să înregistrez muzică heavy metal şi death metal cu diferite trupe. Am întâlnit o fată drăguţă, pe nume Sussan, şi ne-am mutat împreună. După un timp, Sussan a aflat că mama ei credea în Trinitate şi că eu nu credeam în această doctrină. „Atunci care e adevărul?“, m-a întrebat ea. I-am răspuns că ştiam că Trinitatea este o doctrină falsă, dar că nu puteam să-i dovedesc acest lucru cu Biblia. Ştiam însă cine putea. I-am spus că Martorii lui Iehova puteau să-i arate adevărul din Biblie. Apoi am făcut ceva ce nu mai făcusem de ani de zile: m-am rugat lui Dumnezeu şi i-am cerut să mă ajute.

După câteva zile, am văzut un bărbat care îmi părea cunoscut şi l-am întrebat dacă era Martor al lui Iehova. Deşi s-a speriat puţin de înfăţişarea mea, mi-a răspuns cu amabilitate la întrebările despre întrunirile de la Sala Regatului.  Am fost convins că întâlnirea cu acel Martor a fost răspunsul la rugăciunea mea. M-am dus la Sala Regatului şi m-am aşezat pe ultimul rând ca să trec neobservat. Cu toate acestea, mulţi dintre cei care mă văzuseră la sală când eram copil m-au recunoscut. Mi-au urat bun venit şi m-au îmbrăţişat cu multă afecţiune. Am simţit o pace extraordinară. A fost ca şi cum m-aş fi întors acasă. Când l-am văzut pe fratele care studiase Biblia cu mine în copilărie, l-am rugat să studiem din nou.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: Într-o zi am citit Proverbele 27:11, unde se spune: „Fiul meu, fii înţelept şi bucură-mi inima“. Am fost mişcat la gândul că un simplu om îl putea bucura pe Creatorul universului. Atunci mi-am dat seama că Iehova era Tatăl pe care îl căutasem toată viaţa!

Voiam să-i fiu plăcut Tatălui meu ceresc şi să înfăptuiesc voinţa sa, dar fusesem mulţi ani sclavul drogurilor şi al alcoolului. Am ajuns să înţeleg cuvintele lui Isus din Matei 6:24, unde se spune că „nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni“. În timp ce mă străduiam să fac schimbări, principiul consemnat în 1 Corinteni 15:33 a avut un efect profund asupra mea. Aici se spune: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile folositoare“. Mi-am dat seama că nu puteam să renunţ la obiceiurile mele dăunătoare dacă mergeam în continuare în aceleaşi locuri şi îmi petreceam timpul cu aceiaşi oameni. Sfatul Bibliei era clar. Trebuia să iau măsuri drastice pentru a renunţa la orice lucru care mă făcea să mă poticnesc (Matei 5:30).

Pasiunea mea pentru muzică a făcut ca despărţirea de heavy metal să fie cea mai grea decizie pe care a trebuit s-o iau vreodată. Dar, cu ajutorul prietenilor din congregaţie, în cele din urmă am reuşit. Am încetat să mai beau în exces şi să consum droguri. De asemenea, m-am tuns, mi-am ras barba şi nu m-am mai îmbrăcat doar în negru. Când i-am spus lui Sussan că voiam să mă tund, a fost foarte curioasă. Ea mi-a zis: „Vin cu tine la Sala Regatului ca să văd ce se întâmplă acolo!“. I-a plăcut foarte mult ceea ce a văzut şi, nu după mult timp, a început şi ea să studieze Biblia. În cele din urmă, eu şi Sussan ne-am căsătorit. În 2008, amândoi ne-am botezat ca Martori ai lui Iehova. Ne bucurăm că-i putem sluji lui Iehova alături de mama mea.

FOLOASE: Am ieşit dintr-o lume în care n-am avut parte decât de o falsă fericire şi de prieteni care m-au trădat. Iubesc şi acum muzica, dar sunt selectiv. Mă folosesc de lucrurile prin care am trecut pentru a-i ajuta pe membrii familiei mele şi pe alţii, mai ales pe cei tineri. Vreau să-i ajut să înţeleagă că multe dintre lucrurile pe care le oferă lumea pot părea atrăgătoare, dar, în final, nu sunt decât „nişte gunoaie“ (Filipeni 3:8).

În congregaţia creştină există iubire şi pace. Aici am găsit prieteni loiali. Mai presus de toate, apropiindu-mă de Iehova, l-am găsit în sfârşit pe Tatăl meu!

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 13]

„Am putut să mă întorc la Iehova pentru că m-a atras din nou la el“