„Când vă rugaţi, să spuneţi: «Tat㻓

„Tată.“ La ce vă gândiţi când auziţi acest cuvânt? La un bărbat plin de iubire şi de compasiune, care este sincer preocupat de binele familiei lui? Sau la un bărbat care îşi neglijează ori chiar îşi maltratează familia? Depinde mult de ce fel de tată aţi avut.

DESEORI, când a vorbit cu Dumnezeu sau despre Dumnezeu, Isus a folosit termenul „Tată“. * Când i-a învăţat pe discipolii săi cum să se roage, Isus a zis: „Când vă rugaţi, să spuneţi: «Tat㻓 (Luca 11:2). Dar ce fel de tată este Iehova? Răspunsul la această întrebare este foarte important. De ce? Deoarece cu cât vom înţelege mai bine ce fel de tată este Iehova, cu atât ne vom apropia mai mult de el şi îl vom iubi mai mult.

Nimeni nu este mai în măsură să ne vorbească despre Tatăl nostru ceresc decât Isus. El s-a bucurat de o relaţie strânsă cu Tatăl său. Isus a spus: „Nimeni nu-l cunoaşte deplin pe Fiul în afară de Tatăl şi nimeni nu-l cunoaşte deplin pe Tatăl în afară de Fiul şi de acela căruia Fiul vrea să i-l dezvăluie“ (Matei 11:27).  Prin urmare, cea mai bună modalitate de a-l cunoaşte pe Tatăl este prin intermediul Fiului.

Ce putem învăţa de la Isus despre Tatăl nostru ceresc? Să ne gândim la următoarele cuvinte ale lui Isus: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Aceste cuvinte ne arată care este principala calitate a Tatălui nostru ceresc: iubirea (1 Ioan 4:8). Iehova îşi manifestă iubirea în diferite moduri. De exemplu, el ne asigură de aprobarea sa, ne tratează cu compasiune, ne ocroteşte, ne disciplinează şi se îngrijeşte de necesităţile noastre fizice.

Asigurarea că Tatăl nostru ne aprobă

Copiii prind putere şi curaj când simt că părinţii lor îi aprobă. Să ne gândim cât de mult trebuie să-l fi încurajat pe Isus cuvintele Tatălui său: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat“ (Matei 3:17). La rândul lui, Isus ne-a asigurat că Tatăl ne iubeşte şi ne aprobă. „Cel care mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu“, a spus Isus (Ioan 14:21). Cât de încurajatoare sunt aceste cuvinte! Există totuşi cineva care vrea să ne descurajeze.

Satan încearcă să ne facă să credem că Tatăl nostru ceresc nu ne aprobă. El caută să ne convingă că nu suntem demni de aprobarea lui Dumnezeu. De obicei, el face acest lucru când suntem cel mai vulnerabili: când ne îmbolnăvim, când ne simţim slăbiţi, când am ajuns la o vârstă înaintată sau când ne simţim copleşiţi din cauza anumitor greşeli sau dezamăgiri. Să ne gândim la situaţia în care s-a aflat un bărbat pe nume Lucas. El simţea că nu era demn să primească aprobarea lui Dumnezeu. Când Lucas era mai tânăr, părinţii săi s-au schimbat radical, abandonând multe dintre valorile pe care i le insuflaseră în copilărie. Probabil din acest motiv, lui Lucas i s-a părut greu să se apropie de Tatăl său ceresc. În plus, fiind impulsiv din fire, Lucas avea mereu probleme, mai ales în relaţiile cu alţii. Treptat însă, soţia sa — pe care Lucas o consideră „o binecuvântare specială, un dar de la Dumnezeu“ — l-a ajutat să-şi ţină sub control firea impulsivă. Ea a fost foarte răbdătoare cu el şi l-a încurajat mult. Lucas a ajuns să înţeleagă că „Isus a venit în lume ca să salveze păcătoşi“ (1 Timotei 1:15). El spune că meditarea la iubirea şi la aprobarea lui Iehova l-a făcut să se simtă fericit şi împlinit.

Dacă şi tu te gândeşti uneori că Iehova nu te poate iubi sau nu te poate aproba, citeşte Romani 8:31–39 şi meditează la aceste versete. Ele pot fi deosebit de încurajatoare! Apostolul Pavel ne-a asigurat cu iubire că nimic „nu ne va putea separa de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru“. *

Un Tată plin de compasiune tandră

Tatăl nostru ceresc este sensibil la suferinţele noastre. El este un Dumnezeu plin de ‘compasiune tandră’ (Luca 1:78). Isus a reflectat compasiunea Tatălui său faţă de oamenii imperfecţi (Marcu 1:40–42; 6:30–34). Adevăraţii creştini se străduiesc şi ei să imite compasiunea Tatălui lor ceresc. Ei dau ascultare îndemnului biblic de a fi „buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune“ (Efeseni 4:32).

Să ne gândim la situaţia prin care a trecut un bărbat pe nume Felipe. Într-o zi, când mergea la serviciu, el a simţit dintr-o dată o durere ascuţită, ca şi cum ar fi fost înjunghiat în spate. A fost dus de urgenţă la spital. După o examinare care a durat opt ore, medicii au ajuns la concluzia că el suferise o ruptură a stratului intern al aortei. Ei au spus că mai avea de trăit numai 25 de minute şi că nu avea niciun rost să fie operat.

La spital erau prezenţi şi unii dintre fraţii de credinţă ai lui Felipe. Plini de compasiune, ei au luat imediat măsuri ca el să fie transferat la un alt spital, unde a fost operat de urgenţă. Ei au stat lângă Felipe până la sfârşitul operaţiei. Din fericire,  el a supravieţuit acelor clipe de coşmar. Privind în urmă, Felipe este recunoscător pentru compasiunea manifestată de fraţii săi de credinţă. El este convins că Tatăl său ceresc a fost cel care i-a impulsionat pe fraţii săi să arate compasiune. „A fost ca şi cum Dumnezeu, asemenea unui tată iubitor, ar fi stat lângă mine pentru a mă întări“, a spus Felipe. Într-adevăr, de multe ori, Iehova manifestă compasiune impulsionându-i pe slujitorii săi să reflecte această calitate.

Tatăl nostru ne ocroteşte

Când se simte în pericol, un copilaş fuge la tatăl său pentru a găsi ocrotire. El se simte în siguranţă în braţele iubitoare ale tatălui său. Isus a avut încredere deplină că Iehova îl va ocroti (Matei 26:53; Ioan 17:15). Şi noi putem găsi ocrotire la Tatăl nostru ceresc. În prezent, Iehova ne ocroteşte în primul rând pe plan spiritual. Cu alte cuvinte, el ne ocroteşte de pericolele de ordin spiritual oferindu-ne tot ce avem nevoie pentru a le evita şi a ne ocroti astfel prietenia cu el. Iehova ne oferă ocrotire prin intermediul sfaturilor biblice. Când primim astfel de sfaturi, este ca şi cum Iehova ar merge în urma noastră şi ne-ar spune: „Iată calea! Umblaţi pe ea!“ (Isaia 30:21).

Să analizăm exemplul lui Tiago şi al fraţilor săi Fernando şi Rafael, care erau membri ai unei trupe de rock-and-roll. Ei au fost foarte entuziasmaţi când au fost aleşi să cânte într-una din cele mai renumite săli de spectacole din São Paulo (Brazilia). Părea că viitorul le surâde. Totuşi, un frate de credinţă i-a avertizat în legătură cu pericolul de a fi în relaţii strânse cu persoane care arătau prin modul lor de viaţă că nu ţineau cont de normele lui Dumnezeu (Proverbele 13:20). El a scos în evidenţă valoarea acestui sfat biblic povestindu-le ce s-a întâmplat cu fratele său, care adoptase o conduită greşită din cauza anturajului nepotrivit. În urma acestei discuţii, Tiago şi fraţii săi au hotărât să renunţe la cariera muzicală. În prezent, toţi trei sunt evanghelizatori cu timp integral. Ei sunt convinşi că aplicarea acestui sfat biblic i-a ocrotit din punct de vedere spiritual.

Tatăl nostru ceresc ne disciplinează

Un tată iubitor îşi disciplinează copiii deoarece îl preocupă ce fel de persoane vor deveni aceştia (Efeseni 6:4). Deşi uneori poate fi ferm, el nu este niciodată aspru când îşi corectează copiii. În mod asemănător, Tatăl nostru ceresc ar putea considera uneori că este necesar să ne disciplineze. Însă Dumnezeu ne disciplinează întotdeauna cu iubire, nu cu cruzime. La fel ca Tatăl său, Isus nu a fost niciodată aspru, nici chiar atunci când discipolii săi n-au reacţionat imediat la sfaturile pe care li le-a dat pentru a-i corecta (Matei 20:20–28; Luca 22:24–30).

 Să ne gândim la modul în care un bărbat pe nume Ricardo a ajuns să fie recunoscător pentru disciplinarea oferită de Iehova cu iubire. Ricardo a fost abandonat de tatăl său când avea numai şapte luni. În adolescenţă, el a resimţit puternic lipsa unui tată. Întrucât a adoptat o conduită greşită, a început să aibă mustrări de conştiinţă. Înţelegând că modul său de viaţă nu era în armonie cu normele morale ale Bibliei, el a hotărât să-i abordeze pe bătrânii din congregaţia unde mergea. Cu fermitate, dar şi cu iubire, ei i-au dat câteva sfaturi bazate pe Biblie. Ricardo a fost recunoscător pentru disciplinarea primită. Însă, din cauza greşelilor pe care le făcuse, a continuat să sufere: nu putea să doarmă, plângea şi era deprimat. În cele din urmă, el a înţeles că disciplinarea era o dovadă că Iehova încă îl iubea. Ricardo şi-a amintit cuvintele din Evrei 12:6, unde se spune: „Iehova îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte“.

Nu trebuie să uităm că a disciplina înseamnă mai mult decât a pedepsi sau a mustra pe cineva pentru o acţiune greşită. Biblia pune în legătură disciplinarea şi cu instruirea. Aşadar, iubitorul nostru Tată ceresc ar putea să ne disciplineze permiţând să suferim o perioadă consecinţele dureroase ale greşelilor noastre. Însă Biblia arată că disciplinarea are în vedere instruirea noastră, ajutându-ne să avem un mod de viaţă corect (Evrei 12:7, 11). Într-adevăr, Tatăl nostru ne corectează deoarece este sincer preocupat de binele nostru.

Tatăl nostru se îngrijeşte de necesităţile noastre fizice

Un tată iubitor se îngrijeşte de necesităţile fizice şi materiale ale familiei sale. La fel face şi Iehova. „Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri“, a spus Isus (Matei 6:25–34). Iehova promite: „Nicidecum nu te voi lăsa şi nicidecum nu te voi părăsi“ (Evrei 13:5).

O femeie pe nume Nice a ajuns să înţeleagă adevărul acestor cuvinte când soţul ei şi-a pierdut serviciul. Ea tocmai renunţase la un loc de muncă bine plătit pentru a putea dedica mai mult timp celor două fete ale lor şi serviciului adus lui Dumnezeu. Cum aveau să se descurce în această situaţie? Nice s-a rugat lui Iehova. A doua zi, soţul ei a mers la fostul loc de muncă pentru a-şi lua lucrurile. Spre surprinderea lui, şeful i-a spus că un alt post tocmai rămăsese vacant şi i l-a oferit! Astfel, soţul lui Nice şi-a pierdut locul de muncă într-o zi şi a primit un alt loc de muncă în ziua următoare. Ea şi soţul ei i-au mulţumit Tatălui lor ceresc pentru acest deznodământ fericit. Situaţia prin care au trecut ne aminteşte că Iehova, care ne poartă de grijă în mod iubitor, nu-i uită niciodată pe slujitorii săi fideli.

Să arătăm recunoştinţă pentru iubirea Tatălui nostru

Este adevărat, cuvintele nu sunt suficiente pentru a descrie iubirea extraordinară a Tatălui nostru ceresc! Când ne gândim la diferitele moduri în care el îşi manifestă iubirea părintească — ne asigură de aprobarea sa, ne tratează cu compasiune, ne ocroteşte, ne disciplinează şi se îngrijeşte de necesităţile noastre fizice —, ajungem cu siguranţă la concluzia că Iehova este cel mai bun Tată pe care l-am putea avea!

Cum putem arăta recunoştinţă pentru iubirea Tatălui nostru ceresc? Putem depune eforturi pentru a învăţa mai multe despre el şi despre scopul său (Ioan 17:3). De asemenea, putem alege să trăim în armonie cu voinţa şi cu normele sale (1 Ioan 5:3). Şi putem reflecta iubirea sa în modul în care ne purtăm cu alţii (1 Ioan 4:11). Făcând aceste lucruri, putem arăta că îl considerăm pe Iehova Tatăl nostru şi că este o onoare pentru noi să fim copiii săi.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 19]

Cu cât vom înţelege mai bine ce fel de tată este Iehova, cu atât ne vom apropia mai mult de el şi îl vom iubi mai mult

[Text generic pe pagina 22]

Putem arăta că îl considerăm pe Iehova Tatăl nostru şi că este o onoare pentru noi să fim copiii săi

[Chenarul/Ilustraţiile de la pagina 21]

IEHOVA ÎŞI MANIFESTĂ IUBIREA PĂRINTEASCĂ ÎN DIFERITE MODURI

APROBARE

COMPASIUNE

OCROTIRE

DISCIPLINARE

SATISFACEREA NECESITĂŢILOR FIZICE