▪ Legea pe care Dumnezeu a dat-o Israelului conţinea următoarea poruncă referitoare la naţiunile din jur: „Să nu închei căsătorii cu ele. Să n-o dai pe fiica ta fiului lor şi să n-o iei pe fiica lor pentru fiul tău“ (Deuteronomul 7:3, 4). De ce a impus Dumnezeu această interdicţie?

Pe de o parte, Iehova ştia că Satan voia să-i corupă pe membrii poporului său făcându-i să se închine la dumnezei falşi. De aceea, în continuare, Dumnezeu i-a avertizat cu privire la cei necredincioşi: „Îl vor face pe fiul tău să nu mă mai urmeze şi el va sluji altor dumnezei“. Erau în joc lucruri importante. Dacă naţiunea Israel începea să se închine la alţi dumnezei, ea avea să piardă favoarea şi ocrotirea lui Iehova, devenind astfel o pradă uşoară pentru duşmani. În acest caz, cum urma promisul Mesia să se nască în mijlocul acestei naţiuni? Este clar, Satan avea toate motivele să-i ademenească pe israeliţi să se căsătorească cu persoane care nu se închinau lui Iehova.

Pe de altă parte, să ne amintim că Dumnezeu era preocupat de binele fiecărui membru al poporului său. Dumnezeu ştia că fericirea şi bunăstarea fiecăruia dintre ei depindeau de prietenia strânsă pe care o aveau cu El. Era întemeiată îngrijorarea lui Iehova în legătură cu influenţa nefastă pe care o putea avea un partener necredincios? Să ne gândim la exemplul regelui Solomon. El cunoştea avertismentul dat de Iehova israeliţilor cu privire la soţiile necredincioase: „Ele vă vor abate inima ca să-i urmaţi pe dumnezeii lor“. Întrucât era un bărbat cu o înţelepciune remarcabilă, Solomon s-a gândit probabil că sfatul lui Dumnezeu nu i se aplica. Prin urmare, l-a ignorat. Care a fost rezultatul? „Soţiile lui i-au abătut treptat inima . . . ca să urmeze alţi dumnezei.“ Ce trist! Solomon a pierdut aprobarea lui Iehova, iar regatul său a fost împărţit din cauza infidelităţii sale (1 Regi 11:2–4, 9–13).

Unii s-ar putea gândi că au existat şi excepţii. De exemplu, israelitul Mahlon s-a căsătorit cu moabita Rut, iar ea a devenit o închinătoare fidelă a lui Iehova. Totuşi, căsătoria cu o femeie moabită a fost o alegere riscantă. Biblia nu-l laudă pe Mahlon pentru că s-a căsătorit cu o moabită. El a murit tânăr, probabil înainte ca Rut să devină o slujitoare a lui Iehova. Chilion, fratele lui Mahlon, s-a căsătorit cu moabita Orpa, care a continuat să se închine la „dumnezeii ei“. Cât despre Boaz, el s-a căsătorit cu Rut la câtva timp după ce aceasta a devenit o închinătoare a lui Iehova. De fapt, iudeii au considerat-o mai târziu o „prozelită desăvârşită“. Căsătoria dintre Rut şi Boaz a fost o binecuvântare pentru amândoi (Rut 1:4, 5, 15–17; 4:13–17).

Ar fi, aşadar, înţelept să considerăm că un exemplu cum este cel al lui Mahlon şi Rut contrazice sfatul lui Iehova de a ne căsători doar cu persoane care i se închină lui? Sincer vorbind, dacă am gândi astfel, ar fi ca şi cum am spune că o persoană care a câştigat marele premiu la loterie este un exemplu că jocurile de noroc sunt un mijloc acceptabil de a ne câştiga existenţa.

Biblia îi îndeamnă pe adevăraţii creştini să se căsătorească „numai în Domnul“. Ea ne avertizează: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi“. Acest sfat li se adresează creştinilor care îşi caută un partener de căsătorie. Iar celor ce au deja un partener care nu i se închină lui Iehova, Biblia le oferă sfaturi înţelepte pentru a face faţă cu succes acestei situaţii (1 Corinteni 7:12–16, 39; 2 Corinteni 6:14). Toate aceste sfaturi arată că Iehova Dumnezeu, Fondatorul căsătoriei, vrea să fim fericiţi, indiferent că suntem căsătoriţi sau celibatari.