1–3. a) Ce situaţii ipotetice corespund cu două dintre parabolele lui Isus? b) Ce întrebări ar trebui să ne punem?

IMAGINEAZĂ-ŢI că un oficial de rang înalt îţi cere să-l duci cu maşina la o întâlnire importantă. Chiar înainte de a merge să te întâlneşti cu el, observi că nu ai suficient combustibil şi pleci în grabă să alimentezi. Între timp, el soseşte la locul stabilit, se uită după tine, dar nu te găseşte. Pentru că nu poate să aştepte, apelează la altcineva. Nu după mult timp ajungi şi tu acolo, dar îţi dai seama că oficialul respectiv a plecat fără tine. Cum te-ai simţi?

² Acum imaginează-ţi că tu eşti acel oficial şi că trebuie să pleci într-o călătorie. Alegi trei bărbaţi competenţi cărora le încredinţezi o sarcină importantă. Le explici ce au de făcut, iar ei acceptă fără reţineri. Când te întorci după mai mult timp, descoperi că numai doi şi-au îndeplinit atribuţiile. Al treilea caută tot felul de scuze. În realitate însă, nici măcar nu şi-a dat silinţa. Cum te-ai simţi?

³ În parabolele despre fecioare şi despre talanţi, Isus a descris situaţii asemănătoare pentru a explica de ce în timpul sfârşitului unii creştini unşi aveau să se dovedească fideli şi prevăzători, în timp ce alţii, nu (Mat. 25:1–30). * El a scos în evidenţă lecţia care se desprinde din aceste parabole spunând: „Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ora“, adică timpul exact când Isus va executa judecata divină asupra lumii lui Satan (Mat. 25:13). Îndemnul lui Isus este valabil şi astăzi. De ce este în folosul nostru să veghem? Cine sunt cei care s-au dovedit treji din punct de vedere spiritual? Şi ce trebuie să facem pentru a ne păstra vigilenţa?

4. De ce ‘a sta treji’ nu înseamnă a ne uita mereu la ceas?

⁴ Există multe situaţii în care trebuie să ţinem cont de un orar, de exemplu, dacă lucrăm într-o fabrică, dacă avem programare la medic ori dacă vrem să luăm un mijloc de transport în comun. În schimb, dacă încercăm să stingem un incendiu sau dacă participăm la operaţiuni de salvare după un dezastru, nu ne putem permite să fim mereu cu ochii pe ceas. Acest lucru ne-ar putea distrage sau chiar ar putea fi periculos. În astfel de împrejurări este esenţial să ne concentrăm asupra a ceea ce avem de făcut, nu să ne uităm la ceas. Întrucât sfârşitul acestui sistem se apropie cu repeziciune, e mai important ca oricând să-i anunţăm pe oameni cu privire la măsurile luate de Iehova în vederea salvării. Pentru a ne păstra vigilenţa, nu trebuie să ne uităm mereu la ceas. În realitate, faptul că nu cunoaştem ziua şi ora când va veni sfârşitul ne poate fi de folos în cel puţin cinci moduri.

5. Întrucât nu ştim când va veni sfârşitul, ce ocazie ni se oferă?

⁵ În primul rând, neştiind când va veni sfârşitul, avem ocazia să arătăm ce este în inima noastră. De fapt, Iehova ne acordă demnitate, permiţându-ne să alegem dacă îi vom rămâne sau nu loiali. Deşi aşteptăm cu nerăbdare să supravieţuim sfârşitului acestui sistem, îi slujim lui Dumnezeu pentru că-l iubim, nu doar pentru a obţine viaţă veşnică. (Citeşte Psalmul 37:4.) Găsim multă bucurie în înfăptuirea voinţei sale şi suntem convinşi că tot ce ne învaţă el este spre binele nostru (Is. 48:17). Noi nu considerăm că poruncile divine sunt grele (1 Ioan 5:3).

6. Ce simte Dumnezeu când îi slujim din iubire, şi de ce?

⁶ În al doilea rând, avem posibilitatea să bucurăm inima lui Iehova. Când îi slujim din iubire şi nu din dorinţa de a primi o răsplată, contribuim la răspunsul pe care Iehova îl dă la acuzaţiile false ale duşmanului său, Diavolul (Iov 2:4, 5). (Citeşte Proverbele 27:11.) Având în vedere cât de multă suferinţă a cauzat Satan, noi respingem conducerea sa şi susţinem cu bucurie suveranitatea lui Iehova.

7. De ce este bine să ducem o viaţă de sacrificiu?

⁷ În al treilea rând, slujindu-i lui Iehova fără să ştim ziua şi ora, ne simţim îndemnaţi să ducem o viaţă de sacrificiu. Şi alţi oameni consideră că sfârşitul lumii este aproape, deşi nu-l cunosc pe Dumnezeu. Deoarece se tem de un dezastru iminent, ei adoptă următoarea atitudine: „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri“ (1 Cor. 15:32). Spre deosebire de ei, noi nu suntem cuprinşi de teamă şi nici nu ne gândim doar la propria persoană, căutând să ne satisfacem ‘plăcerea egoistă’ (Prov. 18:1). Dimpotrivă, ne renegăm şi ne folosim timpul, energia şi lucrurile de valoare pentru a le împărtăşi semenilor vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. (Citeşte Matei 16:24.) Serviciul sacru ne oferă multe satisfacţii, îndeosebi când îi ajutăm pe alţii să-l cunoască pe Iehova.

8. Ce exemplu biblic arată că trebuie să ne încredem pe deplin în Iehova şi în Cuvântul său?

⁸ În al patrulea rând, pentru că nu ştim când va veni sfârşitul, putem să ne încredem şi mai mult în Iehova şi să aplicăm în mod sârguincios Cuvântul său. O caracteristică a naturii noastre imperfecte este tendinţa de a ne încrede în forţele proprii. Pavel i-a avertizat pe creştini: „Cine crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă“. În context, el a făcut referire la cei 23 000 de israeliţi care nu au ascultat de Iehova şi au murit chiar înainte de a intra în Ţara Promisă. Pavel a  spus că „aceste lucruri . . . au fost scrise ca avertizare pentru noi“, care suntem atât de aproape de sfârşitul sistemului (1 Cor. 10:8, 11, 12).

9. Cum ne pot întări încercările credinţa şi prietenia cu Iehova?

⁹ Şi nu în ultimul rând, neştiind ziua şi ora, avem posibilitatea să ne întărim credinţa când trecem prin situaţii dificile. (Citeşte Psalmul 119:71.) Ultimele zile ale acestui sistem sunt într-adevăr ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’ (2 Tim. 3:1–5). Mulţi oameni din lumea lui Satan ne urăsc şi ne-ar putea persecuta din cauza credinţei noastre (Ioan 15:19; 16:2). Dacă vom căuta cu umilinţă îndrumarea lui Iehova când ne confruntăm cu încercări, credinţa noastră va fi rafinată, sau purificată, ca şi cum ar fi trecută prin foc. Astfel, nu vom renunţa să-i slujim lui Iehova, ci ne vom apropia de el mai mult decât ne putem imagina (Iac. 1:2–4; 4:8).

10. Când ni se pare că timpul trece mai repede?

¹⁰ Fiecare dintre noi percepe subiectiv trecerea timpului. Când suntem ocupaţi şi nu ne uităm la ceas, timpul parcă zboară. În mod asemănător, dacă ne lăsăm absorbiţi de misiunea extraordinară încredinţată de Iehova, ni se va părea că sfârşitul va fi venit surprinzător de repede. Majoritatea creştinilor unşi ne-au oferit un excelent exemplu deoarece au fost foarte activi în serviciul sacru. Să ne amintim ce s-a întâmplat după ce Isus a fost întronat Rege în 1914 şi să vedem în ce sens s-au dovedit unii creştini unşi ‘a fi gata’, iar alţii, nu.

11. După anul 1914, de ce au considerat unii creştini unşi că Domnul întârzia?

¹¹ Să ne gândim la parabolele lui Isus despre fecioare şi despre talanţi. Dacă fecioarele sau sclavii ar fi ştiut când urma să vină mirele ori stăpânul, nu ar mai fi fost nevoie să rămână vigilenţi. Dar, pentru că n-au ştiut, au trebuit să fie pregătiţi. Deşi creştinii unşi au considerat decenii la rând că 1914 avea să fie un an marcant, ei n-au înţeles în mod clar ce urma să se întâmple. Când lucrurile s-au derulat altfel decât s-au aşteptat, unora li s-a părut că Mirele întârzia. Ulterior, un frate a spus: „Câţiva dintre noi se gândeau în mod serios că vom merge la cer în prima săptămână din octombrie a acelui an [1914]“.

12. Cum s-au dovedit fideli şi prevăzători creştinii unşi?

¹² Ce descurajator trebuie să fi fost pentru ei să aştepte sfârşitul, iar acesta să nu vină! Mai mult decât atât, creştinii unşi s-au confruntat cu mari împotriviri în timpul Primului Război Mondial. Lucrarea de predicare aproape că încetase. Era ca şi cum ei ar fi adormit. Dar, în 1919, ceva i-a trezit. Isus venise la templul spiritual al lui Dumnezeu pentru a-şi începe inspecţia. Unii creştini unşi nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor Stăpânului şi, ca urmare, au pierdut privilegiul de a se ocupa de sarcinile încredinţate de el (Mat. 25:16). Acei creştini au fost asemenea fecioarelor nechibzuite, care nu-şi umpluseră lămpile cu ulei. La fel ca sclavul leneş, ei n-au fost dispuşi să facă sacrificii pentru Regat. Însă majoritatea creştinilor unşi au arătat o loialitate de nezdruncinat şi o dorinţă puternică de a-i sluji Stăpânului lor, chiar şi în acei ani grei de război.

13. Ce atitudine au avut creştinii unşi după 1914 şi ce atitudine au în prezent?

¹³ În numărul din 1 februarie 1916 al revistei Turnul de veghe, se afirma: „Fraţilor, aceia dintre noi care au o atitudine potrivită faţă de Dumnezeu nu rămân dezamăgiţi de niciuna dintre măsurile Sale. Noi n-am dorit să se înfăptuiască  voinţa noastră; astfel, atunci când am descoperit că aşteptam ceva greşit în octombrie 1914, am fost bucuroşi că Domnul nu şi-a schimbat Planul ca să ne mulţumească pe noi. Nu am dori ca El să facă acest lucru. Noi dorim doar să înţelegem planurile şi scopurile Sale“. Devoţiunea şi umilinţa pe care le reflectă aceste cuvinte continuă să-i caracterizeze pe creştinii unşi. Ei nu pretind că sunt inspiraţi, ci sunt hotărâţi să se achite de lucrarea încredinţată de Isus. Iar creştinii cu speranţă pământească, adică „marea mulţime“ de „alte oi“, imită vigilenţa şi zelul lor (Rev. 7:9; Ioan 10:16).

14. De ce este înţelept să urmăm îndrumarea sclavului fidel şi prevăzător?

¹⁴ Dumnezeu a ales sclavul fidel şi prevăzător pentru a le furniza hrană spirituală slujitorilor săi. Asemenea creştinilor unşi, membrii vigilenţi ai marii mulţimi ascultă de acest sclav, lăsându-se îndrumaţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi de spiritul sfânt. Este ca şi cum şi-ar umple lămpile cu ulei. (Citeşte Psalmul 119:130; Ioan 16:13.) Prin urmare, şi ei sunt gata pentru timpul când Cristos se va întoarce, rămânând fideli chiar şi în situaţii extrem de dificile. De exemplu, într-un lagăr de concentrare nazist, fraţii aveau o singură Biblie. De aceea, ei s-au rugat să primească mai multă hrană spirituală. În scurt timp, un frate care a sosit în lagăr a adus câteva numere noi ale revistei Turnul de veghe, ascunzându-le în piciorul său de lemn. Unul dintre supravieţuitori, fratele Ernst Wauer, care făcea parte dintre cei unşi, a spus ulterior: „Iehova ne-a ajutat într-un mod uimitor să reţinem ideile încurajatoare din aceste articole“. Apoi a adăugat: „Astăzi este foarte uşor să obţinem hrană spirituală, dar o apreciem întotdeauna? Sunt convins că Iehova le rezervă mari binecuvântări celor care se încred în el, rămân loiali şi se hrănesc la masa lui“.

15, 16. a) Cum a fost binecuvântat un cuplu creştin pentru zelul manifestat în serviciul sacru? b) Ce lecţii desprindem din astfel de experienţe?

¹⁵ Membrii clasei „alte oi“ sunt şi ei activi în lucrarea Stăpânului, sprijinindu-i din plin pe fraţii lui Cristos (Mat. 25:40). Spre deosebire de sclavul rău şi leneş din parabola lui Isus, ei sunt gata să facă eforturi şi sacrificii pentru a pune pe primul  loc interesele Regatului. De exemplu, când Jon şi Masako au fost invitaţi să slujească în teritoriul de limbă chineză din Kenya, ei au avut reţineri la început. Cei doi soţi şi-au analizat situaţia sub rugăciune şi au decis să accepte invitaţia.

¹⁶ Iehova le-a binecuvântat eforturile. „Este extraordinar să predici în acest teritoriu“, au spus cei doi. Jon şi Masako au început şapte studii biblice şi au avut multe experienţe interesante. Ei au mai spus: „Îi mulţumim zilnic lui Iehova pentru că suntem aici“. Desigur, nenumăraţi fraţi şi surori au arătat prin deciziile lor că îşi doresc să fie ocupaţi din plin în serviciul lui Iehova, indiferent când va veni sfârşitul. Gândeşte-te la miile de absolvenţi ai Şcolii Galaad care slujesc ca misionari. Pentru a înţelege mai bine ce presupune acest serviciu special, te îndemnăm să revezi articolul „Noi facem tot ce ne stă în putinţă!“, apărut în Turnul de veghe din 15 octombrie 2001. După citirea acestui articol fascinant care prezintă o zi în lucrarea misionară, întreabă-te cum ai putea să-ţi intensifici eforturile în serviciul sacru. Slujindu-i lui Iehova din tot sufletul, îi vei aduce laude şi vei avea parte de bucurii.

17. De ce este o binecuvântare pentru noi faptul că nu cunoaştem ziua sau ora?

¹⁷ În concluzie, nu suntem dezamăgiţi pentru că nu cunoaştem cu exactitate ziua sau ora când va veni sfârşitul. Dimpotrivă, ne simţim binecuvântaţi. Dacă suntem ocupaţi cu înfăptuirea voinţei divine, ne vom apropia şi mai mult de Tatăl nostru iubitor. Deoarece ne concentrăm asupra lucrării pe care Isus ne-a încredinţat-o şi nu ne lăsăm distraşi, avem o viaţă fericită în serviciul lui Iehova (Luca 9:62).

18. De ce suntem hotărâţi să nu renunţăm la credinţa noastră?

¹⁸ Ne apropiem cu paşi repezi de ziua de judecată a lui Dumnezeu. Niciunul dintre noi nu vrea să-l dezamăgească pe Iehova sau pe Isus. Ei ne-au încredinţat un serviciu preţios în aceste zile din urmă. Cât de recunoscători suntem pentru încrederea pe care ne-au arătat-o! (Citeşte 1 Timotei 1:12.)

19. Cum ne putem dovedi gata pentru sfârşitul acestui sistem?

¹⁹ Indiferent că avem speranţa de a trăi în cer sau pe pământ, vom continua să dăm ascultare poruncii lui Dumnezeu de a predica şi de a face discipoli. Nu ştim ziua sau ora când va veni sfârşitul şi, în realitate, nici nu avem nevoie de această informaţie. Putem fi gata pentru ziua lui Iehova şi cu siguranţă vom fi! (Mat. 24:36, 44) Suntem convinşi că, atât timp cât ne vom încrede în Iehova şi vom pune Regatul pe primul plan, nu vom fi dezamăgiţi (Rom. 10:11).