Unele broaşte ţestoase trăiesc 150 de ani, iar unii copaci 3 000 de ani. Prin comparaţie, durata vieţii omului este foarte scurtă. Şi totuşi, viaţa noastră poate fi mult mai plină de sens decât cea a unei ţestoase sau a unui copac. Iehova Dumnezeu i-a creat pe oameni cu capacitatea de a găsi plăcere în diferite activităţi, cum ar fi a asculta muzică, a face sport, a mânca, a învăţa, a călători şi a cunoaşte persoane noi. Mai mult, Dumnezeu a pus în inima noastră dorinţa de a trăi veşnic. (Citiţi Eclesiastul 3:11.)

Iehova trăieşte veşnic; el nu moare. Întrucât este Sursa vieţii, el le poate da altora viaţă veşnică (Psalmul 36:9; Habacuc 1:12). Iehova chiar a promis că le va da viaţă veşnică celor care ascultă de el. Astfel, Dumnezeu va inversa procesul de îmbătrânire. (Citiţi Iov 33:24, 25; Isaia 25:8; 33:24.)

Prin miracolele pe care le-a făcut, Isus a demonstrat că putem avea încredere în promisiunea lui Dumnezeu că ne vom bucura de viaţă veşnică şi de o sănătate perfectă. De exemplu, Isus a vindecat diferite boli şi chiar a înviat morţi. (Citiţi Luca 7:11–15, 18, 19, 22.)

Dumnezeu vrea să trăim veşnic, însă nu într-o lume plină de oprimare şi de violenţă, ci pe un pământ paradiziac. El vrea să ne simţim în siguranţă (Psalmul 37:9, 29; Isaia 65:21, 22). Pe măsură ce pământul va fi transformat în paradis, milioane de oameni care au murit vor fi readuşi la viaţă. Cei care vor alege să se închine lui Dumnezeu şi să asculte de el vor trăi veşnic. (Citiţi Luca 23:42, 43; Ioan 5:28, 29.)

Putem primi viaţă veşnică numai de la Dumnezeu. De aceea, este important să ne apropiem de el străduindu-ne să-l cunoaştem. Biblia compară asimilarea cunoştinţei despre Dumnezeu cu asimilarea hranei (Matei 4:4). Faptul de a mânca ne produce plăcere, însă obţinerea şi pregătirea hranei necesită efort. În mod asemănător, asimilarea hranei spirituale necesită efort. Însă ce poate fi mai valoros decât a ne apropia de Dumnezeu şi a primi viaţă veşnică? (Citiţi Luca 13:23, 24; Ioan 6:27; 17:3.)