1, 2. De ce sunt smochinele foarte apreciate de unii oameni?

VĂ PLAC smochinele? Multora le plac smochinele, fie proaspete, fie uscate, astfel că ele sunt cultivate în multe locuri. Smochinele erau foarte apreciate de evreii din vechime (Naum 3:12; Luca 13:6–9). Întrucât conţin fibre, antioxidanţi şi minerale, unii spun că ele sunt bune pentru inimă.

² Cu o anumită ocazie, Iehova a făcut o paralelă între smochine şi inimă. Însă Dumnezeu n-a făcut referire la valoarea nutritivă a smochinelor. El a vorbit în sens figurat. Mesajul său transmis prin profetul Ieremia este important pentru noi şi pentru cei dragi. Pe măsură ce vom analiza cuvintele sale, să ne gândim la semnificaţia pe care o au ele pentru noi, creştinii.

3. Ce reprezentau smochinele despre care se vorbeşte în capitolul 24 din Ieremia?

³ Să analizăm mai întâi ce a spus Dumnezeu despre smochine în zilele lui Ieremia. În 617 î.e.n., naţiunea Iuda era într-o stare spirituală deplorabilă. Dumnezeu i-a dat lui Ieremia o viziune despre ce urma să se întâmple, arătându-i două feluri de smochine: unele „foarte bune“ şi altele „foarte rele“. (Citeşte Ieremia 24:1–3.) Smochinele rele îi reprezentau pe regele Zedechia şi pe alţi oameni ca el, care aveau să fie trataţi cu asprime de regele Nebucadneţar şi de armata sa. Însă existau şi oameni asemenea smochinelor bune. Printre aceştia se numărau Ezechiel, Daniel şi cei trei prieteni ai lui care se aflau deja în Babilon, precum şi unii iudei care urmau să fie duşi acolo. O rămăşiţă a acestora urma să se întoarcă în Ierusalim şi să reconstruiască oraşul şi templul, lucru care s-a şi întâmplat (Ier. 24:8–10; 25:11, 12; 29:10).

4. Cum ne încurajează ceea ce a spus Dumnezeu despre smochinele bune?

⁴ Iehova a spus despre cei reprezentaţi de smochinele bune: „Le voi da o inimă ca să mă cunoască, să ştie că eu sunt Iehova. Şi ei vor fi poporul meu“ (Ier. 24:7). Acest verset, care constituie şi mottoul acestui  articol, este deosebit de încurajator! Dumnezeu este dispus să le dea oamenilor ‘o inimă ca să-l cunoască’. Termenul „inimă“ se referă aici la înclinaţia, sau dispoziţia, unei persoane. Aşadar, a avea o astfel de inimă înseamnă a dori să-l cunoaştem pe Dumnezeu şi să facem parte din poporul său. În acest sens, trebuie să studiem şi să aplicăm Cuvântul său, ‘să ne căim şi să ne întoarcem’, să ne dedicăm viaţa lui Dumnezeu şi să ne botezăm în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt (Mat. 28:19, 20; Fap. 3:19). Poate că am atins deja aceste obiective sau poate că ne străduim să le atingem participând cu regularitate la întrunirile Martorilor lui Iehova.

5. Cui s-a adresat în principal Ieremia?

⁵ Chiar dacă am atins deja unele dintre aceste obiective sau chiar pe toate, trebuie să fim în continuare atenţi la atitudinea şi la conduita noastră. Putem înţelege de ce este important acest lucru din ceea ce a mai spus Ieremia despre inimă. Deşi în unele capitole din cartea Ieremia se vorbeşte despre naţiunile din jur, profeţia lui Ieremia se concentrează în primul rând asupra naţiunii Iuda pe parcursul domniei a cinci regi (Ier. 1:15, 16). Într-adevăr, Ieremia s-a referit în principal la bărbaţi, femei şi copii care îi erau dedicaţi lui Iehova. Strămoşii lor aleseseră de bunăvoie să fie o naţiune dedicată lui Dumnezeu (Ex. 19:3–8). Iar în zilele lui Ieremia poporul a confirmat că era dedicat lui Dumnezeu spunând: „Am venit la tine, căci tu, o, Iehova, eşti Dumnezeul nostru“ (Ier. 3:22). Totuşi, care credeţi că era starea inimii lor?

6. De ce ar trebui să acordăm o atenţie deosebită lucrurilor pe care le-a spus Dumnezeu despre inimă?

⁶ Medicii din zilele noastre pot folosi tehnologii avansate pentru a verifica starea de sănătate a inimii. Iehova însă poate face mult mai mult, aşa cum a făcut şi în timpul lui Ieremia. Dumnezeu este cel mai în măsură să facă acest lucru, după cum reiese din cuvintele sale: „Inima este mai trădătoare decât orice şi primejdioasă. Cine poate s-o cunoască? Eu, Iehova, cercetez inima . . . ca să-i dau fiecăruia după căile lui, după faptele lui“ (Ier. 17:9, 10). ‘Cercetarea inimii’ nu presupune examinarea inimii fizice, care într-o viaţă de 70 sau 80 de ani bate de aproximativ 3 miliarde de ori. Iehova vorbea despre inima simbolică. În acest context, termenul „inimă“ se referă la persoana lăuntrică, adică la toate dorinţele, gândurile, înclinaţiile, atitudinile şi obiectivele cuiva. Cu toţii avem o astfel de inimă. Dumnezeu o poate examina şi, într-o anumită măsură, şi noi putem.

7. Ce a spus Ieremia despre inima majorităţii iudeilor din vremea sa?

⁷ Ca să ne pregătim pentru această examinare, ne-am putea întreba: „Care era starea inimii simbolice a majorităţii iudeilor din timpul lui Ieremia?“. Pentru a găsi răspunsul, să analizăm o expresie neobişnuită pe care a folosit-o Ieremia. El a spus: „Toată casa lui Israel are inima necircumcisă“. Ieremia nu se referea la circumciderea bărbaţilor iudei, deoarece el spusese: „«Iată! Vin zile», zice Iehova, «când le voi cere socoteală tuturor celor care sunt circumcişi, dar care au rămas în necircumcizie»“. Aşadar, chiar şi iudeii circumcişi aveau „inima necircumcisă“ (Ier. 9:25, 26). Ce însemna aceasta?

8, 9. Ce trebuiau să facă majoritatea iudeilor cu inima lor?

⁸ Putem înţelege mai bine ce însemna „inima necircumcisă“ analizând îndemnul dat de Dumnezeu iudeilor: „Circumcideţi-vă inima pentru Iehova şi înlăturaţi-i prepuţul, bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, pentru ca nu cumva, din cauza răutăţii faptelor voastre, furia mea să se aprindă“. Dar de unde veneau faptele lor rele? Din interior, sau din inima lor. (Citeşte Marcu 7:20–23.) Prin intermediul  lui Ieremia, Dumnezeu a identificat corect cauza faptelor rele ale iudeilor. Ei aveau o inimă încăpăţânată şi răzvrătită. Motivaţiile şi gândurile lor erau contrare voinţei lui Iehova. (Citeşte Ieremia 5:23, 24; 7:24–26.) De aceea, Dumnezeu i-a îndemnat: „Circumcideţi-vă inima pentru Iehova şi înlăturaţi-i prepuţul“ (Ier. 4:4; 18:11, 12).

⁹ Aşadar, inima simbolică a iudeilor din timpul lui Ieremia avea nevoie de operaţie, sau de ‘o circumcizie a inimii’, la fel ca în vremea lui Moise (Deut. 10:16; 30:6). Cum puteau iudeii ‘să înlăture prepuţul’ inimii lor? Ei trebuiau să renunţe la lucrurile care îi făceau să aibă o inimă nereceptivă, adică la gândurile, dorinţele şi motivaţiile care nu erau în armonie cu voinţa lui Dumnezeu (Fap. 7:51).

10. După cum reiese din exemplul lui David, ce ar trebui să facem?

¹⁰ Avem motive să-i fim recunoscători lui Dumnezeu pentru că ne ajută să înţelegem ce este în inima noastră simbolică. Însă unii s-ar putea întreba: „De ce ar trebui să ne preocupe acest subiect pe noi, Martorii lui Iehova din prezent?“. Motivul nu este acela că în congregaţie ar fi mulţi creştini care au o conduită rea, sau sunt ‘smochine rele’, cum erau mulţi iudei din vechime. Dimpotrivă, slujitorii lui Dumnezeu din prezent sunt un popor curat şi devotat. Totuşi, să ne gândim la rugămintea pe care David i-a adresat-o lui Iehova: „Cercetează-mă, o, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Examinează-mă şi cunoaşte-mi gândurile tulburătoare, vezi dacă este în mine vreo cale ce provoacă durere“ (Ps. 17:3; 139:23, 24).

11, 12. a) De ce ar trebui să ne examinăm inima? b) Ce nu va face Dumnezeu?

¹¹ Iehova doreşte să devenim şi să rămânem prieteni cu el. Ieremia a spus în legătură cu cei drepţi: „Tu, o, Iehova al armatelor, îl cercetezi pe cel drept. Tu vezi rinichii şi inima“ (Ier. 20:12). Având în vedere că Dumnezeul Atotputernic examinează chiar şi inima celor drepţi, n-ar trebui fiecare dintre noi să-şi facă o analiză sinceră? (Citeşte Psalmul 11:5.) Când facem aceasta, am putea observa unele atitudini, obiective sau sentimente profunde care merită atenţie. S-ar putea să remarcăm un lucru ce face ca inima noastră să fie mai puţin receptivă, ceva ce ar trebui înlăturat. În acest caz, este posibil ca inima noastră simbolică să aibă nevoie de operaţie. La ce ar trebui să fim atenţi odată ce ne convingem că este bine să ne examinăm inima? Şi cum putem face schimbările necesare? (Ier. 4:4)

¹² Un lucru este sigur: Iehova nu ne va obliga să facem schimbări. El a spus despre cei reprezentaţi de smochinele bune că ‘le va da o inimă ca să-l cunoască’. El n-a zis că îi va obliga să-şi schimbe starea inimii. Ei trebuiau să dorească să aibă o inimă receptivă, care să arate că îl cunoşteau pe Iehova. Nu-i aşa că şi noi avem nevoie de o astfel de inimă?

13, 14. Cum ar putea inima să-i cauzeze probleme unui creştin?

¹³ Isus a spus: „Din inimă ies gândurile rele, omorurile, adulterele, fornicaţiile, furturile, mărturiile mincinoase, blasfemiile“ (Mat. 15:19). Dacă, din cauza unei  inimi nereceptive, un frate ar comite adulter sau fornicaţie şi nu s-ar căi, este clar că el ar putea pierde definitiv aprobarea lui Iehova. Totuşi, chiar şi cineva care n-a comis un astfel de păcat ar putea permite ca în inima lui să se dezvolte o dorinţă greşită. (Citeşte Matei 5:27, 28.) În această situaţie, o analiză personală a inimii ne poate fi de folos. Dacă ne-am examina inima, am găsi în ea un sentiment nepotrivit faţă de o persoană de sex opus sau dorinţe ascunse pe care Dumnezeu le dezaprobă şi care trebuie deci înlăturate?

¹⁴ Să ne mai gândim la o situaţie. Un creştin, care n-a comis efectiv ‘omoruri’, ar putea permite ca ranchiuna să prindă rădăcini în inima lui şi să ajungă să-l urască pe un frate de credinţă (Lev. 19:17). Se va strădui el să înlăture aceste sentimente, care ar putea face ca inima lui să devină nereceptivă? (Mat. 5:21, 22)

15, 16. a) Cum ar putea un creştin să aibă „inima necircumcisă“? b) De ce crezi că dezaprobă Iehova o ‘inimă necircumcisă’?

¹⁵ Din fericire, majoritatea creştinilor adevăraţi n-au o astfel de problemă. Dar Isus a vorbit şi despre „gândurile rele“. Acestea sunt raţionamente sau atitudini care pot afecta multe aspecte ale vieţii. De exemplu, cineva ar putea manifesta o loialitate exagerată faţă de rude. Bineînţeles, creştinii trebuie să aibă „afecţiune naturală“ faţă de rude şi să nu fie asemenea oamenilor lipsiţi de afecţiune din aceste ‘zile din urmă’ (2 Tim. 3:1, 3). Însă, uneori s-ar putea să arătăm afecţiune într-un mod exagerat. Unii spun: „Sângele apă nu se face“. Astfel, s-ar putea ca ei să ia apărarea sau să ţină cu orice preţ partea unor rude ori să se simtă ei înşişi jigniţi când cineva îl jigneşte pe un membru al familiei. Să ne amintim ce au făcut fraţii Dinei din cauza unor astfel de sentimente (Gen. 34:13, 25–30). Să ne imaginăm şi sentimentele care l-au făcut pe Absalom să-l ucidă pe Amnon, fratele său vitreg (2 Sam. 13:1–30). Oare nu „gândurile rele“ au stat la baza acţiunilor lor?

¹⁶ Evident, creştinii adevăraţi nu comit ‘omoruri’. Totuşi, este posibil ca un creştin să cultive resentimente puternice faţă de un frate sau o soră de credinţă care i-a jignit o rudă sau despre care crede că a făcut acest lucru. Când este invitat undeva, s-ar putea ca acesta să refuze invitaţia dacă vine din partea unui frate despre care crede că nu s-a purtat cum se cuvine cu o rudă de-a sa. Ori s-ar putea să nu manifeste niciodată ospitalitate faţă de acest frate (Evr. 13:1, 2). Resentimentele puternice şi lipsa ospitalităţii reflectă lipsă de iubire şi nu sunt chestiuni minore, ce pot  fi trecute uşor cu vederea. Într-adevăr, Iehova, Cel care cercetează inima, ar putea considera că acest creştin are „inima necircumcisă“ (Ier. 9:25, 26). De aceea, să ne amintim îndemnul dat de Dumnezeu: „Circumcideţi-vă inima pentru Iehova şi înlăturaţi-i prepuţul“ (Ier. 4:4).

17. Cum ne poate ajuta teama de Iehova să avem o inimă mai receptivă?

¹⁷ Ce putem face dacă ne examinăm inima şi vedem că nu este suficient de receptivă la sfaturile lui Iehova sau că, într-o anumită măsură, este „necircumcisă“? Poate am constatat că în inima noastră există frica de oameni, dorinţa de a fi cineva în această lume sau de a trăi în lux ori poate chiar o înclinaţie spre încăpăţânare sau independenţă. Şi alţi slujitori ai lui Iehova au trecut prin această situaţie (Ier. 7:24; 11:8). Ieremia a scris că iudeii infideli din vremea sa aveau „o inimă încăpăţânată şi răzvrătită“. El a mai spus: „N-au zis în inima lor: «Să ne temem de Iehova, Dumnezeul nostru, Cel ce dă ploaia»“ (Ier. 5:23, 24). Înţelegem de aici că, pentru a înlătura lucrurile care ar putea face ca inima noastră să fie nereceptivă, trebuie să cultivăm într-o măsură mai mare teamă de Iehova şi apreciere faţă de Dumnezeul nostru. Teama sănătoasă de Iehova ne poate ajuta pe fiecare dintre noi să avem o inimă mai receptivă la cerinţele lui Dumnezeu.

18. Ce promisiune le-a făcut Iehova celor incluşi în noul legământ?

¹⁸ Putem colabora cu Iehova pe măsură ce ‘ne dă o inimă ca să-l cunoască’. Iată ce a promis el că va face pentru cei unşi, care sunt incluşi în noul legământ: „Voi pune legea mea înlăuntrul lor şi o voi scrie în inima lor. Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu“. În ce priveşte faptul de a-l cunoaşte cu adevărat, Dumnezeu a spus: „Nu vor mai învăţa fiecare pe semenul său şi fiecare pe fratele său, zicând: «Cunoaşteţi-l pe Iehova!», fiindcă toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic dintre ei până la cel mai mare dintre ei . . . Căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“ (Ier. 31:31–34). *

19. Ce perspectivă minunată au adevăraţii creştini?

¹⁹ Indiferent că avem speranţa de a ne bucura veşnic de binecuvântările noului legământ în cer sau pe pământ, este important să dorim să-l cunoaştem pe Iehova şi să facem parte din poporul său. O cerinţă pentru a primi aceste binecuvântări este să fim iertaţi de păcate pe baza jertfei de răscumpărare a lui Cristos. Însuşi faptul că putem primi iertare ar trebui să ne îndemne să-i iertăm şi noi pe alţii, chiar şi pe cei faţă de care s-ar putea să avem resentimente. Dispoziţia de a înlătura orice sentiment negativ va avea un efect bun asupra inimii noastre. Astfel, vom arăta că dorim să-i slujim lui Iehova, dar şi că îl cunoaştem din ce în ce mai bine. În plus, vom fi asemenea celor despre care Iehova a spus prin Ieremia: „Mă veţi căuta şi mă veţi găsi, fiindcă mă veţi căuta din toată inima voastră. Şi eu mă voi lăsa găsit de voi“ (Ier. 29:13, 14).