1, 2. Spre deosebire de bisericile creştinătăţii, cum privesc Martorii lui Iehova numele lui Dumnezeu?

ÎN GENERAL, bisericile creştinătăţii au evitat şi evită să folosească numele lui Dumnezeu. De exemplu, în prefaţa unei traduceri a Bibliei se spune: „Folosirea unui nume propriu pentru singurul şi unicul Dumnezeu . . . este total nepotrivită pentru credinţa universală a Bisericii Creştine“ (Revised Standard Version).

² Însă Martorii lui Iehova sunt mândri să poarte numele lui Dumnezeu şi să-l glorifice. (Citeşte Psalmul 86:12; Isaia 43:10.) Mai mult, noi considerăm că este un privilegiu să înţelegem semnificaţia numelui divin, precum şi controversa universală care are legătură cu sfinţirea lui (Mat. 6:9). Este foarte important să nu ne pierdem recunoştinţa pentru acest privilegiu. În acest sens, să analizăm trei întrebări importante: Ce înseamnă a cunoaşte numele lui Dumnezeu? Cum a acţionat Iehova în armonie cu semnificaţia numelui său, glorificându-şi astfel şi mai mult numele? Şi cum putem umbla în numele lui Iehova?

3. Ce înseamnă a cunoaşte numele lui Dumnezeu?

³ A cunoaşte numele lui Dumnezeu înseamnă mai mult decât a şti că pe Dumnezeu îl cheamă Iehova. Înseamnă a şti ce fel de Dumnezeu este Iehova, a cunoaşte calităţile sale, scopul său, precum şi modul său de a acţiona, în special modul în care îi tratează pe slujitorii săi. Iehova ne ajută să cunoaştem aceste lucruri în mod treptat, pe măsură ce-şi împlineşte scopul (Prov. 4:18). Ştim că Iehova le-a dezvăluit numele său lui Adam şi Evei, deoarece Eva a folosit numele lui Dumnezeu după ce l-a născut pe Cain (Gen. 4:1). Patriarhii fideli Noe, Avraam, Isaac şi Iacob au cunoscut şi ei numele lui Dumnezeu. Ei au înţeles mai bine semnificaţia acestui nume pe măsură ce Iehova i-a binecuvântat,  i-a ocrotit şi le-a dezvăluit mai multe detalii despre scopul său. Mai târziu, Dumnezeu i-a dezvăluit lui Moise ceva cu totul deosebit despre numele său.

4. a) De ce l-a întrebat Moise pe Dumnezeu despre numele său? b) De ce voia Moise să-i convingă pe israeliţi că Dumnezeu avea să-i salveze?

⁴ Citeşte Exodul 3:10–15. Când Moise avea 80 de ani, Dumnezeu i-a poruncit: „Să-l scoţi din Egipt pe poporul meu, pe fiii lui Israel“. Plin de respect, Moise i-a pus lui Iehova o întrebare foarte importantă: ‘Dacă israeliţii mă întreabă care este numele tău, eu ce să le spun?’. De ce a pus Moise această întrebare, având în vedere că slujitorii lui Dumnezeu cunoşteau de mult timp numele său? Moise a vrut să ştie mai multe despre persoana care purta acest nume, cu alte cuvinte, detalii care aveau să-i convingă pe israeliţi că Dumnezeu chiar îi va salva. Moise dorea să afle aceste detalii deoarece israeliţii erau sclavi de mult timp şi, probabil, se întrebau dacă Dumnezeul strămoşilor lor îi putea salva. De fapt, unii israeliţi chiar începuseră să se închine la zeii egipteni! (Ezec. 20:7, 8)

5. Ce i-a dezvăluit Iehova lui Moise despre numele său?

⁵ Cum a răspuns Iehova la întrebarea lui Moise? Printre altele, el a zis: „Iată ce să le spui fiilor lui Israel: «EU VOI DEVENI m-a trimis la voi»“. * Moise trebuia să le mai spună israeliţilor: „Iehova, Dumnezeul strămoşilor voştri . . . m-a trimis la voi“. Astfel, Dumnezeu a dezvăluit că va deveni orice alege să devină, sau va face orice este necesar, pentru a-şi îndeplini scopul şi că el îşi respectă întotdeauna promisiunile. Iată ce a spus Iehova în continuare: „Acesta este numele meu pe veşnicie şi prin el îşi vor aduce aminte de mine din generaţie în generaţie“. Cu siguranţă, aceste cuvinte au avut un efect profund asupra lui Moise şi i-au întărit credinţa!

6, 7. Cum a acţionat Iehova în armonie cu semnificaţia numelui său?

⁶ La puţin timp după ce a vorbit cu Moise, Iehova a acţionat în armonie cu semnificaţia numelui său devenind Eliberatorul israeliţilor. El a adus asupra egiptenilor zece plăgi devastatoare, dovedind că zeii egipteni, inclusiv faraonul, erau neputincioşi (Ex. 12:12). Apoi, Iehova a despărţit Marea Roşie, i-a condus pe israeliţi prin mijlocul ei şi a făcut ca faraonul şi armata lui să moară înecaţi în apele mării (Ps. 136:13–15). În pustiu, Iehova i-a păstrat în viaţă pe israeliţi, care numărau două-trei milioane sau mai mult. El le-a dat hrană şi apă şi chiar a făcut ca veşmintele şi încălţămintea lor să nu se uzeze (Deut. 1:19;  29:5). Toate acestea arată că Iehova acţionează în armonie cu semnificaţia numelui său şi că nimic nu-l poate împiedica să-şi îndeplinească promisiunile. Mai târziu, el i-a spus lui Isaia: „Eu, eu sunt Iehova, şi în afară de mine nu este niciun salvator“ (Is. 43:11).

⁷ Iosua, succesorul lui Moise, a văzut şi el lucrările de putere pe care Iehova le-a făcut în Egipt şi în pustiu. De aceea, spre sfârşitul vieţii sale, el le-a putut spune cu toată încrederea israeliţilor: „Voi recunoaşteţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că niciun cuvânt dintre toate cuvintele bune pe care vi le-a spus Iehova, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit. Toate vi s-au împlinit. Niciun cuvânt dintre ele n-a rămas neîmplinit“ (Ios. 23:14). Da, Iehova şi-a îndeplinit promisiunile, ‘devenind ce a vrut să devină’.

8. Cum acţionează în prezent Iehova în armonie cu semnificaţia numelui său?

⁸ În mod asemănător, şi în prezent Iehova ‘devine ce vrea să devină’. Prin intermediul Fiului său, el a prezis că, în zilele din urmă, mesajul despre Regat avea să fie predicat „pe tot pământul locuit“ (Mat. 24:14). Numai Dumnezeul Atotputernic putea să prezică o astfel de lucrare, să aibă grijă ca ea să fie efectuată şi s-o îndeplinească prin intermediul unor oameni obişnuiţi (Fap. 4:13). Aşadar, când participăm la această lucrare, noi contribuim la împlinirea unei profeţii biblice. Noi îl onorăm pe Tatăl nostru şi arătăm că luăm în serios ceea ce spunem când ne rugăm: „Să fie sfinţit numele tău. Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ“ (Mat. 6:9, 10).

9, 10. Ce a mai dezvăluit Iehova despre sine prin modul în care i-a tratat pe israeliţi şi care a fost rezultatul?

⁹ La puţin timp după ce i-a eliberat pe israeliţi din Egipt, Iehova le-a dezvăluit mai multe lucruri despre sine. Prin intermediul legământului Legii, el a devenit ‘proprietarul conjugal’ al naţiunii Israel, asumându-şi toate responsabilităţile care decurgeau de aici (Ier. 3:14). La rândul lor, israeliţii au devenit soţia simbolică a lui Iehova, fiind un popor ce purta numele său (Is. 54:5, 6). Dacă aveau să fie ascultători şi să respecte poruncile sale, Iehova urma să-i binecuvânteze, să-i ocrotească şi să le dăruiască pacea (Num. 6:22–27). Astfel, măreţul nume al lui Iehova avea să fie glorificat printre naţiuni. (Citeşte Deuteronomul 4:5–8; Psalmul 86:7–10.) Câtă vreme israeliţii au fost poporul lui Dumnezeu, mulţi oameni din alte naţiuni au fost atraşi la închinarea adevărată. Ei au acţionat la fel ca Rut, moabita, care i-a spus lui Naomi: „Poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu“ (Rut 1:16).

 ¹⁰ Timp de aproximativ 1 500 de ani, Iehova a dezvăluit multe alte lucruri despre personalitatea sa prin modul în care i-a tratat pe israeliţi. Chiar dacă israeliţii au fost neascultători în repetate rânduri, Iehova s-a dovedit „un Dumnezeu îndurător“, „încet la mânie“ şi deosebit de răbdător (Ex. 34:5–7). Însă răbdarea lui Iehova a avut o limită, iar acea limită a fost atinsă când iudeii, ca naţiune, l-au respins şi l-au ucis pe Fiul său (Mat. 23:37, 38). Astfel, ei n-au mai putut fi poporul care purta numele lui Dumnezeu, deoarece Iehova i-a considerat morţi din punct de vedere spiritual, asemenea unui pom uscat (Luca 23:31). Cum a influenţat acest lucru atitudinea lor faţă de numele lui Dumnezeu?

11. Cum au ajuns israeliţii să nu mai folosească numele lui Dumnezeu?

¹¹ Istoria arată că, în timp, evreii au început să aibă unele idei superstiţioase despre numele lui Dumnezeu. Ei au ajuns să creadă că numele lui Iehova era atât de sfânt, încât n-ar mai trebui pronunţat (Ex. 20:7). Astfel, numele lui Dumnezeu a dispărut treptat din iudaism. Fără îndoială, Iehova s-a mâhnit văzând că numele său era tratat cu atâta lipsă de respect (Ps. 78:40, 41). Pentru Dumnezeu însă, numele său este foarte important. De fapt, Biblia spune că Iehova este gelos pentru numele său. Întrucât israeliţii l-au respins pe Dumnezeu şi i-au dezonorat numele, şi el i-a respins pe israeliţi şi a considerat că aceştia nu mai erau demni să-i poarte numele (Ex. 34:14). De aici învăţăm că este foarte important să tratăm numele Creatorului nostru cu mult respect.

12. Cum a adus Iehova în existenţă un nou popor pentru numele său?

¹² Prin intermediul profetului Ieremia, Iehova şi-a dezvăluit scopul de a încheia „un legământ nou“ cu o naţiune nouă, Israelul spiritual. Ieremia a profeţit că toţi membrii acestei naţiuni, „de la cel mai mic dintre ei până la cel mai mare dintre ei“, îl vor cunoaşte pe Iehova (Ier. 31:31, 33, 34). Această profeţie a început să se împlinească la Penticosta din 33 e.n., când Dumnezeu a încheiat noul legământ. Cu cine a fost încheiat acest legământ? Cu „Israelul lui Dumnezeu“, din care fac parte atât evrei, cât şi neevrei. Aceştia au devenit „un popor pentru numele [lui Dumnezeu]“, alcătuit din „oameni numiţi cu numele său“ (Gal. 6:16; Mat. 21:43). (Citeşte Faptele 15:14–17.)

13. a) De unde ştim că primii creştini au folosit numele lui Dumnezeu? b) Cum consideri faptul de a folosi numele lui Dumnezeu în lucrarea de predicare?

¹³ Ca „oameni numiţi cu numele [lui Dumnezeu]“, membrii acestei naţiuni spirituale au folosit numele divin. De exemplu, ei l-au folosit când au citat din Scripturile ebraice. * Când apostolul Petru a vorbit unui grup mare de evrei şi de prozeliţi la Penticosta din 33 e.n., el a folosit numele lui Dumnezeu de mai multe ori (Fap. 2:14, 20, 21, 25, 34). Întrucât primii creştini l-au onorat pe Iehova, el le-a binecuvântat eforturile în lucrarea de predicare. Şi în prezent, Iehova binecuvântează lucrarea prin care le proclamăm oamenilor numele său şi li-l arătăm în Biblie, poate chiar în Biblia lor. Astfel, noi îi ajutăm să-l cunoască pe adevăratul Dumnezeu. Acesta este un mare privilegiu, atât pentru ei, cât şi pentru noi! Iar pentru cei care ajung să-l cunoască pe Dumnezeu, acesta poate fi începutul unei minunate prietenii, care va deveni tot mai strânsă şi va dura veşnic.

14, 15. Cum şi-a ocrotit Iehova numele, în pofida răspândirii apostaziei?

¹⁴ Mai târziu, îndeosebi după moartea apostolilor, în congregaţia creştină a  început să se infiltreze apostazia (2 Tes. 2:3–7). Învăţătorii falşi au adoptat tradiţia iudaică de a nu folosi numele lui Dumnezeu. Avea Iehova să permită ca numele lui să dispară? Nicidecum! Chiar dacă în prezent nu se ştie cu exactitate cum era pronunţat numele lui Dumnezeu în trecut, acest nume a supravieţuit. De-a lungul timpului, numele divin a apărut în diferite traduceri ale Bibliei, precum şi în scrierile unor biblişti. De exemplu, în 1757, Charles Peters a scris că „Iehova“, spre deosebire de multele titluri ale lui Dumnezeu, „pare să exprime cel mai bine esenţa sa“. Într-o carte despre închinarea la Dumnezeu, publicată în 1797, Hopton Haynes spunea la începutul capitolului 7: „IEHOVA, numele propriu al lui DUMNEZEU la evrei; singurul Dumnezeu la care se închinau aceştia; la fel au făcut şi Cristos şi Apostolii“. Henry Grew (1781–1862) nu numai că a folosit numele lui Dumnezeu, dar a şi înţeles că acesta fusese dezonorat şi trebuia să fie sfinţit. În mod asemănător, George Storrs (1796–1879) şi Charles Russell, care au fost colaboratori apropiaţi, au folosit şi ei numele lui Dumnezeu.

¹⁵ Anul 1931 a fost un an important pentru slujitorii lui Dumnezeu. Până atunci, ei purtaseră numele de Studenţi în Biblie. Însă, în acel an, ei au adoptat numele biblic „Martorii lui Iehova“ (Is. 43:10–12). Astfel, ei au proclamat întregii lumi că erau mândri să fie slujitorii singurului Dumnezeu adevărat, să fie „un popor pentru numele său“ şi să-i laude numele (Fap. 15:14). Când ne gândim la modul în care Iehova şi-a ocrotit numele, ne amintim de cuvintele din Maleahi 1:11: „De la răsăritul soarelui până la apusul soarelui numele meu va fi mare printre naţiuni“.

16. De ce ar trebui să ne simţim onoraţi că umblăm în numele lui Iehova?

¹⁶ Profetul Mica a scris: „Toate popoarele vor umbla fiecare în numele dumnezeului său, dar noi vom umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru, pe timp indefinit, da, pentru totdeauna“ (Mica 4:5). Faptul că Iehova le-a permis Studenţilor în Biblie să adopte numele său n-a fost numai o onoare deosebită, ci şi o dovadă a aprobării sale. (Citeşte Maleahi 3:16–18.) Ce se poate spune despre tine? Apreciezi privilegiul de a purta numele lui Dumnezeu? Faci tot ce-ţi stă în putinţă pentru ‘a umbla în numele lui Iehova’?

17. Ce presupune faptul de a umbla în numele lui Dumnezeu?

¹⁷ Pentru a umbla în numele lui Dumnezeu, trebuie să facem cel puţin trei lucruri. În primul rând, trebuie să le vorbim şi altora despre numele divin, fiind convinşi că numai cine „va chema numele lui Iehova va fi salvat“ (Rom. 10:13). În al doilea rând, trebuie să imităm calităţile lui Iehova, în special iubirea sa (1 Ioan 4:8). Şi, în al treilea rând, trebuie să ne supunem de bunăvoie normelor drepte ale lui Iehova, pentru a nu dezonora numele sfânt al Tatălui nostru (1 Ioan 5:3). Eşti hotărât ‘să umbli în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru, pe timp indefinit’?

18. De ce pot privi cu încredere viitorul toţi cei ce onorează măreţul nume al lui Iehova?

¹⁸ În curând, toţi cei care îl ignoră sau îl sfidează pe Iehova vor fi obligaţi să recunoască faptul că el este adevăratul Dumnezeu (Ezec. 38:23). Aceştia se aseamănă cu faraonul, care a spus: „Cine este Iehova, ca să ascult de glasul lui?“. Cât de repede a primit el răspuns la această întrebare! (Ex. 5:1, 2; 9:16; 12:29) Noi însă am ales să-l cunoaştem pe Iehova şi să fim prietenii săi. Suntem mândri să-i purtăm numele şi să ascultăm de el. De aceea, noi privim cu optimism spre viitor şi avem încredere în promisiunea consemnată în Psalmul 9:10: „Cei care cunosc numele tău se vor încrede în tine, căci tu nu îi vei părăsi nicidecum pe cei ce te caută, o, Iehova!“.