1, 2. a) Ce onoare deosebită au Martorii lui Iehova? b) Cum consideri misiunea încredinţată de Dumnezeu?

MULŢI consideră că este o mare onoare să li se acorde un premiu pentru o realizare importantă. De exemplu, unii oameni au primit Premiul Nobel pentru eforturile lor de a promova pacea. Însă onoarea de a fi trimişi de Dumnezeu ca ambasadori pentru a-i ajuta pe oameni să se împace cu Creatorul lor este incomparabil mai mare!

² Ca Martori ai lui Iehova, noi avem această onoare deosebită. Noi am primit de la Dumnezeu şi de la Isus misiunea de a-i implora pe oameni să se ‘împace cu Dumnezeu’ (2 Cor. 5:20). Prin intermediul nostru, Iehova îi atrage pe oameni la el. Drept urmare, milioane de oameni din peste 235 de ţări şi teritorii au fost ajutaţi să se bucure de o relaţie bună cu Dumnezeu şi, astfel, să aibă speranţa de a primi viaţă veşnică (Tit 2:11). Plini de zel, noi invităm pe „oricine vrea, să ia apa vieţii fără plată“ (Rev. 22:17). Întrucât preţuim această misiune şi ne achităm de ea în mod conştiincios, putem fi numiţi pe bună dreptate un popor „zelos pentru lucrări bune“ (Tit 2:14). În continuare, vom vedea cum îi putem atrage pe oameni la Dumnezeu fiind zeloşi pentru lucrări bune. O modalitate prin care putem face aceasta este lucrarea de predicare.

3. Ce încredere ne dă „zelul lui Iehova“?

³ Referindu-se la ce va realiza conducerea Fiului lui Dumnezeu, Isaia spune: „Iată ce va face zelul lui Iehova al armatelor“ (Is. 9:7). Din aceste cuvinte înţelegem cât de mult doreşte Tatăl nostru ceresc ca omenirea să fie salvată. Exemplul de zel al lui Iehova arată în mod clar că trebuie să ne achităm cu entuziasm şi zel de misiunea de a proclama Regatul. Dorinţa noastră fierbinte de a-i ajuta pe oameni să-l cunoască pe Dumnezeu este o reflectare a zelului lui Iehova. Aşadar, în calitate de colaboratori ai lui Dumnezeu, suntem noi hotărâţi  ca, în măsura în care situaţia ne permite, să participăm din plin la proclamarea veştii bune? (1 Cor. 3:9)

4. Ce exemplu de zel şi de perseverenţă ne-a lăsat Isus?

⁴ Să ne gândim, de asemenea, la Isus. El ne-a lăsat un exemplu perfect de zel şi de perseverenţă în serviciul sacru. În pofida unei opoziţii crunte, el şi-a păstrat zelul pentru lucrarea de predicare până la sfârşitul vieţii sale pământeşti (Ioan 18:36, 37). Pe măsură ce momentul morţii sale de jertfă se apropia, Isus s-a străduit tot mai mult să-i ajute pe alţii să-l cunoască pe Iehova!

5. Cum a acţionat Isus în armonie cu ilustrarea sa despre smochin?

⁵ De exemplu, în toamna anului 32 e.n., Isus a făcut o ilustrare despre un om care avea în via sa un smochin ce nu rodise trei ani la rând. Când i-a zis viticultorului să-l taie, acesta l-a rugat să-i mai lase timp ca să-i pună îngrăşământ. (Citeşte Luca 13:6–9.) Până la data aceea, lucrarea de predicare a lui Isus nu dăduse mult rod, numărul discipolilor săi fiind relativ mic. Dar, aşa cum reiese din ilustrarea despre viticultor, Isus a folosit puţinul timp care-i mai rămăsese — aproximativ şase luni — ca să predice cu şi mai mult zel în Iudeea şi în Pereea. Cu câteva zile înainte de a muri, Isus a plâns pentru iudeii care „au auzit cu urechile, dar au rămas indiferenţi“ (Mat. 13:15; Luca 19:41).

6. De ce ar trebui să ne intensificăm eforturile în lucrarea de predicare?

⁶ Având în vedere cât de mult am înaintat în timpul sfârşitului, este vital să ne intensificăm eforturile în lucrarea de predicare. (Citeşte Daniel 2:41–45.) Ce privilegiu este să fim Martori ai lui Iehova! Noi suntem singurul popor de pe pământ care le oferă oamenilor speranţa sigură că problemele omenirii vor fi rezolvate. Recent, redactorul unui ziar a spus că întrebarea „De ce suferă oamenii buni?“ este o întrebare fără răspuns. În calitate de creştini, noi avem datoria şi privilegiul să le arătăm răspunsul Bibliei la astfel de întrebări tuturor oamenilor dispuşi să asculte. În timp ce ne îndeplinim misiunea, avem toate motivele să fim „înflăcăraţi de spirit“ (Rom. 12:11). Având binecuvântarea lui Iehova, îi putem ajuta pe alţii să-l cunoască şi să-l iubească.

7, 8. În ce sens spiritul de sacrificiu îi aduce onoare lui Iehova?

⁷ Aşa cum s-a întâmplat în cazul apostolului Pavel, şi serviciul nostru sacru ar putea presupune „nopţi fără somn“ şi „perioade fără hrană“ (2 Cor. 6:5). Aceste expresii arată în mod sugestiv ce înseamnă spiritul de sacrificiu şi ne amintesc de pionierii care, în timp ce lucrează pentru a se întreţine, pun lucrarea de predicare pe primul loc în viaţă. Să ne gândim şi la misionarii care fac mari sacrificii pentru a le sluji oamenilor din alte ţări (Filip. 2:17). Sau ce s-ar putea spune despre bătrânii de congregaţie care muncesc din greu şi renunţă la masă sau la somn pentru a se îngriji de oile lui Iehova? Să nu-i uităm nici pe fraţii în vârstă sau pe cei cu probleme de sănătate care fac tot ce pot pentru a participa la întruniri şi la lucrarea de predicare. Inima ni se umple de apreciere când ne gândim la toţi aceşti fraţi care-i slujesc lui Dumnezeu cu spirit de sacrificiu! Să nu uităm că astfel de eforturi influenţează modul în care ceilalţi privesc lucrarea noastră.

⁸ Într-o scrisoare adresată unui ziar din Anglia, un cititor care nu este Martor al lui Iehova a spus: „Oamenii îşi pierd încrederea în religie . . . Ce fac toată ziua aceşti slujitori ai bisericilor? Cu siguranţă, ei nu merg la oameni, aşa cum a făcut Cristos . . . Singura religie căreia pare să-i pese de ceilalţi sunt Martorii lui Iehova, care merg la oameni şi fac eforturi reale ca să predice adevărul“. În această lume în care oamenii  caută să-şi satisfacă propriile dorinţe, spiritul nostru de sacrificiu îi aduce multă onoare lui Iehova Dumnezeu (Rom. 12:1).

9. Ce ne poate impulsiona să fim zeloşi în lucrarea de predicare?

⁹ Însă ce-am putea face dacă zelul nostru pentru serviciul sacru pare să scadă? Ar fi util să medităm la ce anume realizează Iehova prin intermediul lucrării de predicare. (Citeşte Romani 10:13–15.) Pentru a fi salvaţi, oamenii trebuie să cheme cu credinţă numele lui Iehova; însă ei nu pot face aceasta dacă noi nu le predicăm. Înţelegerea acestui lucru ar trebui să ne impulsioneze să fim zeloşi pentru lucrări bune şi să predicăm cu sârguinţă vestea bună despre Regat.

10. Cum îi atrage conduita noastră exemplară pe oameni la Dumnezeu?

¹⁰ Deşi zelul nostru în predicare este foarte important, el nu este suficient pentru a-i atrage pe oameni la Dumnezeu. A doua modalitate prin care îi putem atrage pe oameni la Dumnezeu este conduita creştină exemplară. Pavel a subliniat importanţa conduitei noastre când a scris: „Noi nu dăm în niciun fel vreun motiv de poticnire, pentru ca serviciul nostru să nu fie criticat“ (2 Cor. 6:3). Vorbirea noastră decentă şi conduita noastră bună împodobesc învăţătura lui Dumnezeu, atrăgându-i pe oameni la închinarea adevărată (Tit 2:10). De multe ori auzim că oamenii sinceri reacţionează favorabil când observă cum ne străduim să-l imităm pe Cristos.

11. De ce ar trebui să medităm sub rugăciune la efectele conduitei noastre asupra altora?

¹¹ Faptele noastre îi influenţează pe ceilalţi fie în bine, fie în rău. De aceea, când suntem acasă, la şcoală sau la locul de muncă, noi ne străduim să nu le dăm celorlalţi motive să critice lucrarea de predicare şi conduita noastră. Dacă am ajunge să practicăm intenţionat păcatul, am putea  suporta consecinţe dezastruoase (Evr. 10:26, 27). Această idee ar trebui să ne îndemne să medităm sub rugăciune la conduita noastră şi la ce anume le transmitem altora prin modul nostru de viaţă. Întrucât normele morale ale lumii sunt în declin, oamenii sinceri vor observa tot mai clar „deosebirea dintre . . . cel ce-i slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-i slujeşte“ (Mal. 3:18). Într-adevăr, conduita noastră este foarte importantă. Ea îi poate ajuta pe oameni să se împace cu Dumnezeu.

12–14. Ce efect poate avea asupra altora modul în care facem faţă încercărilor? Daţi un exemplu.

¹² În a doua sa scrisoare către corinteni, Pavel a spus că se confruntase cu necazuri şi dificultăţi, că fusese bătut şi chiar închis. (Citeşte 2 Corinteni 6:4, 5.) Când trecem prin încercări ale credinţei, perseverenţa noastră îi poate ajuta pe cei ce ne observă să accepte adevărul. De exemplu, cu câţiva ani în urmă, s-a încercat eliminarea Martorilor lui Iehova dintr-o regiune din Angola. Un cuplu de Martori ai lui Iehova şi 30 de persoane interesate care asistau la întrunirile noastre au fost arestaţi. Apoi, oamenii din zonă au fost adunaţi ca să vadă cum victimele erau biciuite până la sânge. Femeile şi copiii au avut parte de acelaşi tratament. Intenţia persecutorilor a fost să-i intimideze pe localnici, pentru ca aceştia să nu-i mai asculte pe Martorii lui Iehova. Însă, după ce au asistat la această scenă plină de cruzime, mulţi localnici i-au abordat pe Martori cerându-le să studieze Biblia cu ei! Astfel, Martorii au continuat să predice vestea bună. Ei s-au bucurat să vadă progresul lucrării şi modul în care Iehova îi binecuvânta.

¹³ Acest exemplu arată efectul puternic pe care-l poate avea asupra altora hotărârea noastră de a respecta principiile biblice. Probabil suntem uimiţi de numărul mare de oameni care s-au împăcat cu Dumnezeu văzând curajul de care au dat dovadă Petru şi ceilalţi apostoli (Fap. 5:17–29). Şi în cazul nostru, s-ar putea ca unii colegi de şcoală sau de serviciu ori unii membri ai familiei să reacţioneze favorabil când observă hotărârea noastră de a face ce este drept.

¹⁴ Unii dintre fraţii noştri se confruntă cu persecuţii. De exemplu, în Armenia, aproximativ 40 de fraţi sunt închişi din cauza neutralităţii lor, în timp ce alţi zeci de fraţi vor fi probabil arestaţi în lunile următoare. În Eritreea, 55 de slujitori ai lui Iehova se află în închisoare, unii dintre ei fiind în vârstă de peste 60 de ani. În Coreea de Sud, în jur de 700 de Martori sunt în închisoare pentru credinţa lor. Această situaţie durează de 60 de ani. Să ne rugăm ca fidelitatea fraţilor noştri care sunt persecutaţi în diferite ţări să-i aducă glorie lui Iehova şi să-i ajute pe cei ce iubesc dreptatea să vină la închinarea adevărată (Ps. 76:8–10).

15. Arătaţi cum îi poate atrage pe alţii la adevăr o comportare cinstită.

¹⁵ Şi comportarea noastră cinstită îi poate atrage pe oameni la adevăr. (Citeşte 2 Corinteni 6:4, 7.) Iată o experienţă în acest sens: O soră mergea cu autobuzul. Când a văzut-o că punea bani în automatul de bilete, o cunoştinţă i-a spus că nu era nevoie să plătească biletul pentru o călătorie atât de scurtă. Sora i-a explicat că era corect să-şi ia bilet chiar şi pentru o singură staţie. Apoi, doamna respectivă a coborât. Atunci şoferul s-a întors spre sora noastră şi a întrebat-o: „Sunteţi Martoră a lui Iehova?“. „Da, a răspuns ea. Cum v-aţi dat seama?“ „Am auzit discuţia despre bilet şi ştiu că Martorii lui Iehova sunt printre puţinii oameni care procedează astfel şi sunt cinstiţi în toate lucrurile.“ Câteva luni mai târziu, un bărbat a abordat-o pe sora noastră la o întrunire şi a întrebat-o: „Mă mai cunoaşteţi? Sunt şoferul  de autobuz care a vorbit cu dumneavoastră despre plata biletului. Observându-vă conduita, am hotărât să studiez Biblia cu Martorii lui Iehova“. Reputaţia noastră de oameni cinstiţi ne recomandă ca evanghelizatori demni de încredere.

16. a) De ce este important să manifestăm calităţi precum îndelunga răbdare, iubirea şi bunătatea? b) Daţi un exemplu care arată ce fac unii conducători religioşi.

¹⁶ Noi îi ajutăm pe oameni să se apropie de Iehova şi când manifestăm calităţi precum îndelunga răbdare, iubirea şi bunătatea. Unii dintre cei care ne observă ar putea dori să înveţe despre Iehova, despre scopurile sale şi despre poporul său. Atitudinea şi conduita adevăraţilor creştini se află într-un contrast izbitor cu pioşenia afişată de oamenii a căror închinare este, de cele mai multe ori, doar o prefăcătorie. Unii conducători religioşi s-au îmbogăţit pe seama turmelor lor folosind o mare parte din bani pentru a-şi cumpăra case şi maşini scumpe şi, într-o anumită situaţie, o cuşcă pentru câini dotată cu aer condiţionat. Într-adevăr, mulţi dintre cei care pretind că sunt continuatori ai lui Cristos nici nu se gândesc să dea „fără plată“ (Mat. 10:8). Dimpotrivă, asemenea preoţilor îndărătnici din anticul Israel, ei „dau învăţătură pentru plată“, iar o mare parte din această învăţătură este nebiblică (Mica 3:11). O astfel de conduită ipocrită nu-i ajută pe oameni să se împace cu Dumnezeu.

17, 18. a) Cum îl onorăm pe Iehova când manifestăm calităţile sale? b) De ce eşti hotărât să perseverezi în lucrări bune?

¹⁷ Pe de altă parte, inimile oamenilor sunt sensibilizate de învăţăturile adevărate şi de faptele noastre bune. De exemplu, într-o zi, un pionier predica din casă-n casă. O văduvă în vârstă i-a spus că nu avea timp să stea de vorbă cu el pentru că tocmai când a sunat la uşă, ea era în bucătărie pe o scară şi încerca să schimbe un bec. Pionierul i-a zis: „Nu cred că e bine să faceţi singură acest lucru“. Doamna l-a poftit înăuntru. El a schimbat becul şi apoi a plecat. Când a aflat cele întâmplate, fiul doamnei a fost atât de impresionat, încât l-a căutat pe frate ca să-i mulţumească. În cele din urmă, fiul doamnei a acceptat să studieze Biblia.

¹⁸ De ce eşti hotărât să perseverezi în lucrări bune? Probabil deoarece ştii că, atunci când predicăm cu zel şi acţionăm în armonie cu voinţa divină, noi îl onorăm pe Iehova şi îi putem ajuta pe alţii să fie salvaţi. (Citeşte 1 Corinteni 10:31–33.) Hotărârea noastră de a predica vestea bună şi de a avea o conduită exemplară izvorăşte din dorinţa puternică de a arăta iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni (Mat. 22:37–39). Zelul pentru lucrări bune ne aduce multe bucurii şi satisfacţii chiar în prezent. În plus, aşteptăm cu nerăbdare ziua când toţi oamenii vor manifesta zel pentru închinarea adevărată, spre onoarea Creatorului nostru, Iehova.