Salt la conţinut

Salt la cuprins

Întrebări de la cititori

Întrebări de la cititori

Îi executau israeliţii pe răufăcători atârnându-i pe stâlp?

Multe popoare din Antichitate îi executau pe unii răufăcători ţintuindu-i pe un stâlp sau pe un par. La romani, de exemplu, condamnatul era atârnat sau ţintuit pe stâlp, unde agoniza poate chiar mai multe zile înainte să moară de sete sau de foame ori din cauza durerilor sau a intemperiilor. Romanii considerau această execuţie o pedeapsă foarte ruşinoasă, aplicată răufăcătorilor de cea mai joasă speţă.

Dar cum stăteau lucrurile în Israelul antic? Obişnuiau israeliţii să-i execute pe răufăcători atârnându-i pe stâlp? În Legea mozaică era scris: „Dacă un om comite un păcat care merită condamnarea la moarte şi este omorât, iar apoi îl atârni pe un stâlp, corpul lui mort să nu rămână peste noapte pe stâlp, ci să-l înmormântezi neapărat în ziua aceea“ (Deut. 21:22, 23). Aşadar, în vremea aceea, un condamnat la moarte era mai întâi omorât şi abia apoi atârnat pe un stâlp sau de un copac.

Iată ce se spune în acest sens în Leviticul 20:2: „Dacă un om dintre fiii lui Israel sau un locuitor străin care locuieşte în Israel îl dă pe unul dintre urmaşii săi lui Moloh, să fie omorât negreşit. Poporul ţării să arunce cu pietre în el până va muri“. Şi cei care ‘chemau spiritele sau aveau un spirit de prezicere’ trebuiau omorâţi. Dar cum anume? ‘Se arunca cu pietre în ei până mureau.’ (Lev. 20:27)

În Deuteronomul 22:23, 24 se specifică: „Dacă o fată fecioară este logodită cu un bărbat, şi un om a întâlnit-o în oraş şi s-a culcat cu ea, să-i scoateţi pe amândoi la poarta oraşului şi să aruncaţi cu pietre în ei, ca să moară: fata pentru că nu a ţipat în oraş, iar omul pentru că a umilit-o pe soţia semenului său. Să smulgi astfel răul din mijlocul tău“. Prin urmare, la israeliţii din vremea aceea, principala metodă de executare a răufăcătorilor notorii era lapidarea. *

În Israelul antic, un condamnat la moarte era mai întâi omorât şi abia apoi atârnat pe un stâlp sau de un copac

În Deuteronomul 21:23 se spune că ‘un om atârnat este blestemat de Dumnezeu’. Aşadar, cadavrul unui astfel de răufăcător, atârnat într-un loc public, pe un stâlp sau de un copac, trebuia să aibă un impact puternic asupra israeliţilor, servind drept exemplu-avertisment.

^ par. 6 Mulţi erudiţi sunt de acord cu faptul că, sub Legea mozaică, răufăcătorii erau mai întâi omorâţi şi apoi atârnaţi pe stâlp. Cu toate acestea, dovezile confirmă că, în secolul întâi, evreii îi ţintuiau pe unii răufăcători de vii pe stâlp, unde îi lăsau să moară.