1, 2. a) Ce trebuie să facem pentru a avea o relaţie bună cu Iehova? b) Cum ne va ajuta examinarea anumitor relatări biblice despre modul în care au reacţionat unii oameni la disciplinarea lui Dumnezeu?

„ESTE spre binele meu să mă apropii de Dumnezeu. Pe Domnul Suveran Iehova l-am făcut refugiul meu.“ (Ps. 73:28) Prin aceste cuvinte, psalmistul şi-a exprimat încrederea în Dumnezeu. Ce împrejurări l-au ajutat să ajungă la această concluzie înţeleaptă? Când a văzut pacea oamenilor răi, inima psalmistului „s-a amărât“ la început. El a spus: „În zadar mi-am curăţat inima şi îmi spăl mâinile în nevinovăţie“ (Ps. 73:2, 3, 13, 21). Însă, când a intrat în „grandiosul sanctuar al lui Dumnezeu“, el s-a aflat într-un cadru care l-a ajutat să-şi schimbe modul de gândire şi să rămână prieten cu Dumnezeu (Ps. 73:16–18). Din cele întâmplate, acest bărbat temător de Dumnezeu a învăţat un lucru foarte important: Pentru a avea o relaţie strânsă cu Iehova, este esenţial să cauţi compania slujitorilor lui Dumnezeu, să accepţi sfaturile şi să le aplici (Ps. 73:24).

² Şi noi dorim să avem o relaţie strânsă cu Dumnezeul viu şi adevărat. Pentru aceasta este esenţial să ne lăsăm modelaţi de sfaturile şi de disciplinarea lui Iehova, care ne ajută să devenim plăcuţi în ochii săi. În trecut, dând dovadă de îndurare, Dumnezeu le-a acordat unor persoane şi unor naţiuni ocazia de a se lăsa modelate de disciplinarea sa. Modul în care au reacţionat este consemnat în Biblie „pentru instruirea noastră“, dar şi „ca avertizare pentru noi, peste care a sosit sfârşitul sistemelor“ (Rom. 15:4; 1 Cor. 10:11). Examinarea acestor relatări ne va ajuta să cunoaştem mai bine personalitatea lui Iehova şi ne va arăta cum ne putem lăsa modelaţi de el şi ce foloase ne va aduce acest lucru.

3. Cum arată Isaia 64:8 şi Ieremia 18:1–6 că Iehova are autoritate asupra oamenilor? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

³ Ilustrând modul în care Iehova îşi exercită autoritatea asupra oamenilor şi a naţiunilor, Isaia a spus: „O, Iehova, tu eşti Tatăl nostru! Noi suntem lutul şi tu eşti Olarul nostru. Suntem cu toţii lucrarea mâinii tale“ (Is. 64:8). Un olar are autoritate deplină asupra lutului şi poate face din el orice vas doreşte, fără ca lutul să se poată împotrivi în vreun fel. La fel stau lucrurile şi între Dumnezeu şi oameni. Oamenii n-au dreptul să-i spună lui Dumnezeu cum să-i modeleze, la fel cum nici lutul nu-i poate spune olarului ce fel de vas să facă din el. (Citeşte Ieremia 18:1–6.)

4. Modelează Iehova în mod arbitrar oamenii sau naţiunile? Explicaţi.

⁴ În relaţiile sale cu naţiunea Israel, Iehova şi-a demonstrat capacitatea de a acţiona asemenea unui olar. Însă, spre deosebire de un olar, care poate face dintr-o bucată de lut orice fel de vas doreşte, Iehova nu modelează în mod arbitrar naţiunile sau oamenii, făcându-i pe unii buni, iar pe alţii răi. Biblia arată că Dumnezeu le-a dat oamenilor un dar foarte preţios: liberul arbitru. El nu-şi exercită autoritatea de suveran într-un mod care anulează acest dar. Oamenii trebuie să aleagă dacă vor sau nu să se lase modelaţi de Creatorul lor, Iehova. (Citeşte Ieremia 18:7–10.)

5. Cum îşi exercită Iehova autoritatea asupra oamenilor care refuză să se lase modelaţi?

⁵ Dar ce se întâmplă dacă oamenii refuză cu încăpăţânare să se lase modelaţi de Marele Olar? Cum îşi exercită el autoritatea în această situaţie? Să ne gândim ce se întâmplă când lutul nu se modelează potrivit intenţiei olarului. Olarul poate alege să facă un alt tip de vas din acel lut sau, pur şi simplu, poate să-l arunce. Când lutul nu mai poate fi folosit, vina este în general a olarului. Însă nu la fel stau lucrurile în cazul lui Iehova (Deut. 32:4). Când o persoană nu se lasă modelată de Marele Olar, vina este întotdeauna a persoanei. Iehova îşi exercită autoritatea asupra oamenilor tratându-i în funcţie de modul în care reacţionează la modelare. Cei care reacţionează favorabil sunt modelaţi într-un mod care le aduce foloase. De exemplu, creştinii unşi sunt „vase ale îndurării“, fiind modelaţi ca ‘vase pentru o întrebuinţare onorabilă’. Însă cei care i se împotrivesc cu încăpăţânare lui Dumnezeu ajung „vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere“ (Rom. 9:19–23).

6, 7. Cum au reacţionat David şi Saul la sfaturile lui Iehova?

 ⁶ O modalitate prin care Iehova îi modelează pe oameni este sfatul sau disciplinarea. Putem înţelege modul în care Iehova îşi exercită autoritatea asupra celor pe care îi modelează analizând exemplul primilor doi regi ai naţiunii Israel: Saul şi David. Când regele David a comis adulter cu Bat-Şeba, acţiunile sale au avut consecinţe grave atât asupra lui, cât şi asupra altora. Chiar dacă David era rege, Iehova nu s-a reţinut să-l disciplineze cu fermitate. Dumnezeu l-a trimis la David pe profetul Natan cu un mesaj foarte direct (2 Sam. 12:1–12). Cum a reacţionat David? El a fost cuprins de remuşcări şi s-a căit. De aceea, Iehova l-a tratat cu îndurare. (Citeşte 2 Samuel 12:13.)

 ⁷ Însă predecesorul lui David, regele Saul, n-a reacţionat favorabil la sfaturi. Prin intermediul profetului Samuel, Iehova îi poruncise lui Saul să-i distrugă pe toţi amaleciţii, împreună cu animalele lor. Saul n-a respectat această poruncă divină. El l-a cruţat pe regele Agag, precum şi cele mai bune animale din turmă şi din cireadă. De ce? Un motiv a fost acela că a vrut să-şi aducă onoare lui însuşi (1 Sam.  15:1–3, 7–9, 12). Când a fost sfătuit, Saul ar fi trebuit să fie maleabil şi să se lase modelat de Marele Olar. Însă el n-a făcut acest lucru, ci a început să se justifice. Saul a explicat că procedase corect deoarece animalele puteau fi aduse ca jertfă. În plus, el a desconsiderat sfatul lui Samuel. În consecinţă, Iehova l-a respins pe Saul ca rege, iar Saul nu şi-a mai restabilit niciodată relaţia cu adevăratul Dumnezeu. (Citeşte 1 Samuel 15:13–15, 20–23.)

8. Ce învăţăm din modul în care a reacţionat naţiunea Israel la modelarea din partea lui Iehova?

⁸ Iehova le oferă nu numai persoanelor individuale, ci şi naţiunilor ocazia de a reacţiona favorabil la modelarea sa. În 1513 î.e.n., fiii lui Israel, care fuseseră eliberaţi din Egipt, au intrat într-un legământ cu Dumnezeu. Israelul era naţiunea aleasă a lui Dumnezeu şi avea privilegiul de a fi modelată de Marele Olar. Însă israeliţii au făcut ce era rău în ochii lui Iehova; ei chiar au început să se închine la dumnezeii naţiunilor din jur. În repetate rânduri, Iehova a trimis profeţi care să-i ajute să-şi schimbe conduita, însă, plini de încăpăţânare, israeliţii n-au vrut să asculte (Ier. 35:12–15). De aceea, Dumnezeu a trebuit să-i disciplineze cu severitate. Asemenea unui vas pregătit pentru distrugere, regatul celor zece triburi din nord a fost cucerit de asirieni, iar regatul celor două triburi din sud a fost cucerit de babilonieni. De aici se desprinde o lecţie foarte importantă: Modelarea din partea lui Iehova ne va fi de folos numai dacă reacţionăm favorabil la ea!

9, 10. Cum au reacţionat niniviţii la mesajul de avertizare al lui Dumnezeu?

 ⁹ Iehova le-a dat şi locuitorilor din Ninive, capitala Asiriei, ocazia de a reacţiona favorabil la mesajul său de avertizare. Cuvântul lui Iehova a venit la Iona şi i-a spus: „Scoală-te, du-te la Ninive, oraşul cel mare, şi anunţă împotriva lui că răutatea lor a ajuns înaintea feţei mele!“. Acest oraş era asemenea unui vas pregătit pentru distrugere (Iona 1:1, 2; 3:1–4).

¹⁰ Totuşi, când Iona le-a proclamat mesajul de condamnare, „oamenii din Ninive au început să creadă în Dumnezeu. Au anunţat un post şi şi-au pus pe ei pânză de sac, de la cel mai mare până la cel mai mic“. Regele lor „s-a ridicat de pe tron, s-a dezbrăcat de veşmântul regal, s-a acoperit cu pânză de sac şi s-a aşezat în cenuşă“. Niniviţii au reacţionat favorabil la eforturile lui Iehova de a-i modela şi s-au căit. Drept urmare, Iehova n-a mai distrus oraşul (Iona 3:5–10).

11. Ce calitate a lui Iehova reiese din modul în care i-a tratat pe israeliţi şi pe niniviţi?

¹¹ Israelul n-a fost scutit de disciplinare, chiar dacă era naţiunea aleasă a lui Dumnezeu. Însă niniviţii, care nu erau într-un legământ cu Iehova, au avut parte de îndurare deoarece au reacţionat favorabil la mesajul de judecată al lui Dumnezeu şi s-au lăsat modelaţi. Aceste exemple arată cu claritate că Iehova, Dumnezeul nostru, „nu tratează pe nimeni cu părtinire“ (Deut. 10:17).

12, 13. a) De ce îşi schimbă Iehova modul de a acţiona când oamenii au o reacţie favorabilă la modelarea sa? b) În ce sens ‘i-a părut rău’ lui Iehova în cazul lui Saul? Dar în cazul niniviţilor?

¹² Modul în care Iehova doreşte să ne modeleze arată că el este rezonabil şi adaptabil. Acest lucru reiese din situaţiile în care Iehova decide să-i trateze într-un anumit fel pe oameni, însă apoi acţionează într-un alt fel, în funcţie de reacţia lor. În legătură cu primul rege al Israelului, Scripturile spun că lui Iehova ‘i-a părut rău că l-a pus pe Saul rege’ (1 Sam. 15:11). Iar când niniviţii s-au căit şi şi-au schimbat conduita, Biblia spune că „adevăratului Dumnezeu i-a părut rău de nenorocirea pe care spusese că o va aduce asupra lor şi n-a mai adus-o“ (Iona 3:10).

¹³ Termenul ebraic tradus prin „i-a părut rău“ se referă la o schimbare a atitudinii sau a intenţiei. După ce l-a ales rege pe Saul, Iehova şi-a schimbat atitudinea faţă de el şi l-a respins. Această schimbare nu s-a produs pentru că Iehova greşise când l-a ales pe Saul, ci pentru că Saul a acţionat într-un mod lipsit de credinţă şi a devenit neascultător. În cazul niniviţilor, adevăratului Dumnezeu i-a părut rău în sensul că şi-a schimbat intenţia de a-i distruge. Cât de încurajator este să ştim că Iehova, Marele Olar, este rezonabil şi adaptabil, binevoitor şi îndurător, dar şi dispus să-şi schimbe modul de a-i trata pe păcătoşi în funcţie de schimbările pe care le fac!

14. a) Cum ne modelează Iehova în prezent? b) Cum ar trebui să reacţionăm când suntem modelaţi de Dumnezeu?

¹⁴ În prezent, Iehova ne modelează în principal prin Cuvântul său, Biblia, şi prin organizaţia sa (2 Tim. 3:16, 17). Avem deci toate motivele să acceptăm sfaturile şi disciplinarea pe care le primim prin aceste mijloace. Indiferent de cât timp suntem botezaţi sau câte privilegii de serviciu avem, ar trebui să continuăm să reacţionăm favorabil la sfaturile lui Iehova, devenind astfel vase pentru o întrebuinţare onorabilă.

15, 16. a) Ce sentimente pot apărea când disciplinarea aduce cu sine pierderea privilegiilor? Daţi un exemplu. b) Ce ne poate ajuta să facem faţă sentimentelor negative care apar în urma disciplinării?

 ¹⁵ În unele situaţii, disciplinarea presupune instruire sau corectare. Alteori însă, s-ar putea să avem nevoie de disciplinare în urma unei acţiuni greşite. O astfel de disciplinare ar putea aduce cu sine pierderea privilegiilor în congregaţie. Să ne gândim la Dennis, * care slujea ca bătrân. În urma unor decizii neînţelepte în chestiuni de afaceri, el a ajuns să facă lucruri greşite, pentru care a fost mustrat în particular. Cum s-a simţit Dennis în seara când s-a anunţat în congregaţie că nu mai slujea ca bătrân? El spune: „Am avut un puternic sentiment de eşec. În ultimii 30 de ani, avusesem multe privilegii. Fusesem pionier regular, slujisem la Betel, fusesem numit slujitor auxiliar şi apoi bătrân. De asemenea, tocmai ţinusem prima mea temă la un congres de district. Dintr-odată, pierdusem totul. Mi-era ruşine şi simţeam că nu-mi mai găsesc locul în organizaţia lui Iehova“.

¹⁶ Dennis a trebuit să-şi schimbe conduita şi să renunţe la lucrurile pentru care a avut nevoie de disciplinare. Ce l-a ajutat să facă faţă sentimentelor negative? El spune: „Am fost hotărât să-mi păstrez un bun program de activităţi spirituale. De mare ajutor mi-au fost încurajările din publicaţiile noastre şi sprijinul oferit de fraţii de credinţă. Articolul «Ai putea avea din nou responsabilităţi în congregaţie?», apărut în Turnul de veghe din 15 august 2009, a fost ca o scrisoare pe care am primit-o ca răspuns la rugăciunile mele. Mi-a plăcut în mod deosebit următoarea idee: «Ce ar fi bine să faci dacă în prezent nu mai ai responsabilităţi teocratice? Concentrează-te asupra spiritualităţii tale şi întăreşte-ţi prietenia cu Iehova!»“. Cum l-a ajutat disciplinarea pe Dennis? Iată ce a spus el după câţiva ani: „Iehova m-a binecuvântat din nou cu privilegiul de a le sluji fraţilor în calitate de slujitor auxiliar“.

17. Ce rol are excluderea în restabilirea spirituală a unui păcătos? Daţi un exemplu.

¹⁷ O altă formă de disciplinare din partea lui Iehova este excluderea. Ea ocroteşte congregaţia de influenţe negative şi îl poate ajuta pe cel care a păcătuit să se restabilească din punct de vedere spiritual (1 Cor. 5:6, 7, 11). De exemplu, Robert a fost exclus aproape 16 ani. În această perioadă, părinţii şi fraţii săi au aplicat cu fermitate şi loialitate porunca divină de a nu avea legături cu păcătoşii şi de a evita chiar şi să-i salute. În urmă cu câţiva ani, Robert a fost reintegrat şi, în prezent, progresează frumos pe plan spiritual. Când a fost întrebat ce l-a determinat să se întoarcă la Iehova şi la poporul Său după o perioadă atât de lungă, el a spus că l-a impresionat foarte mult atitudinea familiei sale. „Dacă familia mea ar fi ţinut legătura cu mine chiar şi într-o mică măsură, de exemplu doar ca să vadă ce mai fac, acest lucru mi-ar fi satisfăcut nevoia de companie şi probabil că n-aş mai fi simţit golul care m-a determinat să mă întorc la Dumnezeu.“

18. Ce fel de lut ar trebui să fim în mâinile Marelui Olar?

¹⁸ Chiar dacă noi nu avem nevoie de aceeaşi formă de disciplinare, este bine să ne întrebăm: Ce fel de lut mă voi dovedi în mâinile Marelui Olar? Cum voi reacţiona la disciplinare? La fel ca David sau la fel ca Saul? Marele Olar este Tatăl nostru. Nu uita niciodată că „Iehova îl mustră pe cel pe care-l iubeşte, aşa cum face un tată cu fiul în care îşi găseşte plăcerea“. De aceea, „nu respinge disciplinarea lui Iehova şi nu urî mustrarea lui“ (Prov. 3:11, 12).