Acum un secol, milioane de tineri, purtaţi de un val de patriotism, au lăsat în urmă siguranţa căminului lor şi au mers la război. Un american, care a luptat ca voluntar, scria în 1914: „Aştept cu bucurie şi emoţie vremurile bune care vor veni”.

Nu după mult timp însă, entuziasmul acestor tineri s-a transformat în amărăciune. Niciunul dintre ei nu şi-a imaginat că acele armate puternice aveau să lupte ani la rând în tranşeele din Belgia şi din Franţa într-un război numit atunci „Războiul cel Mare”, iar în prezent Primul Război Mondial.

Cu siguranţă, Primul Război Mondial a fost mare în ce priveşte numărul victimelor. Potrivit unor estimări, în acest război au murit 10 milioane de oameni, iar 20 de milioane au fost mutilaţi. De asemenea, războiul a fost rezultatul unor minciuni grosolane. Oamenii de stat europeni n-au putut face nimic pentru a calma situaţia internaţională, care în cele din urmă a degenerat într-un conflict mondial. Dar şi mai important este faptul că „Războiul cel Mare” a lăsat urme adânci. El a schimbat lumea atât de mult, încât efectele lui se simt şi în prezent.

Primul Război Mondial a fost consecinţa unor calcule greşite. Într-o lucrare se spune că liderii europeni au acţionat ca o „generaţie de somnambuli, care, în acea vară liniştită din 1914, s-au izbit dintr-odată de stâncile unui destin tragic” (The Fall of the Dynasties – The Collapse of the Old Order 1905-1922).

În doar câteva săptămâni, asasinarea unui arhiduce austriac a aruncat marile puteri ale Europei într-un război pe care nimeni nu şi l-a dorit. După câteva zile de la începerea ostilităţilor, cancelarul german a fost întrebat: „Cum de s-a ajuns aici?”. El a exclamat cu tristeţe: „Oh, de-ar şti cineva!”.

Conducătorii politici vinovaţi de izbucnirea războiului nici măcar nu şi-au imaginat care aveau să fie urmările deciziilor lor greşite. Însă, la puţin timp după aceea, soldaţii din tranşee au înţeles care era de fapt realitatea. Politicienii le înşelaseră aşteptările, preoţii îi minţiseră, iar generalii îi trădaseră. În ce fel?

Politicienii au promis că războiul va deschide calea spre o lume mai bună. Cancelarul german a declarat: „Luptăm pentru a beneficia de roadele muncii noastre pe timp de pace, pentru a ne bucura de moştenirea unui trecut glorios şi pentru a clădi un viitor sigur”. Preşedintele Woodrow Wilson a spus că războiul va face posibil ca „lumea să devină un loc mai sigur pentru democraţie”, declaraţie care, mai târziu, a devenit slogan. Iar britanicii au crezut că „acest război va pune capăt tuturor războaielor”. Dar s-au înşelat cu toţii.

Preoţii au susţinut războiul cu multă însufleţire. Într-o lucrare se spune: „Păzitorii cuvântului Domnului au dirijat corul marţial. Acest război total a ajuns să însemne ură totală“ (The Columbia History of the World). În loc să stingă focul urii, preoţii l-au alimentat. Într-o altă lucrare se spune: „Feţele bisericeşti n-au putut şi, de cele mai multe ori, n-au vrut să pună credinţa creştină mai presus de naţionalitate. Majoritatea lor au ales calea cea mai uşoară, punând semnul egalităţii între creştinism şi patriotism. Soldaţii creştini, indiferent de confesiune, au fost îndemnaţi să se ucidă în numele Mântuitorului” (A History of Christianity).

Generalii au promis o victorie uşoară şi rapidă, dar nu s-a întâmplat aşa. La puţin timp după aceea, armatele combatante au ajuns într-un mare impas. Apoi, milioane de soldaţi s-au confruntat cu ceea ce un istoric a numit „probabil cea mai cumplită tortură de proporţii la care au fost supuse vreodată carnea şi spiritul omului”. Deşi sacrificaseră viaţa multor soldaţi, generalii au continuat să-şi arunce oamenii în baricade din sârmă ghimpată şi în perdele de gloanţe. Nu este deloc surprinzător că pretutindeni au izbucnit revolte.

Ce efect a avut Primul Război Mondial asupra societăţii umane? Într-o lucrare de istorie sunt citate cuvintele unui veteran care a spus: „Războiul . . . a distrus mintea şi caracterul unei generaţii”. Într-adevăr, el a dus le dezmembrarea tuturor imperiilor. Acest conflict tragic a marcat începutul celui mai sângeros veac din istoria umanităţii. Revoluţiile şi protestele au intrat treptat în cotidian.

De ce Primul Război Mondial a zdruncinat din temelii societatea umană? A fost el doar un accident de proporţii? Ce dezvăluie cu privire la viitor răspunsurile la aceste întrebări?