1-3. a) Cu ce probleme financiare se confruntă mulţi şi cum încearcă unii să le rezolve? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) Ce îngrijorări apar în legătură cu creşterea copiilor?

„ÎN FIECARE ZI, James, soţul meu, se întorcea de la serviciu epuizat, dar cu salariul lui abia ne puteam descurca, spune Marilyn. * Voiam să-i uşurez povara şi să reuşim să-i cumpărăm fiului nostru, Jimmy, unele dintre lucrurile frumoase pe care le aveau colegii lui.” De asemenea, Marilyn dorea să-şi ajute rudele şi să pună ceva bani deoparte. Multe dintre prietenele ei plecaseră în alte ţări ca să câştige mai mulţi bani. Dar când ea însăşi s-a gândit să plece de lângă familie, a avut sentimente contradictorii. De ce?

² Pe Marilyn o îngrozea gândul de a pleca departe de familie şi de a nu se mai închina cu regularitate lui Iehova împreună cu soţul şi cu fiul ei. Totuşi, se gândea că şi alţii plecaseră o vreme în străinătate, iar ei şi familiile lor păreau să supravieţuiască din punct de vedere spiritual. Dar se întreba cum avea să-l educe pe Jimmy de la distanţă. Putea ea să-şi crească fiul „în disciplina şi în modul de gândire al lui Iehova” prin intermediul internetului? (Ef. 6:4)

³ Marilyn a căutat îndrumare. Soţul ei nu dorea ca ea să plece, deşi a spus că nu va încerca s-o oprească. Bătrânii şi alţi membri ai congregaţiei au sfătuit-o să nu meargă să lucreze în străinătate, dar câteva surori au îndemnat-o să plece. „Dacă-ţi  iubeşti familia, o să te duci, i-au spus ele. Poţi să-i slujeşti lui Iehova şi acolo.” Deşi avea unele îndoieli, Marilyn şi-a luat rămas bun de la soţul şi de la fiul ei şi a plecat să lucreze în străinătate. „N-o să stau mult acolo”, a promis ea.

4. a) De ce emigrează mulţi? b) Cine ajunge să aibă grijă de copiii celor care emigrează?

⁴ Iehova nu vrea ca slujitorii săi să trăiască în sărăcie lucie. Încă din cele mai vechi timpuri, emigrarea a fost o modalitate de a scăpa de sărăcie (Ps. 37:25; Prov. 30:8). Din cauza foametei, patriarhul Iacob i-a trimis pe fiii săi în Egipt ca să cumpere hrană (Gen. 42:1, 2). * În prezent, majoritatea celor care aleg să emigreze nu pleacă din cauza foametei. Mulţi au, probabil, datorii foarte mari. Alţii pur şi simplu doresc să-şi îmbunătăţească nivelul de trai. Pentru a-şi atinge obiectivele în pofida unei economii tot mai slabe, mulţi pleacă să lucreze departe de familie, fie în altă zonă din ţara lor, fie în străinătate. Deseori, ei îşi lasă copiii în grija partenerului, a unui copil mai mare, a bunicilor, a altor rude sau a unor prieteni. Deşi le este foarte greu să-şi lase în urmă partenerul sau copiii, mulţi dintre cei care pleacă în străinătate consideră că nu au de ales.

5, 6. a) Ce a spus Isus despre fericire şi siguranţă? b) Pentru ce lucruri materiale i-a învăţat Isus pe discipolii săi să se roage? c) Cum ne binecuvântează Iehova?

⁵ Şi în zilele lui Isus, mulţi oameni erau săraci şi se gândeau probabil că, dacă ar fi avut mai mulţi bani, ar fi fost mai fericiţi şi s-ar fi simţit mai în siguranţă (Mar. 14:7). Însă Isus a vrut ca oamenii să se încreadă în Iehova, Sursa bogăţiilor durabile. În Predica de pe munte, Isus a arătat că adevărata fericire şi siguranţă nu depind de lucrurile materiale, nici de eforturile pe care le facem, ci de prietenia cu Tatăl nostru ceresc.

⁶ În rugăciunea-model, Isus ne-a învăţat să ne rugăm nu pentru siguranţă financiară, ci pentru „pâinea noastră pentru ziua de azi”, adică pentru necesităţile zilnice. El le-a spus clar celor ce-l ascultau: „Nu vă mai strângeţi comori pe pământ. . . . Mai degrabă, strângeţi-vă comori în cer” (Mat. 6:9, 11, 19, 20). Putem fi siguri că Iehova ne va binecuvânta, aşa cum a promis. Binecuvântarea lui Dumnezeu înseamnă mai mult decât aprobarea sa. El ne garantează că ne va da lucrurile de care avem într-adevăr nevoie. Aşadar, singura modalitate prin care putem găsi adevărata fericire şi siguranţă este să ne încredem în Tatăl nostru iubitor, nu în bani. (Citeşte Matei 6:24, 25, 31-34.)

7. a) Cine trebuie să se ocupe de creşterea copiilor? b) De ce ambii părinţi trebuie să se implice în creşterea copiilor?

⁷ ‘A căuta mai întâi dreptatea lui Dumnezeu’ înseamnă, printre altele, a privi responsabilităţile familiale aşa cum le priveşte Iehova. De exemplu, Legea dată israeliţilor conţinea acest principiu care este valabil şi în cazul creştinilor: Părinţii trebuie să-şi educe copiii din punct de vedere spiritual. (Citeşte Deuteronomul 6:6, 7.) Dumnezeu le-a dat această responsabilitate părinţilor, nu bunicilor sau altora. Regele Solomon a spus: „Fiul meu, ascultă disciplinarea tatălui tău şi nu părăsi legea mamei tale” (Prov. 1:8). Iehova doreşte ca ambii părinţi să se implice în instruirea şi în îndrumarea copiilor lor (Prov. 31:10, 27, 28). Copiii învaţă cel mai mult de la părinţi, mai ales din punct de vedere spiritual, când îi aud vorbind în fiecare zi  despre Iehova şi când le observă exemplul.

8, 9. a) Ce schimbări apar deseori când un părinte locuieşte departe de familie? b) Ce consecinţe pe plan afectiv şi moral pot apărea când membrii familiei nu locuiesc împreună?

⁸ Înainte să plece în străinătate, mulţi încearcă să evalueze riscurile şi sacrificiile implicate, dar puţini reuşesc să prevadă toate consecinţele plecării de lângă familie (Prov. 22:3). * La scurt timp după plecare, Marilyn a început să simtă o mare durere pentru că era departe de familia ei. La fel au simţit şi soţul şi fiul ei. Jimmy o întreba mereu: „De ce m-ai părăsit?”. Marilyn îşi propusese să rămână în străinătate numai câteva luni. Dar acestea s-au transformat în ani, iar ea a observat că în familia ei s-au produs unele schimbări tulburătoare. Jimmy a devenit din ce în ce mai retras şi tot mai puţin ataşat de ea. Marilyn îşi aminteşte cu tristeţe: „Simţeam că nu mă mai iubeşte”.

⁹ Când nu locuiesc împreună, părinţii şi copiii pot avea de suferit pe plan afectiv şi moral. * Cu cât copiii sunt mai mici, iar despărţirea este mai lungă, cu atât consecinţele vor fi mai grave. Marilyn i-a explicat lui Jimmy că făcea sacrificii pentru el. Dar Jimmy se simţea ca şi cum mama lui l-ar fi abandonat. La început, el nu suporta absenţa ei. Mai târziu însă, când ea venea în vizită, nu suporta prezenţa ei. Aşa cum se întâmplă şi în cazul copiilor abandonaţi, Jimmy simţea că mama lui nu mai avea dreptul de a fi ascultată şi iubită. (Citeşte Proverbele 29:15.)

10. a) Ce efect poate avea asupra unui copil faptul că părinţii îi oferă cadouri în loc să-i acorde timp şi atenţie? b) Ce îi lipseşte unui copil când un părinte este departe?

¹⁰ Chiar dacă a încercat să compenseze absenţa ei trimiţând acasă bani şi cadouri, Marilyn a observat că îşi îndepărta fiul şi că, fără să vrea, îl învăţa să pună lucrurile materiale înaintea preocupărilor spirituale şi a relaţiilor de familie (Prov. 22:6). „Nu mai veni înapoi, îi spunea Jimmy. Doar trimite-mi cadouri.” Marilyn a început să-şi dea seama că nu putea să-şi crească fiul prin scrisori, telefoane sau apeluri video. Ea spune: „Nu-ţi poţi îmbrăţişa copilul şi nu-l poţi săruta înainte de culcare pe internet”.

11. a) Cum este afectată o căsnicie când unul dintre parteneri pleacă să lucreze în străinătate? b) Cum a ajuns o soră să înţeleagă că trebuia să fie din nou alături de familia ei?

¹¹ Relaţia lui Marilyn cu Iehova a avut  şi ea de suferit. Marilyn mergea la întruniri şi în lucrarea de predicare doar o dată pe săptămână sau chiar mai rar. Şi relaţia cu soţul ei a fost ameninţată. Ea a trebuit să respingă avansurile sexuale ale şefului ei. Şi, întrucât nu se puteau sprijini unul pe altul când se confruntau cu probleme, atât Marilyn, cât şi James au început să cultive sentimente faţă de alte persoane şi au fost la un pas de a cădea în capcana imoralităţii. Marilyn a înţeles că, deşi nu comiseseră adulter, căsnicia lor era în pericol. Fiind departe unul de altul, ei nu puteau respecta sfatul Bibliei de a-şi satisface reciproc necesităţile sexuale şi afective. Ei nu-şi puteau împărtăşi în mod spontan gândurile şi nu se puteau bucura de o privire, un zâmbet, o atingere delicată, o îmbrăţişare tandră, o ‘dezmierdare’ sau de relaţii intime (Cânt. 1:2; 1 Cor. 7:3, 5). În plus, nu-i puteau aduce închinare lui Iehova împreună cu fiul lor. Marilyn îşi aminteşte: „Când ni s-a spus la un congres că închinarea în familie ţinută cu regularitate este vitală pentru a supravieţui zilei lui Iehova, am înţeles că trebuia să mă întorc acasă. Trebuia să-mi reclădesc spiritualitatea şi viaţa de familie”.

12. Ce sfat biblic li s-ar putea da celor care locuiesc departe de familie?

¹² Când Marilyn a decis să se întoarcă acasă, reacţiile celor din jur au fost diferite. Bătrânii de congregaţie au felicitat-o pentru credinţa şi curajul ei. Dar alţii, care locuiau şi ei departe de partenerul conjugal şi de familie, n-au avut aceeaşi reacţie. În loc să urmeze exemplul ei bun, aceştia au încercat s-o descurajeze. Ei i-au spus: „N-o să treacă mult şi o să vii înapoi. Cum o să vă descurcaţi dacă te întorci acasă?”. În loc să facă remarci descurajatoare de felul acesta, membrii congregaţiei ar trebui să le sfătuiască pe femeile tinere ‘să-şi iubească soţii, să-şi iubească copiii, să fie gospodine’, adică să aibă grijă de propria casă, „ca să nu fie vorbit de rău cuvântul lui Dumnezeu”. (Citeşte Tit 2:3-5.)

13, 14. De ce este nevoie de credinţă pentru a pune voinţa lui Iehova mai presus de aşteptările familiei? Daţi un exemplu.

¹³ Mulţi emigranţi provin din culturi în care tradiţia şi datoria faţă de familie, în special faţă de părinţi, sunt mai presus de orice. Un creştin are nevoie de o credinţă puternică pentru a nu se conforma dorinţelor familiei sau obiceiurilor locale când acestea nu sunt pe placul lui Iehova.

¹⁴ Iată ce spune o soră pe nume Carin: „Când s-a născut fiul nostru, Don, eu şi soţul meu lucram în străinătate, iar eu începusem de puţin timp să studiez Biblia.  Toată familia mea se aştepta să-l trimit acasă pe Don ca să fie crescut de părinţii mei până când reuşeam să avem o situaţie financiară stabilă”. Când Carin le-a zis că voia să-l crească ea însăşi pe Don, rudele, inclusiv soţul ei, i-au spus că este leneşă şi au râs de ea. „Sinceră să fiu, la vremea aceea n-am înţeles pe deplin de ce nu era bine să-l las pe Don să stea câţiva ani la părinţii mei, a spus Carin. Dar ştiam că Iehova ne încredinţase nouă, părinţilor, sarcina de a ne creşte fiul.” Când Carin a rămas din nou însărcinată, soţul ei, care nu era Martor, i-a cerut să facă avort. Decizia bună pe care o luase anterior i-a întărit credinţa, astfel că, şi de această dată, Carin a rămas fermă şi a luat o decizie plăcută lui Iehova. În prezent, ea, soţul ei şi cei doi copii ai lor sunt bucuroşi că au rămas împreună. Dacă ea l-ar fi trimis pe unul dintre copii sau pe amândoi ca să fie crescuţi de rude, rezultatul ar fi putut să fie cu totul altul.

15, 16. a) Relataţi experienţa unei surori pe care părinţii au lăsat-o câţiva ani în grija bunicii. b) De ce a ales ea să nu-şi crească fiica în acelaşi fel?

¹⁵ O Martoră pe nume Vicky spune: „Câţiva ani am fost crescută de bunica din partea mamei, în timp ce sora mea mai mică a rămas la părinţi. Când părinţii m-au luat acasă, sentimentele mele faţă de ei se schimbaseră. Surorii mele îi era foarte uşor să comunice cu părinţii şi să-i îmbrăţişeze şi avea o relaţie strânsă cu ei. În schimb, eu mă simţeam ca o străină. Chiar şi după ce am crescut mi-a fost greu să le spun ce simţeam cu adevărat. Eu şi sora mea i-am asigurat că vom avea grijă de ei la bătrâneţe. Numai că eu voi face aceasta mai mult din sentimentul datoriei, pe când sora mea, mai mult din iubire”.

¹⁶ Vicky mai spune: „În prezent, mama vrea s-o trimit pe fiica mea la ea ca s-o crească, aşa cum m-a trimis ea la bunica. Am refuzat-o cu tact. Eu şi soţul meu vrem să ne creştem fetiţa în căile lui Iehova. Şi nu vreau să-mi pun în pericol relaţia cu fiica mea”. Vicky a înţeles că singura cale de viaţă care ne face fericiţi este să-l punem pe Iehova şi principiile sale mai presus de lucrurile materiale şi de aşteptările rudelor. Isus a spus clar: „Nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni”, adică lui Dumnezeu şi Bogăţiei (Mat. 6:24; Ex. 23:2).

17, 18. a) În ce promisiuni pot avea încredere creştinii adevăraţi? b) La ce întrebări se va răspunde în articolul următor?

¹⁷ Iehova, Tatăl nostru, a promis că ne va ajuta să obţinem lucrurile care ne sunt cu adevărat necesare dacă punem pe primul plan în viaţa noastră Regatul şi dreptatea Sa (Mat. 6:33). Astfel, creştinii adevăraţi au întotdeauna de ales. Iehova a promis că va pregăti o ‘cale de ieşire’ care ne va ajuta să facem faţă oricărei încercări fără să încălcăm principiile biblice. (Citeşte 1 Corinteni 10:13.) Când îl ‘aşteptăm’ pe Iehova şi când ‘ne bizuim pe el’, rugându-ne pentru înţelepciune şi îndrumare şi urmând poruncile şi principiile sale, putem fi siguri că „el va acţiona” în folosul nostru (Ps. 37:5, 7). El va binecuvânta din plin eforturile pe care le facem pentru a-i sluji. Dacă îl punem pe Iehova pe primul loc, el ne va ajuta ‘să reuşim’ în viaţă. (Compară cu Geneza 39:3.)

¹⁸ Cum pot fi rezolvate problemele care apar când membrii familiei nu locuiesc o vreme împreună? Cum ne putem îngriji de necesităţile materiale ale familiei fără să plecăm departe de casă? Şi cum îi putem încuraja în mod iubitor pe alţii să ia decizii înţelepte în această privinţă? La aceste întrebări se va răspunde în articolul următor.