„Când aud sirena, inima începe să-mi bată cu putere şi fug spre un adăpost”, spune Alona. „Însă nici acolo nu mă liniştesc. Şi mai rău este când sunt afară şi n-am unde să mă ascund. Odată, în timp ce mergeam pe stradă, am început să plâng şi nu mai puteam să respir. M-am liniştit doar după câteva ore. Apoi sirena a început să sune din nou.”

Războiul este doar una dintre numeroasele surse de pericole. De exemplu, vestea că o persoană iubită sau chiar tu suferi de o boală care îţi pune viaţa în pericol te-ar putea face să te simţi ca şi cum ai fi fost lovit de o bombă. În cazul altora, teama de viitor poate fi o sursă de multă îngrijorare. Aceştia se întreabă: Vor trăi copiii sau nepoţii noştri într-o lume afectată de războaie, de criminalitate, de poluare, de schimbări climaterice şi de epidemii? Cum putem face faţă acestor îngrijorări?

Conştient că se întâmplă lucruri rele, „cel prevăzător vede nenorocirea şi se ascunde” (Proverbele 27:12). Aşa cum ne străduim să ne ocrotim din punct de vedere fizic, tot aşa putem lua unele măsuri pentru a ne ocroti sănătatea mintală şi emoţională. Divertismentele violente şi chiar buletinele de ştiri în care sunt prezentate imagini cu un puternic impact emoţional amplifică tensiunea pe care o simţim noi şi copiii noştri. Dacă evităm să privim imagini violente nu înseamnă că fugim de realitate.  Creierul omului nu a fost creat ca să stăruie asupra răului. În schimb, ar trebui să ne umplem mintea cu „tot ce este adevărat, . . . drept, . . . cast, . . . [şi] merită să fie iubit”. Dacă facem lucrul acesta, „Dumnezeul păcii” ne va da pacea minţii şi a inimii (Filipeni 4:8, 9).

Credinţa autentică ne ajută să facem faţă îngrijorărilor. Biblia ne îndeamnă ‘să fim treji în vederea rugăciunilor’ (1 Petru 4:7). Putem să-l rugăm pe Dumnezeu să ne ajute şi să ne dea înţelepciune şi curaj pentru a acţiona cât mai bine în situaţia în care ne aflăm, fiind siguri că el „ne ascultă cu privire la orice lucru pe care îl cerem” (1 Ioan 5:15).

Biblia arată că Satan, nu Dumnezeu, este „conducătorul acestei lumi” şi că „întreaga lume zace în puterea celui rău” (Ioan 12:31; 1 Ioan 5:19). Prin urmare, când Isus ne-a învăţat să ne rugăm: „Eliberează-ne de cel rău”, el s-a referit la o eliberare propriu-zisă, nu figurată (Matei 6:13). Alona spune: „Ori de câte ori aud sirena sunând, îl rog pe Iehova să mă ajute să-mi ţin emoţiile sub control. De asemenea, soţul meu îmi dă telefon şi se roagă împreună cu mine. Rugăciunea mă ajută cu adevărat”. Biblia spune: „Iehova este aproape de toţi cei ce-l cheamă, de toţi cei ce-l cheamă în fidelitate” (Psalmul 145:18).

În Predica de pe munte, Isus şi-a învăţat continuatorii să ceară în rugăciune: „Să vină regatul tău” (Matei 6:10). Regatul lui Dumnezeu va înlătura definitiv toate sursele de îngrijorare. Prin intermediul lui Isus, ‘Prinţul Păcii’, Dumnezeu va „face să înceteze războaiele până la marginile pământului” (Isaia 9:6; Psalmul 46:9). Dumnezeu „va face judecată între multe popoare . . . Nu vor mai ridica sabia, naţiune contra naţiune, şi nu vor mai învăţa războiul . . . nimeni nu-i va face să tremure” (Mica 4:3, 4). Familii fericite „vor construi case şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor mânca rodul” (Isaia 65:21). „Niciun locuitor nu va spune: «Sunt bolnav».” (Isaia 33:24)

În prezent, oricât de precauţi am fi, nu putem să preîntâmpinăm mereu evenimentele neplăcute ori să evităm situaţiile în care ne-am putea afla în locul nepotrivit şi la momentul nepotrivit (Eclesiastul 9:11). De sute de ani, războaiele, violenţa şi bolile seceră viaţa multor oameni buni. Ce speranţă există pentru aceste victime nevinovate?

Milioane de oameni, al căror număr exact este cunoscut numai de Dumnezeu, vor reveni la viaţă. În prezent, ei dorm, fiind în siguranţă în memoria perfectă a lui Dumnezeu, până când „toţi cei din mormintele de amintire . . . vor ieşi afară” (Ioan 5:28, 29). Cu privire la înviere, Biblia ne dă următoarea asigurare: „Această speranţă o avem ca o ancoră pentru suflet, sigură şi totodată de neclintit” (Evrei 6:19). Iar Dumnezeu „le-a dat o garanţie tuturor oamenilor înviindu-l din morţi” pe Isus (Faptele 17:31).

Deocamdată, chiar şi cei care se străduiesc să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu se confruntă cu îngrijorări. Paul, Janet şi Alona fac faţă cu succes îngrijorărilor luând măsuri practice, apropiindu-se de Dumnezeu în rugăciune şi întărindu-şi credinţa în speranţa Bibliei referitoare la viitor. „Dumnezeul care dă speranţă să vă umple de toată bucuria şi pacea prin credinţa voastră”, la fel ca în cazul lor (Romani 15:13).