DIN CAUZA presiunilor tot mai mari din „zilele din urmă”, slujitorii lui Iehova au nevoie de tot mai multă răbdare. (2 Tim. 3:1-5) Trăim într-o lume în care mulți oameni sunt „iubitori de sine, refractari la orice acord și fără stăpânire de sine”. Persoanele caracterizate de astfel de trăsături nu manifestă, în general, răbdare. De aceea, fiecare creștin ar trebui să se întrebe: Am ajuns să-mi pierd răbdarea la fel ca oamenii din lume? Ce înseamnă a fi cu adevărat îndelung răbdător? Și cum pot manifesta această calitate deosebită în orice situație?

În sens biblic, îndelunga răbdare înseamnă mai mult decât suportarea unei încercări. O persoană care manifestă răbdarea lui Dumnezeu suportă o situație neplăcută cu un scop. Ea privește dincolo de necesitățile sale și urmărește binele celui care i-a cauzat suferința. De aceea, când o persoană răbdătoare este nedreptățită sau provocată, ea nu renunță la speranța că lucrurile se vor îmbunătăți. Nu e de mirare că Biblia menționează „îndelunga răbdare” printre primele calități ce izvorăsc din iubire. * (1 Cor. 13:4) Cuvântul lui Dumnezeu spune că „îndelunga răbdare” este o fațetă a ‘rodului spiritului’. (Gal. 5:22, 23) Însă ce presupune cultivarea acestei calități divine?

Pentru a cultiva îndelungă răbdare trebuie să-l rugăm pe Iehova să ne dea spiritul său sfânt. Iehova le oferă acest spirit tuturor celor ce au încredere în el. (Luca 11:13) Însă, oricât de puternic este spiritul său, și noi trebuie să ne facem partea și să acționăm în armonie cu rugăciunile noastre. (Ps. 86:10, 11) Dacă vrem ca această calitate să prindă rădăcini în inima noastră, trebuie să ne străduim să fim răbdători în fiecare zi. Dar poate că, uneori, trebuie să facem mai mult decât atât pentru ca îndelunga răbdare să devină o trăsătură a personalității noastre.

Putem cultiva îndelungă răbdare analizând și imitând exemplul perfect lăsat de Isus. În armonie cu acest exemplu, apostolul Pavel a descris sub inspirație „noua personalitate”, care include îndelunga răbdare, apoi ne-a îndemnat să lăsăm ‘pacea lui Cristos să domnească în inima noastră’. (Col. 3:10, 12, 15) Lăsăm această pace „să domnească” în inima noastră dacă, la fel ca Isus, avem încrederea de nezdruncinat că Dumnezeu va soluționa, la timpul stabilit de el, problemele care ne îngrijorează. Dacă urmăm exemplul lui Isus, nu ne vom pierde răbdarea, indiferent ce s-ar întâmpla în jurul nostru sau ce ar face alții ca să ne provoace. (Ioan 14:27; 16:33)

Chiar dacă dorim ca lumea nouă promisă de Dumnezeu să vină cât mai repede, putem învăța să așteptăm cu răbdare meditând la răbdarea  pe care Iehova o are cu noi. Scripturile ne dau următoarea asigurare: „Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa, cum consideră unii încetineala, ci este răbdător cu voi, fiindcă nu dorește ca vreunul să fie distrus, ci dorește ca toți să ajungă la căință”. (2 Pet. 3:9) De asemenea, dacă medităm la răbdarea lui Iehova, vom fi impulsionați să avem și noi mai multă răbdare cu alții. (Rom. 2:4) Care sunt unele situații în care trebuie să manifestăm răbdare?

Multe situații din viața de zi cu zi ne testează răbdarea. De exemplu, dacă considerăm că avem ceva important de spus, va trebui să avem răbdare pentru a nu-i întrerupe pe alții când vorbesc. (Iac. 1:19) Va trebui să avem răbdare și când suntem în compania unor frați sau surori ale căror obiceiuri ne irită. În loc să reacționăm exagerat în astfel de situații, ar fi înțelept să ne gândim la modul în care Iehova și Isus privesc slăbiciunile noastre. Ei nu se concentrează asupra defectelor noastre minore, nici nu ne critică pentru ele. În schimb, se uită la calitățile noastre și la eforturile pe care le facem ca să ne schimbăm. (1 Tim. 1:16; 1 Pet. 3:12)

O altă situație care ne-ar putea testa răbdarea este aceea când cineva insinuează că am spus sau am făcut ceva greșit. De cele mai multe ori, în astfel de cazuri, oamenii fie se simt jigniți, fie încep să se justifice. Însă Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui. Mai bun este cel răbdător decât cel cu spiritul trufaș. Nu te grăbi să te mânii în spiritul tău, căci mânia se odihnește în sânul celor fără minte”. (Ecl. 7:8, 9) Prin urmare, chiar dacă o acuzație este neadevărată, cel mai înțelept ar fi să ne cântărim bine cuvintele înainte de a răspunde, dând astfel dovadă de răbdare. Isus a aplicat acest principiu când a fost ridiculizat și i s-au adus acuzații nedrepte. (Mat. 11:19)

Părinții trebuie să manifeste răbdare în special când corectează atitudinile, dorințele sau înclinațiile greșite ale copiilor lor. Să ne gândim la Mattias, care slujește la filiala pentru Scandinavia. În anii de școală, Mattias era mereu ridiculizat de colegi din cauza convingerilor sale religioase. La început, părinții lui nu au știut acest lucru. Însă, când Mattias a început să pună la îndoială adevărul biblic, ei au trebuit să contracareze efectul pe care presiunile de la școală l-au avut asupra fiului lor. „Am avut nevoie de multă răbdare”, își amintește tatăl lui Mattias, Gillis. Mattias îi întreba uneori: „Cine este Dumnezeu? Dar dacă Biblia nu este Cuvântul lui Dumnezeu? De unde știm că Dumnezeu chiar vrea acest lucru de la noi?”. Alteori îi spunea tatălui său: „De ce trebuie să fiu judecat dacă nu simt ca voi și nu cred în ce credeți voi?”.

Gillis continuă: „De multe ori, când ne punea astfel de întrebări, fiul nostru era furios, însă nu pe mine sau pe mama lui, ci pe adevăr, deoarece considera că din cauza lui avea de suferit”. Cum și-a ajutat Gillis fiul să treacă peste această situație? „Stăteam de vorbă cu fiul meu ore în șir. Îl lăsam mai mult pe el să se exprime și doar din când în când îi puneam întrebări pentru a înțelege mai bine ce gândea și  ce simțea. Uneori îi explicam ceva și îi lăsam timp de gândire una sau mai multe zile înainte de a ne continua discuția. Alteori îi spuneam că eu aveam nevoie de câteva zile pentru a medita la punctul său de vedere. Prin astfel de conversații purtate cu regularitate, Mattias a putut, încetul cu încetul, să înțeleagă și să accepte învățături precum răscumpărarea, suveranitatea lui Dumnezeu și iubirea lui Iehova. A fost nevoie de timp și de eforturi, însă, treptat, iubirea pentru Iehova a prins rădăcini în inima lui. Eu și soția mea ne bucurăm mult că răbdarea pe care am avut-o cu fiul nostru adolescent a dat rezultate.”

Gillis și soția lui s-au bazat pe sprijinul lui Iehova și l-au educat cu răbdare pe Mattias. Privind în urmă, Gillis își amintește: „De multe ori îi spuneam lui Mattias că iubirea noastră profundă față de el ne motiva să ne rugăm cu și mai multă fervoare lui Iehova ca să-l ajute să înțeleagă adevărul”. Acești părinți sunt foarte fericiți că au manifestat îndelungă răbdare.

Adevărații creștini trebuie să manifeste răbdare și iubire și atunci când se îngrijesc de membrii familiei sau de colaboratorii creștini care suferă de o boală cronică. Să analizăm exemplul lui Ellen, * care locuiește în Peninsula Scandinavă.

În urmă cu aproape opt ani, soțul lui Ellen a suferit două accidente vasculare cerebrale care i-au afectat funcțiile creierului. El nu mai poate simți compasiune, fericire sau tristețe. Această situație este o grea încercare pentru Ellen. Ea spune: „Am nevoie de multă răbdare și trebuie să fac multe rugăciuni. . . . Versetul meu preferat, care îmi aduce alinare, este Filipeni 4:13, unde se spune: «Pentru toate lucrurile am tărie datorită celui care îmi dă putere».”. Grație acestei puteri, Ellen suportă cu răbdare situația, fiind pe deplin convinsă că Iehova o ajută. (Ps. 62:5, 6)

Bineînțeles, Iehova ne oferă cel mai bun exemplu de răbdare. (2 Pet. 3:15) În Cuvântul său găsim multe relatări din care reiese îndelunga sa răbdare. (Neem. 9:30; Is. 30:18) De exemplu, cum a reacționat Iehova când Avraam a încercat să-l convingă să nu distrugă Sodoma? Relatarea spune că Iehova nu l-a întrerupt pe Avraam, când acesta a vorbit. El a ascultat cu răbdare fiecare întrebare și îngrijorare a lui Avraam. Iehova i-a arătat lui Avraam că i-a ascultat cu atenție temerile repetându-i cuvintele și asigurându-l că, dacă avea să găsească în Sodoma cel puțin zece oameni drepți, nu va distruge orașul. (Gen. 18:22-33) Prin faptul că a ascultat cu răbdare și nu a reacționat exagerat, Iehova ne-a lăsat un exemplu demn de urmat.

Îndelunga răbdare este o calitate divină esențială, ce aparține noii personalități cu care toți creștinii trebuie să se îmbrace. Dacă ne străduim în fiecare zi să cultivăm această calitate prețioasă, îl onorăm pe Iehova, Tatăl nostru plin de bunătate și răbdare. De asemenea, ne vom număra printre cei care, „prin credință și răbdare, moștenesc promisiunile”. (Evr. 6:10-12)