1. Care este una dintre calitățile pe care le apreciem cel mai mult la Isus? Explicați.

ISUS a înțeles problemele cu care se confruntă oamenii imperfecți, iar noi apreciem deosebit de mult această capacitate a sa. Când era pe pământ, el ‘se bucura cu cei ce se bucurau și plângea cu cei ce plângeau’. (Rom. 12:15) De exemplu, într-o zi, când cei 70 de discipoli s-au întors bucuroși dintr-o campanie de predicare, Isus „s-a umplut de bucurie”. (Luca 10:17-21) Dar, când a văzut durerea pe care le-a provocat-o moartea lui Lazăr celor care îl iubeau, „Isus a gemut în spirit și s-a tulburat”. (Ioan 11:33)

2. Ce l-a ajutat pe Isus să manifeste empatie față de oameni?

² Ce l-a determinat pe acest om perfect să-i trateze cu atât de multă compasiune și îndurare pe oamenii imperfecți? În primul rând, iubirea. Așa cum s-a menționat în articolul precedent, el ‘își găsea desfătarea în fiii oamenilor’. (Prov. 8:31) Iubirea lui față de oameni l-a impulsionat să cunoască îndeaproape felul în care gândesc aceștia. Apostolul Ioan spune că Isus „știa ce era în om”. (Ioan 2:25) Isus avea multă compasiune față de alții. Oamenii simțeau iubirea sa și reacționau favorabil la mesajul Regatului. Dacă și noi vom cultiva mai multă compasiune, îi vom putea ajuta și mai mult pe oameni în lucrarea de predicare. (2 Tim. 4:5)

3, 4. a) Cum ne va ajuta empatia să ne considerăm serviciul sacru? b) Ce vom analiza în acest articol?

³ Apostolul Pavel era conștient că avea obligația să predice. Și noi suntem conștienți de acest lucru. (1 Cor. 9:16) Dar, dacă manifestăm empatie, nu ne vom considera serviciul sacru doar o obligație. Vom demonstra că ne pasă de  oameni și că suntem nerăbdători să-i ajutăm, întrucât știm că „este mai multă fericire în a da decât în a primi”. (Fap. 20:35) Dacă privim lucrarea de predicare din această perspectivă, o vom efectua cu și mai multă bucurie.

⁴ În acest articol vom analiza cum putem manifesta empatie în lucrarea de predicare. Mai întâi, vom vorbi despre sentimentele lui Isus față de oameni. Apoi, vom trece în revistă patru modalități prin care îl putem imita. (1 Pet. 2:21)

5, 6. a) Față de cine a manifestat Isus empatie? b) În conformitate cu Isaia 61:1, 2, de ce i-a fost lui Isus milă de oamenii cărora le predica?

⁵ Să analizăm o situație în care Isus a arătat empatie. Într-o zi, el și discipolii săi erau foarte obosiți deoarece predicaseră vestea bună fără să se odihnească. Ei nu avuseseră „răgaz nici măcar să mănânce”. De aceea, Isus i-a dus „într-un loc retras” ca să fie singuri și să se odihnească. Cu toate acestea, o mare mulțime de oameni se îndrepta spre locul unde mergeau Isus și discipolii săi. Cum a reacționat Isus când a ajuns la locul respectiv și a văzut mulțimea? „I s-a făcut milă * de ei, căci erau ca niște oi fără păstor. Și a început să-i învețe multe lucruri.” (Mar. 6:30-34)

⁶ De ce a simțit Isus milă și empatie? El a văzut că acei oameni „erau ca niște oi fără păstor”. El știa, probabil, că unii dintre ei erau săraci și munceau din greu pentru a avea ce pune pe masă familiilor lor. Alții poate că sufereau deoarece pierduseră pe cineva drag în moarte. Isus putea să le înțeleagă situația. Așa cum am văzut în articolul precedent, probabil că Isus trecuse și el prin astfel de situații. El a fost preocupat de binele altora și a dorit  să le aducă un mesaj de alinare. (Citește Isaia 61:1, 2.)

7. Cum putem imita exemplul lui Isus?

⁷ Ce învățăm din exemplul lui Isus? Și noi suntem înconjurați de oameni care sunt „ca niște oi fără păstor” și care se luptă cu multe probleme. Însă, la fel ca el, le putem oferi exact ceea ce au nevoie: mesajul Regatului. (Rev. 14:6) Prin urmare, noi îl imităm pe Învățătorul nostru și predicăm vestea bună întrucât ne este milă „de cel de condiție umilă și de sărac”. (Ps. 72:13) Vrem să-i ajutăm pe oameni deoarece avem compasiune față de ei.

8. Cum putem să arătăm empatie în lucrarea de predicare? Ilustrați.

⁸ Cum am putea să le arătăm empatie celor cărora le predicăm? Încercând să ne punem în locul lor și tratându-i așa cum am vrea să fim tratați și noi. * (Mat. 7:12) Să analizăm patru modalități prin care putem face acest lucru. În primul rând, să ne gândim la necesitățile fiecărui om. Când predicăm vestea bună, ne asemănăm cu un medic. Un medic bun se gândește la nevoile fiecărui pacient. Pune întrebări și ascultă cu atenție ceea ce-i spune bolnavul. În loc să-i prescrie primul tratament care îi vine în minte, medicul îl ține sub observație o vreme pentru a-i urmări simptomele și abia după aceea îi prescrie tratamentul. În mod asemănător, noi nu-i abordăm în același fel pe oameni în predicare, ci ținem cont de situația fiecărei persoane și de opiniile ei.

9. Ce ar trebui să evităm când vorbim cu cineva în predicare? Explicați.

⁹ Când vorbim cu cineva în lucrarea de predicare, să nu considerăm că știm deja situația persoanei și convingerile ei. (Prov. 18:13) Să-i punem cu tact întrebări pentru a o cunoaște și pentru a vedea în ce crede. (Prov. 20:5) Să încercăm să aflăm câte ceva despre munca, familia, trecutul și opiniile ei. Când îi ajutăm pe oameni să se deschidă, le dăm, de fapt, ocazia să ne spună de ce au nevoie de vestea bună. În plus, odată ce avem aceste informații, vom înțelege care sunt nevoile lor, vom putea manifesta empatie și le vom da ajutorul de care au nevoie, la fel ca Isus. (Compară cu 1 Corinteni 9:19-23.)

10, 11. În armonie cu 2 Corinteni 4:7, 8, care este cea de a doua modalitate prin care putem manifesta empatie? Exemplificați.

¹⁰ În al doilea rând, să încercăm să ne imaginăm situațiile prin care trec oamenii. Probabil că, în anumite privințe, îi  înțelegem, întrucât nici noi nu suntem scutiți de problemele inerente oamenilor imperfecți. (1 Cor. 10:13) Viața în acest sistem poate fi foarte grea, iar noi reușim să perseverăm doar cu ajutorul lui Iehova. (Citește 2 Corinteni 4:7, 8.) Dar și mai grea trebuie să fie lupta celor care nu sunt prieteni cu Iehova. Asemenea lui Isus, nouă ne este milă de ei și vrem să le împărtășim „vești bune despre ceva mai bun”. (Is. 52:7)

¹¹ Să analizăm experiența unui frate pe nume Serghei. Înainte să afle adevărul, el era introvertit și socializa greu. Mai târziu însă, a acceptat un studiu biblic. El relatează: „Pe măsură ce studiam Biblia, înțelegeam că aveam obligația să vorbesc cu alții despre credința mea. Eram convins că eu nu voi putea face niciodată asta”. Totuși, Serghei se gândea la aceia care nu auziseră încă adevărul și își imagina cât de grea trebuie să fie viața lor fără Iehova. „Lucrurile noi pe care le învățam îmi aduceau multă bucurie și pace interioară, mărturisește el. Știam că și alții aveau nevoie de aceste adevăruri.” Cu timpul, a avut mai multă empatie față de oameni și mai mult curaj să predice. „Spre surprinderea mea, spune Serghei, predicarea mi-a întărit încrederea în mine și mi-a fixat în inimă noile convingeri.” *

12, 13. De ce trebuie să avem răbdare cu oamenii cărora le predăm adevărul? Explicați.

¹² În al treilea rând, să manifestăm răbdare față de cei cu care studiem Biblia. Să avem în vedere faptul că ei nu s-au gândit niciodată la unele dintre adevărurile biblice pe care noi le cunoaștem atât de bine. Iar mulți țin la convingerile lor religioase, considerând că acestea îi leagă de familie, de cultura din care fac parte și de comunitate. Cum îi putem ajuta pe acești oameni?

¹³ Să ne gândim la următoarea comparație: Ce se întâmplă când un pod vechi și avariat trebuie înlocuit? El nu este  dărâmat imediat, ci este folosit în continuare până la construirea unuia nou. După finalizarea noului pod, cel vechi poate fi demolat. În mod asemănător, înainte de a le cere oamenilor să renunțe la vechile lor convingeri, de care sunt atașați, trebuie să-i ajutăm să-și construiască o apreciere puternică față de adevărurile cele noi, adică față de învățăturile biblice pe care înainte nu le cunoșteau. Numai după aceea vor fi gata să renunțe la vechile lor convingeri. Pentru ca oamenii să facă schimbări este nevoie de timp. (Rom. 12:2)

14, 15. Cum îi putem ajuta pe cei care nu știu aproape nimic despre perspectiva vieții veșnice pe un pământ paradiziac? Dați un exemplu.

¹⁴ Dacă avem răbdare cu oamenii din teritoriu, nu ne vom aștepta să înțeleagă sau să accepte adevărul biblic imediat ce îl aud. Empatia ne va determina să le dăm timp să mediteze la ce spune Biblia și să-i ajutăm să-și însușească adevărurile învățate. Să ne gândim, de exemplu, cum am putea să ajutăm pe cineva să înțeleagă mai bine speranța vieții veșnice pe un pământ paradiziac. Sunt puțini cei care cunosc această învățătură biblică. Majoritatea cred că nu te poți întoarce din moarte sau că oamenii buni merg la cer. Cum putem ajuta aceste persoane?

¹⁵ Iată ce abordare folosește un frate: la început, el citește Geneza 1:28. Apoi, îl întreabă pe locatar unde și în ce condiții voia Dumnezeu să trăiască familia umană. Majoritatea locatarilor răspund: „El a vrut ca ei să trăiască fericiți pe pământ”. În continuare, fratele le citește Isaia 55:11 și îi întreabă dacă scopul lui Dumnezeu s-a schimbat. De multe ori, cei întrebați răspund negativ. Apoi, fratele citește Psalmul 37:10, 11 și îi întreabă cum va fi viitorul omenirii. Cu ajutorul acestor argumente biblice, el a ajutat multe persoane să înțeleagă că Dumnezeu dorește ca oamenii buni să trăiască veșnic pe un pământ paradiziac.

16, 17. Așa cum reiese din Proverbele 3:27, în ce moduri practice putem arăta empatie? Relatați o experiență.

¹⁶ În al patrulea rând, să căutăm modalități practice de a le arăta oamenilor considerație. De exemplu, i-am vizitat la o oră nepotrivită pentru ei? Am putea să ne scuzăm și să le propunem să revenim cu altă ocazie. Sau poate că locatarul are nevoie de puțin ajutor ori este bolnav sau în vârstă și are nevoie de anumite servicii. În astfel de situații, ar fi bine să încercăm să-i ajutăm. (Citește Proverbele 3:27.)

¹⁷ Un act de bunătate al unei surori, chiar dacă în aparență a fost lipsit de importanță, a dat rezultate foarte bune. Mișcată de empatie, ea a scris o scrisoare  unei familii care își pierduse copilașul în moarte. Scrisoarea cuprindea și câteva versete biblice mângâietoare. Cum a reacționat familia respectivă? Iată ce scrie mama acelui copilaș: „Ieri am avut o zi îngrozitoare. Nici nu vă imaginați cât de mult ne-a ajutat scrisoarea dumneavoastră. Nu vă pot mulțumi îndeajuns și nici nu pot să exprim în cuvinte ce a însemnat pentru mine. Am citit-o de cel puțin 20 de ori. Am fost plăcut surprinsă de tonul ei încurajator și plin de considerație. Vă mulțumim din suflet”. Cu siguranță, când ne punem în situația celor ce suferă și facem ceva pentru a-i ajuta, obținem rezultate deosebit de bune.

18. Cum ne ajută 1 Corinteni 3:6, 7 să avem un punct de vedere echilibrat cu privire la lucrarea de predicare?

¹⁸ Vrem să avem un punct de vedere echilibrat cu privire la aportul nostru în lucrarea de predicare. E adevărat că rolul nostru în a-i ajuta pe alții să-l cunoască pe Dumnezeu este important, dar nu esențial. (Citește 1 Corinteni 3:6, 7.) Iehova este cel care îi atrage pe oameni la el. (Ioan 6:44) În realitate, fiecare persoană va reacționa la vestea bună în funcție de ceea ce are în inimă. (Mat. 13:4-8) În timpul lui Isus, majoritatea oamenilor au respins mesajul său chiar dacă el a fost cel mai mare învățător care a existat vreodată! Iată de ce nu ar trebui să ne descurajăm dacă mulți oameni nu vor răspunde favorabil la mesaj.

19. Ce rezultate pozitive avem când arătăm empatie în lucrarea de predicare?

¹⁹ Vom avea rezultate pozitive în lucrare dacă vom manifesta empatie. De asemenea, vom simți mai multă bucurie, bucuria de a dărui. Astfel, „toți cei cu o dispoziție corectă pentru viața veșnică” vor accepta mai ușor vestea bună. (Fap. 13:48) Prin urmare, atât timp cât putem, „să facem ce este bine față de toți”. (Gal. 6:10) În felul acesta, vom simți bucuria de a-i aduce glorie Tatălui nostru ceresc. (Mat. 5:16)